ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal a dispus, în baza art. 413 alin 1 pct. 1 indice 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, până la soluționarea cauzei aflate pe rolul CJUE nr. 40/21, Agenția Națională de Integritate.

Împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2021 din data de 6 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, susține recurenta ca încheierea atacată este nemotivată, atâta vreme cât din cuprinsul încheierii nu rezultă considerentele pentru care instanța a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara și prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanța europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată.

Afirmă recurenta că lipsa motivării încheierii îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri, instanța de control judiciar neputând examina în ce măsură este îndeplinită condiția legăturii dintre soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța europeană și soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.

Recurenta susține că raportul de evaluare nu este un act administrativ prin care se dispun sancțiuni disciplinare sau interdicții, întrucât Agenția Națională de Integritate întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată, sau după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Prin Raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate nu se dispune aplicarea de sancțiuni sau interdicții, ci doar sesizează organele competente în vederea declanșării procedurii disciplinare potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

În această situație, răspunsul CJUE la întrebările preliminare formulate referitor la caracterul proporțional al sancțiunilor prevăzute de lege, nu are nicio relevanță în prezenta cauză, deoarece potrivit prevederilor Legii nr. 176/2010 prin raportul de evaluare nu sunt aplicate sancțiuni sau interdicții persoanei evaluate.

Principiul proporționalității pedepselor care presupune ca orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă, poate fi pus în discuție doar la momentul când autoritatea competentă, potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 176/2010 dispune aplicarea unor sancțiuni ca urmare a rămânerii definitive a prezentului raport de evaluare.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat

Sub un prim aspect, se arată ca încheierea atacată este motivată, iar împrejurarea că raționamentul instanței coincide cu argumentele invocate de reclamant nu echivalează cu lipsa motivării sau cu inexistența unui raționament propriu al instanței.

Sub un al doilea aspect, susține intimatul-reclamant că există un interes concret în prezenta cauză întrucât urmărește să evite aplicarea unei interdicții, interdicție menționată expres în Raportul de evaluare, dacă aceasta este contrară principiului proporționalității sancțiunilor prevăzut de art. 49 alin. (1) din Cartă, dat fiind că aceasta se va aplica automat în cazul unei soluții de respingere a contestației.

În același timp, imposibilitatea de a contesta sancțiunea disciplinară complementară a interdicției de a ocupa funcții publice timp de 3 ani care intervine automat, în temeiul legii, pune în discuție compatibilitatea acestei prevederi cu dreptul la o cale de atac eficientă, garantat de Cartă (art. 47).

În aceste context răspunsul la întrebările formulate pe calea trimiterii preliminare de către Curtea de Apel Timișoara apar ca fiind absolut necesare în soluționarea legală a prezentei cauze, întocmai cum a apreciat și Curtea de Apel București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea Încheierii recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/30.03.2016 emis de pârâtă, prin care inspectorul de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate a reținut faptul că reclamantul A. a deținut simultan (21.01.2010-15.05.2013) calitatea de deputat și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, caz de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării până la soluționarea cauzei C-40/21, cauză ce are ca obiect trimiterea preliminară efectuată de Curtea de Apel Timișoara într-o cauză similară, în dosarul nr. x/3019.

Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, având în vedere că în cauză este vorba de un caz de suspendare facultativă, este necesar ca din încheierea atacată să rezulte considerentele pentru care instanța a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara și prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanța europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată.

Or, încheierea din de13 octombrie 2021 nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază, Curtea de Apel București rezumându-se la simpla preluare a argumentelor reclamantului, fără a indica raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția de temporizare a cursului judecății.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că:

"(1) Hotărârea va cuprinde: … b)…motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților."

Aceleași exigențe de motivare sunt impuse și în cazul încheierilor, prin art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., care prevede că încheierea de ședință va cuprinde, între alte elemente obligatorii, "soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept".

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată un aspect al garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (par. 30 și 34 din Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, par. 30 din Hotărârea din data de 01 iunie 2010, pronunțată în cauza Dumitru c. România).

Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, pronunțând, formal, o soluție cu privire la cererea reclamantului, considerentele încheierii (sau mai bine zis lipsa lor) nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare și nu oferă certitudinea analizării efective a cauzei, neîntrunind rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și constituind motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, lipsa motivării încheierii îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri, instanța de control judiciar având de examinat în ce măsură este îndeplinită condiția legăturii dintre soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța europeană și soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, examinând încheierea de suspendare a judecății, prin raportare la cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei și la întrebările preliminare cu care CJUE a fost sesizată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., astfel încât instanța de fond a dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte reține că, pentru ca decizia pronunțată ca urmare a sesizării adresate CJUE să influențeze soluția ce va fi pronunțată în cauză, este necesar ca acțiunea să cuprindă aspecte de nelegalitate a căror analiză să aibă legătură cu obiectul întrebărilor adresate Curții de Justiție.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/30.03.2016 emis de pârâtă, prin care s-a reținut starea de incompatibilitate în care s-a aflat acesta în perioada 21.01.2010-15.05.2013, prin deținerea și exercitarea concomitentă a calității de deputat și de comerciant persoană fizică autorizată, caz de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește întrebările preliminare, acestea vizează aplicarea principiului proporționalității pedepselor, prevăzut de art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (primele două întrebări), în contextul art. 15 și art. 47 din Cartă (cea de-a treia întrebare), cu referire la sancțiunea complementară a interdicției de a ocupa funcții publice alese pentru o perioadă de 3 ani, în cazul constatării conflictului de interese.

Așadar, întrebările preliminare vizează proporționalitatea sancțiunilor suportate de persoana cu privire la care s-a constat un incident de integritate, iar nu legalitatea raportului de evaluare.

Incidența măsurii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalității raportului de evaluare, fiind condiționată de rămânerea definitivă a acestui act administrativ, după parcurgerea procedurii judiciare de contestare a concluziilor sale.

În cauză, instanța de fond nu este învestită cu analiza de legalitate a unei măsuri aplicate reclamantului, privind interdicția de a ocupa funcții publice alese pentru o perioadă de 3 ani, ci cu verificarea legalității raportului de evaluare, din perspectiva cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, astfel încât răspunsul CJUE la întrebările preliminare referitoare la respectarea caracterului proporțional al sancțiunilor aplicate nu are aptitudinea de a lămuri chestiunea litigioasă dedusă judecății, existența sau nu a stării de incompatibilitate reținută în sarcina reclamantului.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., ceea ce impune casarea încheierii recurate, cu consecința reluării judecării cauzei în fața instanței de fond.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.