ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 23.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și A. au formulat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, cerere de chemare în judecată prin care au solicitat: constatarea lipsei calității procesuale a reclamanților, respectiv lipsa calității de subiect activ al contravenției constatate și sancționată prin Decizia nr. 76 din 20.12. 2017; constatarea nulității actului administrativ de aplicarea a sancțiunii contravenționale, respectiv nulității Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017 și anularea ca netemeinica și nelegala a Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017 emisa de Consiliul Concurentei privind constatarea si sancționarea unor fapte anticoncurențiale, in ceea ce privește sancționarea contravenționala a reclamanților. În subsidiar, daca se va reține că fapta imputată există, reclamanții au solicitat reducerea amenzii până la nivelul minim legal. La data de 31.10.2018 reclamanții A. și A. au formulat completări și precizări la acțiunea în anularea Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017, emisa de Consiliul Concurentei. La data de 27.02.2019 reclamanții, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, au formulat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, emis de președintele Consiliului Concurenței prin care au solicitat a se constata nelegalitatea actului administrativ susmenționat, despre care au luat cunoștința cu ocazia depunerii acestuia de către paratul Consiliului Concurenței la dosarul de judecata nr. x/2018, ca urmare a încuviințării acestui înscris în cadrul probatoriului solicitat de reclamanți.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1185 din 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 ca neîntemeiată și a fost respinsă acțiunea privind pe reclamanții A. și A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 1185 din 27 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții A. și A., criticând hotărârea pentru nelegalitate solicitând casarea sentinței, și rejudecând litigiul, să fie admisă cererea de anulare a Deciziei nr. 76/2017, emisa de Consiliul Concurentei, în ceea ce privește pe reclamant notar public sau, în subsidiar, sa admită cererea de reducerea amenzii contravenționale dispusă prin acest act administrativ. Recurenții-reclamanți critică sentința recurată, sub aspectul greșitei înlăturări a aspectelor de nelegalitate formală privind, încălcarea art. 10 alin. (1) din Regulamentul privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței coroborat cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub aspectul lipsei din actul de sancționare a datelor personale de identificare ale contravenientului. De asemenea, recurenții susțin că în mod nelegal a încadrat notarul public în conceptul de întreprindere, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea concurenței, acesta, ca persoana fizică, profesând în mod independent, are calitatea de funcționar autonom, potrivit Legii notarilor publici, care prevede la art. 3 alin. (1) ca "Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome", nu oferă bunuri sau prestări de servicii comerciale, prin urmare nu poate fi considerat vânzător de bunuri, produse sau servicii comerciale și nu desfășoară activități economice de piață, pe o "piață dată" cu cele două componente din legislația de concurenta: piața relevanta a produsului și piața geografica, invocându-se greșit jurisprudența si practica europeană. Mai arată recurenții că instanța de fond nu a droit să observe motivul din acțiunea introductivă potrivit căreia Decizia este nelegală fiind adoptată cu discriminarea evidentă a notarilor publici constituiți în birouri notariale individuale/societăți profesionale, în raport de practica anterioară a Consiliului Concurenței, ca notarul public nu înregistrează cifra de afaceri, ci depune o declarația anuala a persoanelor fizice privind veniturile realizate din profesii liberale, in care nu exista rubrica de cifra de afaceri, spre deosebire de societățile comerciale, care țin contabilitatea bazată pe bilanț - cont de profit și pierderi, conținând componenta specifică de raportare "cifra de afaceri" și că și-au însușit argumentul paratului Consiliul Concurenței, precum ca, deși citați de autoritate, au fost absenți de la audierea din data de 15.12.2019, care a avut loc la sediul autorității, fără să încuviințeze ca probă Procesul-verbal al audierii din data de 15.12.2017 si Minuta deliberării din data de 20.12.2017. Recurenții mai critică hotărârea recurată, pentru motivul că nu s-a făcut referire la faptul ca Decizia nr. 76/2017 nu este motivata in ceea ce privește vinovăția prezentului reclamant, eferitor