ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2022

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești: - anularea hotărârii nr. 69/28.07.2016 prin care se hotărăște efectuarea unui control profesional asupra reclamantului ca urmare a nepredării dosarelor execuționale instrumentate, precum și a hotărârii nr. 115/15.12.2016 privind soluționarea plângerii prealabile; - anularea prevederilor art. 50 indice 2 din Statutul UNEJ și profesiei de executor judecătoresc, astfel cum acesta a fost adoptat prin Hotărârea nr. 13/2015 a Congresului extraordinar al UNEJ; - obligarea pârâtelor la adoptarea de prevederi privind modul de partajare a onorariului executorului judecătoresc în situația preluării dosarelor execuționale între executorii judecătorești, indiferent de cauză (încetare, suspendare a activității).

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2656 din 7 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și, pe cale de consecință, a anulat cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestui pârât, a calificat excepția tardivității invocată de pârât ca fiind excepția prescripției și a respins această excepție ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât ca neîntemeiată, a calificat excepția lipsei de interes invocată din oficiu ca fiind o apărare de fond și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea excepției lipsei capacității procesuale pasive a UNEJR și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată. Recurentul a susținut, în primul rând că UNEJ are capacitate de drept administrativ, chiar dacă nu are personalitate juridică, iar în ceea ce privește criticile pe fond, a arătat că instanța consideră în mod nelegal că, predarea dosarelor executorului judecătoresc nu se poate face utilizând procedura ofertei reale de plată, reglementată de art. 1000 și urm. C. proc. civ., că refuzul primirii cu poșta a dosarelor este considerat ca fiind justificat, deși este o procedură utilizată chiar de instanță, în conformitate cu C. proc. civ., că delegarea de competențe de la Consiliul UNEJ la CEJ Alba în ceea ce privește controlul profesional este legală, fără a ține cont de evoluția istorică a normei juridice, în sensul în care aplicarea normelor juridice se face ținând cont de cea mai recentă reglementare, că instanța consideră eronat că nu există încălcări ale dreptului la apărare, fără să țină seama că nu a fost încunoștințat despre discutarea în Consiliul UNEJ a situației sale, în schimb CEJ Alba a fost încunoștințată, depunând înscrisuri din care ar rezulta că ar fi refuzat predarea dosarelor. Mai susține recurentul că instanța de fond consideră că textul art. 50 alin. (2) din Statutul UNEJ este conform Legii nr. 188/2000, însă actul normativ nu prevede un atare aviz al CEJ, precum și încălcarea principiilor privind previzibilitatea textelor legale.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești (UNEJ) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 11 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când au avut loc dezbaterile asupra fondului. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 6.1. Situația de fapt La data de 24.07.2017, reclamantul A. s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București solicitând, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, efectuarea unui control de legalitate asupra Hotărârii nr. 69/28.07.2016 privind efectuarea unui control profesional asupra reclamantului ca urmare a nepredării dosarelor execuționale instrumentate, a Hotărârii nr. 115/15.12.2016 privind soluționarea plingerii prealabile, precum și asupra prevederilor art. 50 indice 2 din Statutul UNEJ și profesiei de executor judecătoresc astfel cum acesta a fost adoptat prin Hotărârea nr. 13/2015 a Congresului extraordinar al UNEJ solicitând anularea acestora și obligarea pârâtelor la adoptarea de prevederi privind modul de partajare a onorariului executorului judecătoresc în situația preluării dosarelor execuționale între executorii judecătorești, indiferent de cauza (incetare, suspendare a activității). Prin Hotărârea nr. 69/28.07.2016 emisă de Consiului UNEJ s-a aprobat efectuarea unui control profesional al activității executorului judecătoresc A., având în vedere adresa CEJ Alba înregistrată la UNEJ cu nr. 2089/14.07.2016 prin care se comunică imposibilitatea resopectării dispozițiilor legale, respectiv delegarea în termen de 10 zile de la primirea ordinului emis de ministerul justiției, a unui alt executor judecătoresc pentru îndeplinirea atrubuțiilor prevăzute de art. 7 din lege, întrucât, la mutarea sediului în circumscripția Curții de Apel București, domnul executor judecătoresc A. nu a predat dosarele de executare aflate în lucru, reținându-se incidența art. 33 și art. 34 lit. d) din Legea nr. 188/2000 și art. 21 lit. ș) din Statutul UNEJ. