ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2382/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că verificarea pârâtului a fost declanșată în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h

1

) din același act normativ.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 567 din 8 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței nr. Sentința civilă nr. 567 din 8 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, au promovat recurs principal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor și recurs incident pârâtul A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului casarea hotărârii și în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului A..

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situației de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susținerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținând, în esență, următoarele critici în raport cu sentința atacată:

- prima instanță a respins acțiunea, încălcând și aplicând greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. tir. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008;

- constatările primei instanțe vin în contracție cu practica judecătoreacă amplă și unitară creată cu privire la acest aspect;

-interpretarea dată acestor prevederi de drept material în considerentele sentinței atacate este, în opinia recurentului, eronată, atrăgând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de articolul 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

- persoanele care, înainte de 1990, aderau la grupări religioase neagreate de regimul comunist își asumau riscuri importante. Pe lângă permanența supraveghere din partea autorităților represive și dincolo de piedicile puse în calea practicării religiei, aderenților acestot grupări le era îngrădit accesul la anumite funcții sau li se permitea exercitarea anumitor profesii, Persoanele despre care autoritățile aflau (sau în legătură cu care existau indicii) că fac parte din aceste grupări erau marginalizate în societate.

- referitor la ce-a de a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond deși a constatat că informațiile furnizate de pârât privind apartenența unei persoane la un cult religios, reprezintă informații referitoare la atitudini si activități potrivnice regimului comunist a reținut în mod eronat că informațiile furnizate de către pârât Securității nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

- concluzia instanței este profund eronată și are la baza doar depoziția martorului administrat în caua, conform căreia, în esență, acesta a arătat că nu cunoaște ca vreunul dintre copii care nu erau de religie ortodoxă să fi suportat vreo persecuție.

- în acest sens, a invederat recurentul că legiuitorul în textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu a condiționat constatarea calității de colaborator al persoanei care a furnizat informații către lucrătorii Securității de luarea unor măsuri represive, reținerii, arestării judecării sau condamnării subiectului delațiunii, ci doar ca aceste informații furnizate să vizeze, adică să fie apte să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recursul incident

În preambulul cererii de recurs, recurentul-pârât A. a făcut o prezentare a situației de fapt din proces, redând pe scurt motivele cererii de chemare în judecată și soluția pronunțată de instanță.

Totodată, a explicat că hotărârea este nelegală cu privire la considerentele instaței referitoare la aplicarea disp. art. 2 lit. b) teza a doua.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au fost formulate următoarele critici:

Recurentul -pârât a arătat ca in anul 1981 - in timp ce se afla împreuna cu elevii săi într-o expediție, in campingul din localitatea Ilisesti a cunoscut o familie de francezi care avea trei copii de vârsta elevilor mei - împrejurare confirmata de depoziția martorului audiat B.. Cunoscând limba franceza a conversat cu aceștia si a făcut schimb de adrese, ocazie cu care ulterior, a corespondat si s-au trimis poze. In acest sens a înaintat la dosarul cauzei doua fotografii realizate de francezi in curtea casei recurentului. Formatul lor si faptul ca sunt color la vremea respectiva indica in mod evident ca sunt developate in afara tarii noastre.

Arată în continuare că relația sa cu cetățenii străini a avut repercursiuni, in sensul ca s-au demarat procedurile pentru recrutarea mea in calitate de colaborator al Securității Astfel, la data de 24.05.1985 am fost chemat la sediul CAP, unde i s-a prezentat un dosar cu materiale privind corespondenta cu acea familie de francezi si i s-a adus la cunoștința faptul ca pot fi considerat suspect de săvârșirea unor grave infracțiuni contra siguranței statului.

Studiind propriul dosar, cat si literatura privind deconspirarea acestei instituții opresive, am înteles tot mai mult statutul de victima a securității. Obiectul șantajului la care erau supuși candidații putea fi oricare din drepturile fundamentale: libertatea, dreptul la un loc de munca, acordarea asistentei medicale, dreptul la invatatura, viata privata, relația cu familia.

Prima nota informativa scrisa după dictare si semnata in aceleași condiții de constrângere, ca si angajamentul, rămâne și singura, nu ca o dovada a asumării angajamentului, ci ca o împlinire a etapei obligatorii dispusa de manualul Ministerului de Interne pentru ofițerul care efectua recrutarea.

După data de 24.05.1985 nu a mai furnizat informații sub nicio forma si nu a mai manifestat nicio activitate de colaborare cu organele securității.

Față de acestea a solicitat solicit admiterea recursului și înlătuarea considerentelor în raport de care s-a reținut ca nu m-am aflat intr-o situație de constrângere, dispunând astfel înlăturarea acestora.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurentul -pârât a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

În esență, a susținut că, raportat la faptul că materialul probator administrat în cauză, relevă faptul că în speță nu sunt îndeplinite cerințele legale privind îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

În subsidiar, a reiterat și apărarea în sensul că informațiile furnizate nu au denunțat acțiuni sau atitudini potrivnice regimului și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.

Recurentul -reclamant a depus concluzii scrise.

1.5. Procedura în fața instanței de recurs

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 13 mai 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpine, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat față de conținutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., impunându-se reformarea sentinței, pentru considerentele care urmează.

În raport de susținerile evocate, plecând de la situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța fondului, se va analiza, mai întâi, dacă curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, care să justifice respingea acțiunii.

Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a intimatului pârât A..

Verificarea a fost declanșată, din oficiu, în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul constatării calității de coplaborator al Securitățiii, personale care au candidat au fost alese sau numite în demnitățiile și in funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b)-h)

1

din același act normativ.