la alegația privind alinierea la anumite onorarii comunicate prin e-mail reclamantului, deși paratul Consiliul Concurenței nu face dovada privind participarea sa la vreo înțelegere de onorarii, este de neînțeles împrejurarea ca instanța de fond a reținut ca reclamanții au recepționat un e-mailul pretins incriminatoriu, insa nu a depus la dosar nimic in acest sens, nu a făcut nicio inspecție informatica din care sa constate ca notarul public a primit comunicări din care sa rezulte participarea la vreo înțelegere sau am utilizat vreo aplicație IT de calcul onorarii. Referitor la argumentul instanței de fond privind lipsa disocierii publice a notarului public de aplicația și onorariile care i- ar fi fost transmise de Camera, se susține că acesta constituie o alegație nefondată, întrucât nu a perceput onorarii stabilite de CNPSV iar pe de alta parte, nu exista nicio norma legala in legislația curentă, care sa prevadă obligația disocierii publice fata de o anumita conduita a unor terți. Sub aspectul lipsei probelor privind onorariile practicate in cadrul A., recurenții arată că paratul Consiliul Concurentei nu face dovada ca onorariile percepute prevăzute explicit in încheierile de autentificare și sau de legalizare, sunt identice cu ale altor notari, iar în cee ace privește durata pretinsei fapte anticoncurențiale, Consiliul Concurentei a stabilit de plano, pentru mai toți notarii publici sancționați ca pretinsa fapta anticoncurentiala este unica si continuata, respectiv din anul 2010 pana in anul 2017, fara sa întreprindă o cercetare si o individualizare corecta din punct de vedere temporal, neluând in considerație perioadele de concedii anuale când biroul notarial a fost închis. Aprecierea ca notariatul public este deschis permanent, desfasurandu-si activitatea in mod continuu, in fiecare zi lucrătoare a anului calendaristic, este absurda si imposibilă. De asemenea, mai susțin recurenții că instanța de fond nu a dorit sa observe motivul din acțiunea introductiva, precum ca Dispozitivul Deciziei nr. 76/20.12.2017, în mod abuziv, aduce atingere dreptului la viata privata a notarului public, fiind colectiva dispozitivul cuprinzând toți notarii colegi si amenda aplicata in sarcina fiecăruia și a ignorat motivul din acțiune privind considerații față de emiterea de Decizia nr. 64/12.12.2017 emisă Consiliul Concurentei privind propunerea de acceptare a angajamentelor formulate de către Uniunea Națională a Notarilor Publici. Referitor la excepția de nelegalitate Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, emis de președintele Consiliului Concurenței, prin care s-a dispus ca in loc de Plenul Consiliului Concurenței, audierea si deliberarea sa fie operate de către o Comisie (plen restrâns) in investigația deschisa prin Ordinul nr. 278 din 20 mai 2015, având ca obiect posibila faptă anticoncurențială prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare, săvârșită de către Camera Notarilor Publici Suceava și membrii acesteia, recurenții susțin că instanța în mod nelegal instanța nu a avut în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond pentru a fi admisă excepția de nelegalitate, reiterând motivele de nelegalitate invocate în fața instanței de fond. Recurenții solicită să se constate nelegalitatea Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, urmând ca judecata sa se desfășoare mai departe cu ignorarea acestui act administrativ. Audierea si deliberarea în investigația privind Camera Notarilor Publici Suceava și membrii acesteia nu s-au desfășurat in cvorumul legal de lucru al Plenului Consiliului Concurenței, prevăzut de art. 19 din Lege și ca atare, sa se constate nelegalitatea Deciziei nr. 76/20.12.2017, și să se dispună anularea acesteia. Referitor la excepția de nelegalitate a Decretului nr. 703 din 27.04.2009 emis de Președintele României, pentru numirea domnului B. in funcția de demnitatea publica consilier de concurența - membru al Plenului Consiliului Concurenței, recurenții susțin că aceasta excepție a fost ridicata in termenul procedural de "oricând" conform prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța considerând ca este tardiv depusa, după închiderea dezbaterilor. Din acest motiv, recurenții își rezervă dreptul de a ridica aceasta excepție in recurs, având in vedere caracterul derogatoriu al prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, constatat de către Instanța Suprema, care a reținut ca sintagma "oricând în cadrul unui process" se refera la orice etapa procesuala, inclusiv in recurs (Decizia ÎCCJ-CDCD nr. 36/2016).

