ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, solicitând anularea dispozițiilor art. 55 alin. (4) din Hotărârea nr. 19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 1/2014, și înlocuirea sintagmei "poate fi atacată cu contestație la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc în cauză" cu sintagma "poate fi atacată cu contestație la curtea de apel".

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 78 din 05 martie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs Prin Decizia nr. 4533 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 78 din 05 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs, consemnată la pct. I.4. din prezenta decizie, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., în temeiul dispozițiilor art. 509 și următoarele din C. proc. civ., arătând că motivele vor fi formulate ulterior comunicării hotărârii.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la 29.12.2023, intimata Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, solicitând totodată obligarea revizuentului la plata unei amenzi judiciare, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a). C. proc. civ. La data de 22.05.2024 revizuentul A. a depus o cerere de renunțare la revizuirea formulată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 406 din C. proc. civ., solicitând să se ia act de renunțare. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei, nefiind depus punct de vedere. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata cererii de revizuire În conformitate cu art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă". Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al titularului cererii deduse judecății, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ. Se constată, așadar, că sunt incidente în cauză prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează "Dreptul de dispoziție al părților", dispoziții în virtutea cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate renunța oricând la judecată sau la însuși dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condițiile legii. În egală măsură, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Întrucât manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecata acțiunii, reprezintă, așa cum s-a arătat, o desistare, un act de dispoziție al părții reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 406 din același act normativ.