ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, solicitând anularea dispozițiilor art. 55 alin. (4) din Hotărârea nr. 19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 1/2014, și înlocuirea sintagmei "poate fi atacată cu contestație la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc în cauză" cu sintagma "poate fi atacată cu contestație la curtea de apel".

Prin sentința civilă nr. 78 din 05 martie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia nr. 4533 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 78 din 05 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs, consemnată la pct. I.4. din prezenta decizie, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., în temeiul dispozițiilor art. 509 și următoarele din C. proc. civ., arătând că motivele vor fi formulate ulterior comunicării hotărârii.

Prin întâmpinarea depusă la 29.12.2023, intimata Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, solicitând totodată obligarea revizuentului la plata unei amenzi judiciare, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a). C. proc. civ.

La data de 22.05.2024 revizuentul A. a depus o cerere de renunțare la revizuirea formulată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 406 din C. proc. civ., solicitând să se ia act de renunțare.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei, nefiind depus punct de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata cererii de revizuire

În conformitate cu art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al titularului cererii deduse judecății, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Se constată, așadar, că sunt incidente în cauză prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează "Dreptul de dispoziție al părților", dispoziții în virtutea cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate renunța oricând la judecată sau la însuși dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

În egală măsură, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Întrucât manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecata acțiunii, reprezintă, așa cum s-a arătat, o desistare, un act de dispoziție al părții reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 406 din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., ia act de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4533 din 12 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.