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții-reclamanți ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată la solicitarea apărătorului recurenților pentru 12 mai 2021. Prin încheierea din 12 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă excepția nulității recursului fiind acordat termen pentru soluționarea acestuia la 8 decembrie 2021, ulterior, la solicitarea intimatului-pârât cauza fiind amânată pentru 30 martie 2022. La data de 08.12.2021, recurenții-reclamanți au depus la dosarul cauzei Note scrise privind impactul neconstituționalității art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, stabilită prin Decizia nr. 58/2021 a Curții Constituționale a României asupra excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de președintele Consiliului Concurenței și obiectului principal al acțiunii introductive. De asemenea, la aceeași dată, recurenții-reclamanți au invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Minutei din data de 20.12.2017 a Consiliului Concurenței, anexând înscrisuri. La data de 16.03.2022, intimatul Consiliul Concurenței a depus Note scrise cu privire la impactul neconstituționalității art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, stabilită prin Decizia nr. 58/2021 a Curții Constituționale a României asupra excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de președintele Consiliului Concurențeiși, a obiectului principal al acțiunii introductive, respectiv asupra excepției de nelegalitate a Decretului nr. 703/27.04.2009. La aceeași dată, intimatul a formulat întâmpinare în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Minutei din data de 20.12.2017 a Consiliului Concurenței, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă. Prin încheierea din data de 30.03.2022, Înalta Curte a constatat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a Minutei din data de 20.12.2017 a Consiliului Concurenței și a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Concurenței, pentru motivele arătate în considerentele încheierii de dezbateri, fiind amânată pronunțarea pe fondul recursului la data de 13.04.2022.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: 6.1. Situația de fapt Reclamanții A. și A. s-au adresat, la data de 22.05.2018, instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București solicitând, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale a reclamanților, respectiv lipsa calității de subiect activ al contravenției constatate si sancționată prin Decizia nr. 76 din 20.12.2017, pe cale de excepție, constatarea nulității actului administrativ de aplicarea a sancțiunii contravenționale, respectiv nulității Deciziei nr. 76 din 20.12.2017, pe fond, anularea ca netemeinica si nelegala a Deciziei nr. 76 din 20.12.2017 emisa de Consiliul Concurentei privind constatarea si sancționarea unor fapte anticoncurențiale, în ceea ce privește sancționarea contravenționala a reclamanților, iar în subsidiar, daca se va retine ca fapta imputata exista, au solicitat reducerea amenzii pana la nivelul minim legal. La data de 27.02.2019 reclamanții, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, emis de președintele Consiliului Concurenței, prin care au solicitat a se constata nelegalitatea actului administrativ susmenționat, despre care au luat cunoștința cu ocazia depunerii acestuia de către paratul Consiliului Concurenței la dosarul de judecata nr. x/2018, ca urmare a incuviintarii acestui înscris in cadrul probatoriului solicitat de reclamanți. La data de 26.03.2019 reclamanții, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, au formulat excepția de nelegalitate a Decretului nr. 703 din 27.04.2009 pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurenței, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009, de numirea domnului B.. in funcția de demnitatea publica consilier de concurența - membru al Plenului Consiliului Concurenței, prin care au solicitat a se constata nelegalitatea Decretului nr. 703/27.04.2009 menționat in preambulul Deciziei nr. 76/2017, precum si in preambulul Ordinului nr. 1237/11.12.2017. Prin Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței, a cărei legalitate face obiectul controlului judiciar, reclamantul A. a fost sancționat cu aplicarea amenzii reprezentând 7,51663% din cifra de afaceri/venitul brut) realizată în anul 2016, pentru săvârșirea faptei anticoncurențiale constând în încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin încheierea și/sau prin realizarea unor practici concertate de stabilire a unor onorarii minimale, diferite de cele aprobate prin Ordinul MJ nr. 943/2005 și Ordinul MJ nr. 46/C/2011, având ca obiect restricționarea concurenței privind onorariile minime practicate în birouri individuale notarial și societăți profesionale de pe raza Curții de Apel Suceava. Consiliul Concurenței a fost sesizat în baza unui denunț al Notarului public