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat plângere prealabilă, iar prin Hotărârea nr. 115/15.12.2016 a fost respinsă această plângere, având în vedere Nota de consiliu nr. x/14.12.2016 întocmită de Serviciul juridic, adresându-se apoi instanței de contencios administrativ și fiscal, prin sentința recurată, instanța de fond confirmând pe fond legalitatea actelor administrative supuse controlului de legalitate. 6.2. Analiza motivelor de casare O primă critică invocată de recurent, este greșita soluționare a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, arătând că Consiliul UNEJ are capacitate de drept administrativ, chiar dacă nu are personalitate juridică, însă, recurentul-reclamant a chemat în judecată atât Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești cât și Consiliul UNEJ, autoritatea publică emitentă a actelor contestate fiind UNEJ, care are atât capacitate de drept administrativ cât și competența legală de a emite actele administrative, în regim de putere publică, fiind titulară de drepturi și obligații. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești,"organele de conducere ale Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești sunt: congresul, consiliul și președintele", iar conform art. 33 alin. (2) din același act normativ,"Președintele reprezintă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești în raporturile cu terții, pe plan intern și internațional". În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte reține că în mod legal prima instanță a reținut că Consiliul UNEJ este o structură în cadrul instituției pârâte, care nu stă în judecată în mod distinct de aceasta, neavând drepturi și obligații proprii. Pe de altă parte, instanța a efectuat un control de legalitate pe fond, în contradictoriu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, neexistând o vătămare a reclamantului în ceea ce privește accesul la instanță și dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește criticile pe fond, recurentul-reclamant a arătat că instanța consideră în mod nelegal că, predarea dosarelor executorului judecătoresc nu se poate face utilizând procedura ofertei reale de plată, reglementată de art. 1000 și urm. C. proc. civ., însă, Înalta Curte nu poate reține ca valabil acest argument juridic, pentru motivul că în această materie sunt aplicabile prevederi speciale, care se aplică cu precădere, astfel încât nu sunt aplicabile proceduri de predare prevăzute de dreptul comun în materie de procedură civilă. Pentru predarea dosarelor de executare în cazul schimbării unui sediu de către un executor judecătoresc, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, sunt aplicabile dispozițiile art. 51 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești emis de Ministerul Justiției, potrivit căruia, "(1) Arhiva executorului judecătoresc care și-a încetat activitatea va fi inventariată și sigilată de către o comisie formată din 2 reprezentanți desemnați de colegiul director al Camerei executorilor judecătorești.(2) În situația în care în circumscripția respectivă nu mai funcționează nici un executor judecătoresc, arhiva va fi preluată de Camera executorilor judecătorești până la numirea unui executor judecătoresc în acea circumscripție conform art. 48 din lege.(3) În situația în care în aceeași circumscripție funcționează alt executor judecătoresc, arhiva va fi predată acestuia.