ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând anularea Hotărârii nr. 418 din 5 mai 2020 a C.S.M., secția pentru procurori; obligarea C.S.M. să-i recunoască gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința nr. 13 din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Împotriva sentinței nr. 13 din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul menționează că în perioada 23.07.2018 - 02.10.2019 a deținut funcția de procuror șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT). Având în vedere sentința civilă nr. 1348/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admisă acțiunea având un obiect identic formulată de un fost procuror șef al DNA, precum și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1408/2013, prin care a fost recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prim-adjunctuluî procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul-reclamant apreciază că respingerea solicitării sale de recunoaștere a gradului profesional corespunzător PICCJ constituie discriminare, fiind încălcate art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii secției pentru procurori nr. 418/05.05.2020, prin care a fost respinsă solicitarea acestuia de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința recurată instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

În argumentarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale incidente nu lasă loc la interpretare, ele fiind în sensul că de la data încetării mandatului funcției de conducere, procurorii își redobândesc gradul profesional de execuție șî salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției Naționale Anticorupție ori al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că singura modalitate prevăzută de lege pentru recunoașterea gradului profesional superior este promovarea în grad profesional prin concurs organizat potrivit prevederilor art. 43 și următoarele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările ulterioare, relevante fiind și Deciziile Curții Constituționale nr. 16/2011 șî nr. 545/2011.

În mod corect instanța de fond a reținut că Hotărârea secției pentru procurori nr. 418/05.05.2020 a fost emisă în concordanță cu dispozițiile legale incidente (art. 54 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările ulterioare), în speță neputând fi reținută o faptă de discriminare săvârșită de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul, procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, a deținut în perioada 23.07.2018-02-10.2019 funcția de procuror șef al DIICOT, pe durata acestei numiri acesta beneficiind de o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit legii.

Instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță a reținut considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr. 16/2011 și nr. 545/2011 din care reiese fără dubiu că în cauză nu există o situație discriminatorie față de alți procurori care au deținut funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În cauză, hotărârea adoptată de secția pentru procurori și contestată în prezentul litigiu are o justificare obiectivă și rezonabilă, constând în respectarea principiului potrivit căruia promovarea în grad profesional a judecătorilor și procurorilor se realizează în mod exclusiv prin concurs, textul art. 54 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, fiind foarte clar.

Contrar susținerilor recurentului, nu se poate crea o situație de discriminare prin aplicarea legii în vigoare, iar Curtea Constituțională a statuat de nenumărate ori că instanțele judecătorești, respectiv Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu pot constata existența unor fapte de discriminare derivate din aplicarea legii, fără a se încălca principiul separației puterilor în stat.

Din economia dispozițiilor legale aplicabile, reiese că pentru numirea în funcția de procuror șef al DIICOT nu era necesară deținerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, numirea fiind dispusă pentru o perioadă determinată (3 ani cu posibilitatea reînvestirii pentru încă 3 ani).

Contrar susținerilor recurentului, nu se poate constata că prin numirea în funcția de procuror șef al DIICOT acesta a dobândit automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere faptul că dobândirea de iure a unui grad profesional de către un procuror numit într-o funcție de conducere la un parchet ierarhic superior ar fi trebuit să fie stipulată în mod expres de legiuitor. în lipsa unei dispoziții normative exprese, nu se poate prezuma voința legiuitorului în acest sens.

Promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă), ce constituie o componentă a carierei procurorilor, se poate realiza în prezent în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (de vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante). Promovarea în funcții de execuție și obținerea unui grad profesional superior cu un caracter permanent reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale a unui magistrat, spre deosebire de numirea într-o funcție de conducere, care este temporară.

În mod corect instanța de fond a concluzionat că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 303/2004, republicată, în cazul judecătorilor și procurorilor, aceștia evoluează în carieră prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional următor, neexîstând nicio dispoziție legală expresă, derogatorie de la procedura de promovare în funcții de execuție pentru cei care au avut funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contrar susținerilor recurentului, lipsa gradului profesional al acestuia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu pune sub semnul întrebării legalitatea actelor realizate în calitate de procuror-șef al DIICOT, având în vedere faptul că, așa cum s-a arătat anterior, la numirea sa ca procuror șef nu era necesar gradul profesional specific acestei unități de parchet, astfel că au fost respectate condițiile prevăzute de lege de la acea vreme.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 13 din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.