C. înregistrat inițial la Camera Notarilor Publici Suceava cu nr. 489/07.10.2011, prin care erau denunțate posibile practici anticoncurențiale săvârșite de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Suceava, în sensul impunerii practicării unor onorarii standardizate, diferite de cele stabilite de stat Potrivit Raportului întocmit în urma investigației efectuată de pârâtul Consiliul Concurenței a rezultat că în perioada iunie 2010 - octombrie 2011 notarii publici membri ai CNPSV au inițiat discuții pentru crearea unor grile notariale superioare celor stabilite prin Ordinul nr. 943/2005, respectiv prin Ordinul nr. 46/2011. În acest sens, personalul angajat al Camerei Notarilor Suceava a fost implicat activ în diseminarea și distribuirea grilelor cu onorariile agreate de către toți notarii publici activi din circumscripție. La data de 08.07.2010 notarii publici ai CNPSV s-a întâlnit într-o ședință în care s-au stabilit onorariile minimale ce urmau a fi practicate la nivelele județelor Suceava și Botoșani, fiind întocmite tabele cuprinzând onorariile minimale transmise de CNP Suceava către notarii din județele Suceava și Botoșani, intitulate "Onorarii minimale stabilite în sumă progresivă și determinată începând cu 28.02.2011 - jud. Botoșani și Suceava", transmise prin e-mail începând cu data de 8 iulie 2010 birourilor notariale din circumscripțiile judecătorești Suceava, Fălticeni, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți, Botoșani, Dorohoi, Darabani și Săveni, care au pus în aplicare grile de onorarii minime mult superioare celor din Normele - 2005. Reclamantul A. s-a aflat printre destinatarii comunicării la adresele de mail x@x.ro, respectiv bnp_covariuc_x@x.com., care a pus în aplicare începând cu luna iulie 2010 onorariile stabilite/agreate la nivelul CNPSV. Instanța de fond a confirmat situația de fapt și concluziile investigației effectuate de pârât, precum și legalitatea deciziei de sancționare contestate, procedând la verificarea înscrisurilor anexate Raportului de investigație, respectiv prezentate pe suport informatic, și a copiilor registrelor notariale ale reclamantului, concluzionând că reclamantul nu s-a distanțat public de practica concertată a celorlalți notari publici (acesta nu a răspuns emailurilor trimise de către CNSPV în sensul dezaprobării acestora) și nici că ar fi procedat la încetarea practicării acestor onorarii minimale propuse de CNPSV, agreate la nivelul lunii iulie a anului 2010. Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de Președintele Consiliului Concurenței, prin care s-a dispus în temeiul art. 19 alin. (5) din Legea Concurenței, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Concurenței constituirea Comisiei în vederea examinării, audierii și luării măsurilor care se impun cu privire la Raportul privind investigația declanșată din oficiu, în baza Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 278/20.05.2015, având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, de către Camera Notarilor Publici Suceava și membrii acesteia, prin stabilirea unor onorarii minimale, peste nivelul aprobat conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 943/C/2005, respectiv Ordinul Ministrului Justiției nr. 46/C/2011, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată. Curtea de apel a reținut, pe de o parte, că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât de legalitatea Ordinului nr. 1237/11.12.2017 nu depinde soluționarea prezentei cauze având ca obiect anularea parțială a Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței, actul în discuție a fost emis în procedura de investigare și de luare a deciziilor iar constatarea nelegalității acestuia nu atrage consecințele învederate de parte, ci legalitatea procedurii de investigare trebuie analizată în ansamblu pentru a vedea în ce măsură ar fi susceptibile a fi încălcate drepturile părții investigate și vătămarea suferită. Pe de altă parte, instanța a reținut că Ordinul în discuție a fost emis în concordanță cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, respectiv art. 19 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 și art. 10 alin. (3) din Regulamentul de funcționare al Consiliului Concurenței și a fost emis în limita marjei de apreciere a autorității pârâte, desemnarea unor astfel de comisii fiind realizată pentru buna desfășurare a activității de investigare. 