(4) În situația în care în circumscripție rămân să funcționeze mai mulți executori judecătorești, colegiul director la Camerei executorilor judecătorești va desemna executorul judecătoresc care va prelua arhiva". De asemenea, potrivit art. 79 alin. (5) din același Regulament, "Executorul judecătoresc a cărui cerere de schimbare de sediu a fost aprobata are obligația de a face înscrierile corespunzătoare, potrivit prevederilor art. 7 și 8; cu privire la arhivă fiind aplicabile dispozițiile art. 51". Or, este mai mult decât evident că în procedura specială prevăzută de Legea nr. 188/2000 și Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, act administrativ cu caracter normativ, arhiva executorului judecătoresc care și-a încetat activitatea într-o anumită circumscripție, se inventariază, sigilează, se predă și se preia în condițiile speciale prevăzute de aceste dispoziții, prin urmare, utilizarea procedurii ofertei reale reglementată de art. 1000 și urm. C. proc. civ. sau transmiterea prin poștă a dosarelor, nu este de natură de a "descărca" executorul de arhivă. Trimiterea recurentului-reclamant la procedurile folosite în instanță de asemenea nu reprezintă un argument pertinent, tocmai pentru că dacă legiuitorul ar fi intenționat să utilizeze acest mod de predare, nu reglementa procedura de predare prevăzută de art. 51 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești Prin Hotărârea nr. 69/28.07.2016 emisă de Consiliului UNEJ, contestată în cauza de față, s-a aprobat efectuarea unui control profesional al activității executorului judecătoresc A., având în vedere adresa CEJ Alba înregistrată la UNEJ cu nr. 2089/14.07.2016 prin care se comunică imposibilitatea respectării dispozițiilor legale, respectiv delegarea în termen de 10 zile de la primirea ordinului emis de ministerul justiției, a unui alt executor judecătoresc pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 7 din lege, întrucât, la mutarea sediului în circumscripția Curții de Apel București, domnul executor judecătoresc A. nu a predat dosarele de executare aflate în lucru, reținându-se incidența art. 33 și art. 34 lit. d) din Legea nr. 188/2000 și art. 21 lit. ș) din Statutul UNEJ și art. 100 alin. (2) și art. 102 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. Instanța de contencios administrativ nu a fost sesizată cu un control de legalitate asupra Hotărârii nr. 8/20.01.2012 Consiliului UNEJ, prin care, conform art. 62 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, s-a votat delegarea către Colegiile directoare ale Camerelor executorilor judecătorești în vederea efectuării controalelor prevăzute de art. 62 alin. (1) lit. b) și c) din același act normativ la birourile executorilor judecătorești din circumscripția camerei respective, or, obiect al controlului de legalitate în cauza de față este temeiul legal al efectuării unui control profesional al activității executorului judecătoresc A., astfel cum s-au reținut și motivul de fapt, imposibilitatea respectării dispozițiilor legale, respectiv delegarea în termen de 10 zile de la primirea ordinului emis de ministerul justiției, a unui alt executor judecătoresc pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 7 din lege. Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că, o eventuală nelegalitate pentru necompetența autorității de efectuare a controlului, poate fi invocată într-o contestație formulată împotriva deciziei emise în urma controlului, iar nu și în prezenta cauză, în care obiect al controlului de legalitate este respectarea dispozițiilor legale și regulamentare de declanșare a unui control profesional al activității reclamantului, nu și competența organului care va efectua controlul. Critica recurentului-reclamant privind nerespectarea dreptului la apărare de asemenea este nefondată, în raport cu obiectul actului administrativ contestat, Hotărârea nr. 69/28.07.2016 emisă de Consiliului UNEJ, prin care s-a aprobat efectuarea unui control profesional al activității executorului judecătoresc A., aspectele invocate de recurent privind inexistența unui refuz de predare a dosarelor și valabilitatea procedurii ofertei reale, urmând a face tocmai obiectul verificării profesionale, în care recurentul-reclamant are posibilitatea combaterii unor eventuale nereguli ce ar putea fi imputate. Pe de altă parte, instanța de fond a constatat în mod judicios că, a existat o corespondență din partea CEJ Alba Iulia și din partea pârâtei cu reclamantul existând la dosarul administrativ și punctul de vedere al reclamantului. Mai susține recurentul că textul art. 50 alin. (2) din Statutul UNEJ și