ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, prin declinare de competență de la Tribunalul București, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General- Direcția Națională Anticorupție, a solicitat instantei sa constate refuzul nejustificat al paratului de numire a sa in functia publica de specialist in cadrul DNA, refuz ce i-a fost comunicat la 6.11.2015 prin adresa nr. x/2015 si sa dispuna incadrarea sa in functia publica de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis in baza concursului.

Prin sentința civilă nr. 263 din 24 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General Directia Nationala Anticoruptie, ca neintemeiata.

Împotriva sentinței civile nr. 263 din 24 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că avizul ministerului de resort nu trebuia solicitat, iar în cazul în care trebuia solicitat acesta avea caracter preparatoriu, iar nu interlocutoriu, fiind atașat actului administrativ a cărui obținere nu era obligatorie pentru emiterea actului administrativ de către autorul nominal.

Astfel, în opinia sa, în mod gresit prima instanță a apreciat că avizul prevăzut de art. 11 alin. (1) este unul conform si obligatoriu, în opinia recurentului fiind un aviz consultativ.

A mai arătat că i s-a creat o situație vătămătoare, acesta nefiind angajat, în condițiile câstigării concursului de recrutare, dintr-o cauză total exterioară voinței lui, dar aflată la discreția autorității intimate. Astfel, prin voința acestei autorități, manifestată prin solicitarea avizelor unor instituții care nu intră în sfera celor prevăzute de lege ori prin nesolicitarea acestora sau prin rămînerea în pasivitate privind obținerea acestora, recurentul nu a beneficiat de rezultatul concursului.

Recurentul-reclamant a invocat decizia 596/2019 a Curții Constituționale a României privind respingerea excepției de neconstituționalitate a art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002.

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Prin rezultatele finale ale concursului de recrutare organizat in perioada 09 octombrie - 14 noiembrie 2014 pentru ocuparea functiei publice de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole, cai ferate, drumuri și poduri), a fost declarat admis A..

Prin adresa nr. x/4.11.2015, acestuia i s-a comunicat ca nu s-a putut proceda la numirea sa in functia publica nefiind avizat de Inspectoratul de Stat in Constructii si Departamentul pentru intreprinderi mici si mijlocii.

În acest context factual, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General- Direcția Națională Anticorupție, a solicitat sa se constate refuzul nejustificat al paratului de numire a sa in functia publica de specialist in cadrul DNA, refuz ce i-a fost comunicat la 6.11.2015 prin adresa nr. x/2015 si sa se dispuna incadrarea sa in functia publica de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis in baza concursului.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate precăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând faptul că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Instanța de control judiciar amintește că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reprezintă refuz nejustificat de a soluționa o cerere "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (…)"

Totodată, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, "În cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că este necasar avizul ministerelor de resort în vederea numirii în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, a specialiștilor cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

Prin adresa nr. x/4.11.2015, reclamantului, care potrivit rezultatelor finale ale concursului de recrutare organizat în perioada 09 octombrie - 14 noiembrie 2014 pentru ocuparea functiei publice de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole, cai ferate, drumuri și poduri), a fost declarat admis în urma primei etape, a parcurgerii probelor de concurs, i s-au comunicat următoarele:

"În cazul dumneavoastră, nu s-a obținut avizul necesar îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcție, deși acest aviz a fost solicitat atât Inspectoratul de Stat în Constructii (prin adresa nr. x/2014 din 25.11.2014), cât si Departamentul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism (prin adresa nr. x/2014 din 10.12.2014). În aceste condiții, în absența parcurgerii ambelor etape prevăzute de lege nu s-a putut proceda la numirea dumneavoastră în funcția de specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție".

Or, Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că, în considerarea acestor dispoziții legale, pârâtul a solicitat avize de la două instituții, în scopul parcurgerii celei de a doua etape a concursului.

Astfel, prin adresa răspuns la adresa nr. 3486/C/1431/VI-l/2014, Inspectoratul de Stat în Construcții menționează că "nu poate acorda un aviz în ceea ce privește specializarea persoanei în cauză (inginer-expert evaluator), în funcție de care urmează a fi numit în cadrul Direcției Naționale Anticorupție."

Așadar, s-a primit răspuns de la această instituție, care însă nu avea competentă privind emiterea acestui aviz în sensul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, aceasta precizând că specialiștii cu înaltă calificare sunt numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție în funcție de domeniul în care sunt calificați/specializați, respectiv "domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii", iar nu după tipul de organizare a societății la care aceștia activează.

Totodată, prin adresa răspuns la adresa nr. 3338/C/1431/VI-l/2014 s-a solicitat avizul Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, care a exprimat o poziție favorabilă, respectiv în sensul că "domnul A. deține autorizația de diriginte de șantier nr. x din 10.01.2012, pentru subdomeniile cod 2.4 (construcții civile, industriale și agricole - categoria de importanță A) și cod 3.1 (drumuri, poduri, tunele, piste de aviație, transport pe cablu - de inteers național) și nu figurează cu sancțiuni."

În aceste condiții, este lipsită de suport motivarea pârâtului că în privința contestatorului nu s-a obținut avizul necesar îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcție, deși acest aviz a fost solicitat atât Inspectoratului de Stat în Construcții, cât și Departamentului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri, refuzul de numire în funcție a reclamantului exprimat de pârât fiind nejustificat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune reformarea sentinței recurate, cererea formulată de reclamant fiind întemeiată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea și va obliga pârâtul la încadrarea reclamantului în functia publică de specialist în cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis în baza concursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 263/2020 din 24 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal (veche).

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General Directia Nationala Anticoruptie.

Obligă pârâtul Parchetul General Directia Nationala Anticoruptie la încadrarea reclamantului în functia publică de specialist în cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis în baza concursului.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.