6.2. Analiza motivelor de casare Așa cum s-a reținut la punctul 5 din prezenta decizie, la data de 08.12.2021, recurenții-reclamanți au depus la dosarul cauzei Note scrise privind impactul neconstituționalității art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, stabilită prin Decizia nr. 58/2021 a Curții Constituționale a României asupra excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de președintele Consiliului Concurenței și obiectului principal al acțiunii introductive, Înalta Curte punând discuție acest motiv, în contextul în care prin punctul "C" din memoriul de recurs, recurenții critică soluția instanței dată excepției de nelegalitate, textul constatat ca fiind neconstituțional având legătură cu legalitatea Ordinului supus controlului pe calea excepției de nelegalitate. Reclamanții au susținut ca Ordinul a fost emis cu încălcarea art. 19 alin. (5) din Legea Concurenței, potrivit cărora, "Plenul Consiliului Concurenței va putea delega exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (4) lit. a),b) și c) unei comisii formate din 3 membri ai Plenului Consiliului Concurenței.» și nu a avut loc o întrunire a membrilor plenului, în care să se fi decis delegarea atribuțiilor respective, conform art. 19 alin. (4) lit. a) din același act nromativ. De asemenea, reclamanții au mai susținut caracterul neoportun al Ordinului și au criticat componența comisiei stabilite prin ordinului, prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 21/1991, în sensul în care nu se află și un jurist, președintele fiind de profesie medic, iar ceilalți doi membrii consilieri de concurență sunt de profesie economiști, d-nii B.. și C.B. Ulterior, reclamanții au precizat excepția de nelegalitate invocând și desemnarea nelegală a d-lui B.. în componența comisiei, arătând că în condițiile în care mandatul acestuia a expirat, iar aplicarea art. 18 alin. (3) din Legea concurenței s-a făcut nelegal nefiind "desemnată" o altă persoană, ajungându-se la o prelungire "sine die" a mandatului, prin urmare depășindu-se caracterul exceptional al normei, acest motiv fiind invocat și pe calea recursului, invocându-se și excepția de nelegalitate a Decretului Președintelui României nr. 473/15.08.2018 de numire a d-lui B.. în funcția de demnitate publică de inspector de concurență. Curtea de apel nu a mai procedat la analiza acestei excepții de nelegalitate întrucât a fost invocată după închiderea dezbaterilor, recurenții reiterând-o prin declarația de recurs. Prin Decizia nr. 58/2021 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 465 din 4 mai 2021, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând printre altele că: "32. Cu privire la textul de lege criticat în prezenta cauză, Curtea observă că prevederile art. 18 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 nu se rezumă la reglementarea unei situații tranzitorii legate de succesiunea de mandate, respectiv o perioadă scurtă de la numire și până la depunerea jurământului, dată de la care începe exercitarea mandatului, ci creează premisele exercitării atribuțiilor și ale continuării mandatului de membru al Plenului Consiliului Concurenței fără limită/termen. Se lasă practic posibilitatea autorităților și instituțiilor publice implicate în procedura de numire a membrilor Plenului Consiliului Concurenței să rămână în pasivitate și să nu procedeze la numirea unui succesor, întrucât legea nu prevede proceduri sau un termen-limită anterior expirării mandatului până la care poate fi numit noul membru, respectiv chestiuni legate de date și termene concrete în care trebuie să se încadreze autoritățile implicate în procedura succesiunii de mandate, și nici eventuale sancțiuni sau efectele ce ar decurge din faptul că nu sunt puse în aplicare dispozițiile Legii nr. 21/1996 cu privire la încetarea calității de membru al Plenului Consiliului Concurenței ca urmare a expirării duratei mandatului [a se vedea, cu titlu de reper, art. 68 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care stabilește o procedură de urmat pentru reînnoirea compunerii instanței de contencios constituțional până la expirarea duratei mandatelor în curs]. Practic, modul de reglementare a normelor contestate convertește o chestiune ce ține de exercitarea cu titlu temporar a atribuțiilor aferente mandatelor într-o veritabilă prelungire și continuare a acestora. În realitate, prin jocul normelor juridice coroborat cu acțiunile autorităților publice cu competență în domeniu, are loc o redimensionare a mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurenței. 