ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2334/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. în calitate de reprezentant legal al minorilor B. și C., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Ministerul Educației și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională, în conformitate cu dispozițiile art. 997 și următoarele din C. proc. civ., a solicitat admiterea acțiunii și, pe cale de consecință: obligarea pârâtelor la dispunerea și evaluarea psihosomatică de către Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE) a minorilor C. și B. în vederea înscrierii în anul școlar 2021-2022; subsidiar primului capăt de cerere, a solicitat obligarea pârâtelor să admită/permită înscrierea minorilor C. și B. în clasa pregătitoare din anul școlar 2021-2022, luând în considerare evaluarea psihosomatică a acestora de către grădinița "D." ca fiind relevantă și suficientă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentința nr. 1201 din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Ministerul Educației și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională, ca neîntemeiată.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1201 din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut în esență următoarele:

Instanța de fond în mod eronat a apreciat că efectele sentinței civile nr. 1093/2021 din 09.07.2021, pronunțată în dosarul cu nr. x/2021, nu prezintă relevanță în cadrul procedurii judiciare și sentința nu este opozabilă terților, încălcând prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ. .civ.

Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că pârâții nu au făcut dovada contrară a mențiunii expuse anterior, și în mod eronat a apreciat faptul că sentința civilă 1093/2021 pronunțată în dosarul cu nr. x/2021 nu le este opozabilă, încălcând dispozițiile art. 435 alin. (2) cât și ale art. 249 C. proc. civ.

Instanța de fond a apreciat greșit că prevederile art. 6 alin. f) și art. 7 alin. (1) din Metodologia de înscriere a copiilor în învățământul primar pentru anul școlar 2021-2022 aprobată prin OME nr. 3473/10.03.2021 sunt aplicabile situației reclamantului.

Instanța de fond, în motivarea sentinței nr. 1201, a invocat Decizia nr. 818/2008 CCR prin care s-a admis excepția de neconstîtuționalitate a prevederilor art. 1 și art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, menționând faptul că acele prevederi " sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Menționează recurentul faptul că reclamantul nu a solicitat prin cererea de emitere a ordonanței președințiale anularea aplicării unor acte normative cu putere de lege și nici refuzul aplicării acestora, în speță a prevederilor art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Metodologie, având în vedere că însăși aplicabilitatea lor este suspendată de la momentul pronunțării Sentinței 1093/2021.

Reclamantul a formulat pe cale separată cererea de anulare a dispozițiilor suspendate, în conformitate cu Legea 554/2004, a contenciosului administrativ și fiscal, dovada fiind depusă la dosarul cauzei, acesta înțelegând pârghiile legale de care dispune.

Fiind suspendate aceste prevederi și, fiind incidente dispozițiile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond trebuia să ia act despre această stare de drept, în speță suspendarea aplicabilității prevederilor, precum și opozabilitatea efectelor suspendării către pârâți, având în vedere, că aceștia nu au făcut dovada contrară a inopozabilității Sentinței 1093/2021.

Instanța de fond în mod eronat a apreciat că cererea de emitere a Ordonanței președințiale nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ. precum și a faptului că nu este dovedită aparența de drept.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, cu privire la excepția tardivității recursului, Înalta Curte va avea în vedere termenul de 15 de zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, calculat de la data comunicării hotărârii atacate.

În raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei, recursul declarat se situează înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege și, prin urmare, excepția de tardivitate invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului, constatând că recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la aprecierea incorectă de către instanța de fond a efectelor sentinței civile nr. 1093/09.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, nu poate fi primit întrucât așa cum în mod corect instanța a reținut in considerentele sentinței recurate, o hotărâre judecătorească are efecte relative, doar între părțile litigante și este opozabilă erga omnes numai în condițiile prevăzute de lege.

Opozabilitatea hotărârii judecătorești față de terți nu poate fi invocată de către reclamant în procedura specială a ordonanței președințiale, întrucât aspectele invocate implică o analiză de fond, în cauză nefiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dosarul nr. x/2021 având ca obiect suspendare executare act, sentința civilă nr. 1093/09.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești cu caracter general obligatoriu, ci soluționează cu efect relativ litigiul dintre părțile litigante fără a institui reguli general valabile.

Referitor la aprecierea greșită privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din OME nr. 3473/2021 și în ceea ce privește situația reclamanților, instanța de fond în mod justificat a precizat în motivarea sentinței recurate că judecătorul nu poate stabili dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele care îi sunt supuse judecații si nici nu se poate substitui voinței legiuitorului în sensul că nu pot fi aduse critici modului de elaborare a unui act normativ .

Motivele de recurs referitoare la condițiile de admisibilitate a cererii privind emiterea unei ordonanțe presedintiale sunt de asemenea neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări." În conformitate cu prevederile art. 997 alin. (5) din același act normativ:

"pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt."

În ceea ce privește vremelnicia măsurii solicitate și neprejudecarea fondului, instanța retine ca recurentul-reclamant solicită evaluarea psihosomatică de către Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE) a minorilor C. și B. în vederea înscrierii în anul școlar 2021-2022, respectiv obligarea intimatelor-pârâte să admită/permită înscrierea minorilor C. și B. în clasa pregătitoare din anul școlar 2021-2022, luând în considerare evaluarea psihosomatică a acestora de către grădinița "D." ca fiind relevantă și suficientă. Rațiunea ordonanței președințiale este aceea de a permite luarea unor masuri rapide si cu caracter temporar. Pe calea ordonanței președințiale se pot lua numai măsuri vremelnice, și nu măsuri cu caracter definitiv, care ar echivala cu o soluționare în fond a cauzei, iar, în cazul de față, recurentul- reclamant solicită a se dispune evaluarea psihomotorie/înscrierea minorilor C. și B. în clasa pregătitoare din anul școlar 2021-2022, ce nu poate fi dispusă în cadrul acestei proceduri speciale.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut, că, instanța nu poate să dispună prin ordonanță președințială o obligație de a face, decât în cazuri excepționale când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece s-ar încălca caracterul vremelnic al măsurii luate. Or, faptul că intimatele-pârâțe nu au dat curs cererii recurentului-reclamant, în sensul solicitat de acesta, ci au justificat refuzul prin raportare la dispozițiile legale incidente, nu reprezintă ce-l puțin aparent un abuz de drept.

În concluzie, în mod corect, instanța a constatat că cererea reclamantului nu îndeplinește condiția caracterului vremelnic al măsurii solicitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității și nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1201 din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.