Examinând documentația prezentată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în sprijinul acțiunii judiciare, prima instanță a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității, respectiv ca informațiile furnizate să denunțe activități sau aptitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Practic, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de colaborator al securității are semnificația de persoană "care a furnizat informații, (...), precum note și rapoarte scrise, (...), prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…)".

Această concluzie nu este împărtășită de instanța de recurs, întrucât în privința informației vizate de motivele de recurs aceste condiții sunt îndeplinite.

Or, norma legală indicată stabilește că este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar".

Verificând în concret nota informativă din în probațiunea prezentei acțiunii la fondul cauzei, a fost reținută nota informativă din data de 24.05.1985, întocmită olograf și semnată conspirativ "C.", prin care acesta a furnizai informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, precum apartenența și activitățile desfășurate în cadrul unor grupări religioase.

Așadar, prin nota informativă din 24.05.1985. olografă, semnată cu numele conspirativ "C.", recurentul-pârât informa Securitatea în legătură cu numita D.. referitor la apartenența și activitățile desfășurate în cadrul unor grupări religioase, astfel:

La școala generată nr. 1 din satul Horodnicul de Sus sunt mai mulți elevi care provin din, familii sectante. În general, acești copii pe linie de învățământ sunt buni și obțin rezultate bune pe această linie. Ei însă se sustrag de la o serie de activități educative, pe motive de credință și mai precis că nu-i lasă părinții. Spre exemplu, eleva D.., din clasa a Vlll-a este o elevă bună la învățătură, însă nu participă la activități sportive, culturale și artistice pe motiv că n-o lasă părinții. Asemenea situații se întâlnesc și în alte clase." (dosar nr. f' x, t 10).

Din fragmentele redate anterior rezultă întrunirea ambelor condiții impuse de art. 2 lit. b), precitat.

Mai întâi, furnizarea unei informații referitoare la o persoană individualizată cu nume, loc de muncă, persoană care, reprezenta un denunț privitor la un act de sfidare a regimului.

Informația examinată "viza încălcarea unor drepturi fundamentale" fiind aptă prin ea însăși să conducă cel puțin la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 de Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute și să obțină noi informații despre persoana vizată, fără acordul acesteia.

Înalta Curte reține că pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar informația analizată în considerentele acestei decizii este de natură a conduce la casarea soluției Curții de apel.

Referitor la incidența prevederilor art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reține că instanța de fond s-a raportat la împrejurarea că informațiile privind apartenența unei persoane la un cult religios, furnizate de pârât, reprezintă informații referitoare la atitudini și activități potrivnice regimului comunist, fiind de notorietate că acest regim urmărea limitarea practicării religiei în cadrul diverselor culte.

Pe de o parte, faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic social și juridic anterior anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realități istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

Pe de altă parte, denunțarea apartenenței la grupări religioase neagreate de regimul comunist nu poate fi calificată altfel decât denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist in condițiile in care aderarea la un cult religios în era incompatibilă cu noțiunea de religie.

Nu în ultimul rând este de meționat că recurentul-pârât avea calitatea de profesor al persoanelor denunțate așa cum reiese din nota informativă nr. 24.05.1985, furniza informații privind viața privată a elevilor săi, minori.

De asemenea, nu este de neglijat nici aspectul că, din niciuna dintre probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze informații ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile de natură să excludă incidența noțiunii de "colaborator", potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 "Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe".

Potrivit dispozitiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, "persoana care a furnizat informatii cuprinse în declaratii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare date în timpul anchetei sau procesului, în stare de libertate, de retinere sau de arest, pentru motivele politice privind cauza pentru care a fost cercetata, fie judecata sau condamnată, nu este considerata colaborator al Securitatii".

Aceste dispoziții legale reglementează o situație de excepție, fiind de strictă interpretare și aplicare, deci impunând îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de legiuitor pentru a fi împiedicată reținerea calității de colaborator al Securității.

Apărarea subsidiară a recurentului pârât în sensul că informațiile furnizate nu au denunțat acțiuni sau atitudini potrivnice regimului și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor menționate în notele informative urmează, deci, a fi înlăturată.

Contrar celor afirmate de recurentul -pârât, niciun document din dosarul intimatului nu relevă faptul că acesta ar fi semnat nota olografă sub presiune și amenințare.

Niciun fel de consecințe inerente unei anchetări pentru motive politice asupra recurentului pârât nu rezultă din declarația martorului audiat sau înscrisurile din dosar.

Dimpotrivă, folosirea numelui conspirativ în notele informative constituie în mod evident o măsură de protecție a acestuia și a caracterului clandestin al furnizării informațiilor.

Rezultă, deci, mai presus de orice îndoială activitatea de colaborator, independentă de existența sau nu - la un moment dat - a unei investigații cu privire la intimatul însuși.

De altfel, excepția instituită de legiuitor ocrotește doar persoana care-a furnizat informații - cuprinse în declarații date ca persoană anchetată, în procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare întocmite în timpul anchetei motivate politic - dacă aceste informații privesc cauza pentru care era cercetată.

Or, în calitate de sursă a Securității, căreia i s-a atribuit numele conspirativ "C.", recurentul-pârât A. a furnizat informații privindu-i pe elevii săi, astfel că în acest context, contrar celor reținute de prima instanță, este evident că informațiile furnizate Securității au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în condițiile în care este de notorietate pentru perioada respectivă, activitatea Securității în urmărirea și împiedicarea practicării altor culte religioase, de către membrii unor grupuri religioase neagreate de regimul comunist.

În considerarea acestor argumente, dar și a împrejurării că recursul declarat de recurenta-reclamantă urmează să fie admis, fac neavenită analiza recursului incident.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va casa sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea reclamantului și se va constata calitatea pârâtului A., de colaborator al Securității.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 567 din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea pârâtului A., de colaborator al Securității.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2022.