33. Curtea reține că, astfel cum s-a arătat și în precedent, statul de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție, presupune și capacitatea statului de a asigura cetățenilor servicii publice continue și de calitate, statul fiind dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcțiilor sale în conformitate cu Constituția și cu spiritul ei. Or, soluția legislativă prin care se creează premisele exercitării unor competențe prin continuarea exercitării atribuțiilor aferente unui mandat de membru al Plenului Consiliului Concurenței, dincolo de durata noțiunii de mandat, respectiv în urma expirării mandatului fiecărui membru al Plenului Consiliului Concurenței, astfel cum acesta este circumscris potrivit calculului termenelor în dreptul public, și de situațiile inerente aferente succesiunii de mandate ca urmare a unor chestiuni tehnice, legate, spre exemplu, de data depunerii jurământului, care trebuie realizată cu celeritate prin diligența autorităților implicate în procedura de numire, astfel încât la data fixă stabilită prin actul de învestire să fie efectuată numirea pentru noile mandate, nu corespunde cerințelor respectării statului de drept. Prin urmare, norma legală criticată nu se încadrează în garanțiile aferente statului de drept în ceea ce privește organizarea îndeplinirii atribuțiilor, competențelor și obligațiilor autorităților publice în coordonatele dreptului, fiind contrară art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, ceea ce are drept consecință și încălcarea principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5), potrivit căruia, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". 34. Față de această împrejurare, având în vedere normele imperative cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 cu privire la durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenței, astfel cum au fost avute în vedere la formularea criticilor de către autoarea excepției de neconstituționalitate, mandat ce este de 5 ani și care poate fi reînnoit o singură dată, indiferent de durata mandatului exercitat anterior, Curtea constată că viciul de neconstituționalitate stabilit prin prezenta decizie vizează orice soluție legislativă contrară normelor constituționale de referință, legiuitorul ordinar sau delegat neputând adopta norme legale care să vină în coliziune cu exigențele statului de drept. Prin urmare, exercitarea atribuțiilor aferente calității de membru al Plenului Consiliului Concurenței (președinte, vicepreședinte, consilier de concurență) în afara cadrului stabilit prin actele de numire și vizate de prezenta decizie (mandat de 5 ani, calculat potrivit regulilor de drept public) nu are suport constituțional și legal.". Înalta Curte, constată că decizia Curții Constituționale a României, de declarare a neconstituționalități dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și considerentele reținute, au o evidentă legătură cu motivul de nelegalitate invocat pe calea excepției, reiterat pe calea recursului, în ceea ce privește componența comisiei cu referire la desemnarea nelegală a d-lui B.., al cărui mandat, care expirase, fusese prelungit în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea concurenței, prin Decretul Președintelui României nr. 473/15.08.2018 de numire a d-lui B.. în funcția de demnitate publică de inspector de concurență, aceștia susținând că, nefiind "desemnată" o altă persoană, se ajunge la o prelungire "sine die" a mandatului, prin urmare depășindu-se caracterul exceptional al normei, aspect reținute și de Curtea Constituțională. Astfel cum a reținut în mod constat Curtea Constituțională în jurispridența sa, "(…) o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes. În privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea reține că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut.".(ex: Decizia CCR nr. 404/2016) În condițiile în care, în speță, Decizia nr. 58/2021 a Curții Constituționale a României, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 465 din 4 mai 2021, când cauza se află în faza recursului, având caracter obligatoriu, iar recurenții-reclamanți au criticat soluția dată excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de președintele Consiliului Concurenței și au reiterat în această fază și excepția de nelegalitate a Decretului Președintelui României nr. 473/15.08.2018 de numire a d-lui B.. în funcția de demnitate publică de inspector de concurență, având în vedere Decizia nr. 36/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-CSCD, Înalta Curte apreciază că, respectarea principiului dublului grad de jurisdicție se poate face doar prin casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, pentru a analiza incindența acestei decizii asupra soluționării celor două excepții de nelegalitate, iar apoi consecințele juridice asupra legalității și temeiniciei Deciziei nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței. De asemenea, instanța în fond după casare va avea în vedere și celelalte aspecte invocate de recurenți pe calea recursului, respectiv apărările intimatului din întâmpinare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în baza art. 497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE,