ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2332/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2332/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 14 aprilie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. și CC. prin Sindicatul Național Pro Lex au chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Afacerilor Interne solicitând obligarea pârâtului sa plătească reclamanților contravaloarea financiară a normei calorice aferentă normei 6 la valoarea de 34 RON/zi, perioada 01.01.2019 - 31.12.2019, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății; obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ordonator principal de credite, să aloce fondurile bănești necesare pentru achitarea drepturilor bănești solicitate; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 03.11.2021 tribunalul a dispus disjungerea si formarea cate unui dosar cu privire la cererile formulate de reclamantii:C., L. si BB., D., F., H., N. si Y., O., P., R., AA..
Prezenta cauza a primit numar de dosar x/2021 si il vizeaza pe reclamantul F..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 6611/2021 pronunțată la data de 3 noiembrie 2021, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ si fiscal a admis exceptia necompetentei teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul F. Prin Sindicatul National Pro Lex în contradictoriu cu pârâții Directia Generala de Politie a Municipiului București și Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Olt - sectia contencios administrativ si Fiscal.
În motivarea soluției, a reținut că, competența teritorială a unei instanțe nu este determinată de domiciliul ales al justițiabilului, ci de cel efectiv.
2.2. Prin sentința civilă nr. 72/2022 pronunțată în data de 15 februarie 2022 Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei, formulată de reclamantul F. prin Sindicatul National Pro Lex în contradictoriu cu pârâții Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti și Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curti de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În motivarea soluției, a reținut că, în cazul litigiilor având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici, competența teritorială este una exclusivă - indiferent de faptul că acțiunea a fost introdusă chiar de respectivul funcționar publici sau de organizația sindicală al cărui membru este, așa cum este cazul în speță, și ea aparține instanței de la domiciliul funcționarului public reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Reclamantul F. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului să-i plătească contravaloarea financiară a normei calorice aferentă normei 6 la valoarea de 34 RON/zi, perioada 01.01.2019 - 31.12.2019, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății; obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ordonator principal de credite, să aloce fondurile bănești necesare pentru achitarea drepturilor bănești solicitate; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Deși cele două instanțe aflate în conflict au confirmat norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva domiciliului reclamantului (art. 10 alin 3 teza I din Legea nr. 554/2004), acestea au apreciat diferit, neobservându-se copia actului de identitate depusă la dosarul Tribunalului București.
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."
În speță, se constată că excepția a fost invocată în fața primei instanțe sesizate, cu respectarea momentului prevăzut de textul anterior enunțat, respectiv la primul termen cu procedura legal îndeplinită, față de aprecirea că reclamantul ar avea domiciliul în Slatina, județul Olt.
Pentru stabilirea instanței competente vor fi avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."
Cum competența stabilită de textul de lege precizat este una teritorială exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga, având în vedere domiciliul reclamantului din București, str. x, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul F. prin Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 14 aprilie 2022.