profesiei de executor judecătoresc astfel cum acesta a fost adoptat prin Hotărârea nr. 13/2015 a Congresului extraordinar al UNEJ, adaugă la Legea nr. 188/2000, întrucât actul normativ nu prevede un aviz al CEJ. Potrivit acestor dispoziții, "(1) Asocierea și încetarea asocierii executorilor judecătorești care nu au sediul biroului în circumscripția aceleiași curți de apel se aprobă de către Consiliul Uniunii. (2) Pentru aprobarea cererii menționate la alin. (1), Colegiul director al Camerei din care pleacă executorul judecătoresc emit un aviz în urma verificării îndeplinirii următoarelor condiții: a) dacă au fost luate măsurile necesare pentru predarea arhivei create anterior asocierii și a dosarelor aflate pe rolul biroului; b) efectuarea plăților scadente către Cameră, Uniune și către Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești.(3) Neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la alin. (2) atrage respingerea avizării cererii de asociere până la data la care executorul judecătoresc în cauză face dovada îndeplinirii acestora.(4) Cererea de asociere în vederea obținerii avizului prevăzut la alin. (2) se depune la Camera în raza căreia își are sediul executorul judecătoresc care solicită să își schimbe sediul prin asociere, în vederea avizării. Pentru avizarea favorabilă a cererii, Colegiul director al Camerei verifică îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute la alin. (2). Cererea, împreună cu avizul favorabil, se transmite, în vederea aprobării, Consiliului Uniunii.(5) Consiliul Uniunii aprobă cererea de asociere după verificarea îndeplinirii condițiilor legale prevăzute la art. 50 1 alin. (3). Dispozițiile art. 50 1 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător. (6) Asocierea se dispune prin ordin al ministrului justiției, în baza hotărârii Consiliului Uniunii de aprobare a cererii". Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant susține că dispoziția adaugă la Legea nr. 188/2000, prin introducerea unui aviz, nu invocă argumente din care să rezulte motivele pentru care o asemenea reglementară secundară ar fi în discordanță cu actul normativ. Acest aviz, potrivit conținutului reglementării, nu reprezintă un aviz propriu-zis, astfel cum este reglementat de Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, ci este un act este de natură a certifica îndeplinirea condițiilor legale de către executorul care pleacă dintr-o circumscripție, în cadrul schimbării sediului, fiind o modalitate de organizare a executării legii, de competența autorității de reglementare și control, astfel cum a reținut de altfel și instanța de fond. În fine, în ceea ce privește critica privind adoptarea unor prevederi privind partajarea onorariului și încălcarea principiilor privind previzibilitatea textelor legale, instanța a respins această cerere, în primul rând, pentru că reclamantul nu s-a adresat cu o cerere prealabilă care să aibă acest obiect părții pârâte, astfel că nu există un refuz nejustificat al acesteia care să poată fi cenzurat de instanța de contencios administrativ, în al doilea rând, pentru că reclamantul nu a invocat și nici nu a dovedit un interes legitim, actual, direct, în sens de folos practic urmărit, pentru a formula această pretenție, nefiind în situația unui litigiu declanșat de reclamant pentru plata unei părți din onorariul datorat în cadrul unui dosar de executare silită început dar neterminat ca urmare a schimbării sediului (ori a încetării sau suspendării activității) și pentru că pârâta beneficiază de autonomie în exercitarea competențelor legale, sens în care îi aparține și decizia de a adopta ori de a nu adopta anumite prevederi. Recurentul-reclamant nu a adus critici acestor aprecieri ale instanței, invocând doar lipsa de previzibilitate a textelor în vigoare de natură a prejudicia drepturile cetățenilor, însă aceste susțineri privesc constituționalitatea unor texte de lege în vigoare, ce intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional, instanța de contencios administrativ neputând obliga autoritatea publică de a legifera sau de a propune proiecte de lege, în sensul dorit de reclamant, în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare în sensul prevederilor legale invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.