ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâții APIA-Comisia de Soluționare a Contestațiilor, APIA-Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul APIA, solicitând anularea Deciziei emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.P.I.A. precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcția/Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat sub nr. x din 24.02.2016, precum și constatarea inexistenței vreunei sume încasate nejustificat de reclamantă și implicit a vreunei obligații de a restitui asemenea sume.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 88 din 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.Aparat Central - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca urmare a casării sentinței nr. 179/16.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, prin decizia nr. 3478/14.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016. S-a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A., înregistrat sub nr. x din 24.02.2016 (și sub nr. x din 22.02.2016 la registratura D.A.C.I.S.) și Decizia emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.- Aparat Central nr. 421/17.06.2016 (cu număr de ieșire x din 22.06.2016), cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 202851,12 RON reprezentând sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012. Totodată, a obligat pârâta să emită un nou titlu de creanță pentru reclamantă, care va viza doar suprafața aferentă contractelor de arendă nr. x/27.03.2002 și nr. y/27.03.2002, pentru care aceasta a primit sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012.

Căile de atac exercitate în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile nr. 88 din 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea în parte a sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta a invocat în esență dezlegarea dată de CJUE în cauza C-61/09, prin care a statuat următoarele: "nu este necesar, pentru a considera că o suprafață agricolă face parte din exploatația agricultorului, ca acesta din urmă să dispună de suprafața respectivă în temeiul unui contract de arendare sau al unui alt tip de contract de închiriere de aceeași natură încheiat cu titlu oneros", statuare dată în interpretarea art. 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul nr. 2013/2006. Rezultă că în anul de cerere 2012, conform Regulamentului CE nr. 73/2009, S.C. A. S.R.L., pentru a obține sprijinul financiar, trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să aibă calitatea de utilizator, să fie înscrisă în registrul fermierilor, pentru aceeași suprafață/parcelă trebuia depusă o singură cerere de plată, căreia îi corespundeau drepturile de plată aferente, condiții care la momentul depunerii cererii de plată, 10.05.2012, au fost îndeplinite în integralitate de S.C. A. S.R.L. și pentru suprafața de 5 ha, considerat a fi neeligibilă de pârâtă și menținută ca atare, în mod nelegal, de instanța de fond. Coroborat cu interpretarea obligatorie a CJUE menționată anterior, recurenta apreciază că instanța de fond a făcut și o interpretare și aplicare greșită a normelor naționale în vigoare la momentul depunerii cererii de plată, 10.05.2012, respectiv art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de Urgență nr. 125/2006 și art. 7 alin. (1) lit. f) din OMADRnr. 67/05.04.2011. În condițiile în care, documentele menționate anterior au avut un caracter exemplificativ și nu limitativ și la cererea de plată s-au anexat adeverința nr. x/03.05.2012 emisă de Primăria Dioști din care rezulta o suprafață totală de 1327,10 ha și blocurile fizice în care se regăsește aceasta, o declarație pe propria răspundere privind exploatarea/folosința acestei suprafețe de teren, coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 125/2006, se demonstrează implicit și fără niciun dubiu faptul că a existat o suprafața de 1327 ha, suprafață cultivată de S.C. A. S.R.L. și care a fost verificată prin sistemul integrat de administrare și control, sistem care reprezenta singura referință pentru activitatea de control și efectuarea plăților, independent de existența unor contracte de arendă care să acopere întreaga suprafață pentru care s-a solicitat sprijin financiar, esențial fiind să nu existe o suprapunere/supradeclarare a suprafețelor de teren. Mai arată recurenta că sentința instanței de fond este nelegală, în parte, raportat și la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care definește noțiunea de "neregulă", coroborate cu dispozițiile art. 1341 C. civ., în contextul în care, pentru suprafața de 5 ha teren declarată în cererea de plată și care s-a reținut a fi fost utilizată în baza unor contracte de arendă expirate, nu s-a făcut dovada ca aceasta nu a fost utilizată/exploatată și sprijinul financiar aferent încasat a fost necuvenit sau folosit în alt scop și nu s-a făcut dovada existenței unui potențial sau efectiv prejudiciu, rezultat din includerea acesteia în cererea de plată aferentă anului 2012. 3.2. Împotriva aceleiași sentințe, a formulat cerere de recurs și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Comisia de Soluționare a Contestațiilor, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. si solicitând casarea în tot a sentinței recurată, iar pe fond să respingerea acțiunii intimatei - reclamante ca neîntemeiată. Recurenta-pârâtă a reiterat situația de fapt care a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare, arătând că instanța de fond a reținut nelegal faptul că reclamanta a făcut dovada, la momentul depunerii cererii de plata (10.05.2012) că deține in arendă suprafața de 1327,20 ha, atât cu contractele de arenda depuse, cat și cu adeverința eliberată de Primăria comunei Diosti, din care rezulta înscrierea in Registrul agricol al comunei cu respectiva suprafața, cu excepția suprafețelor vizate de contractul nr. x/27.03.2002 și contractul nr. x/27.03.2002 care iși pierduseră valabilitatea in ziua depunerii cererii de plată și nu mai puteau astfel fi incluse in suprafața totala menționată anterior. Tot în motivare, instanța de fond a mai reținut la fel de nelegal faptul că celelalte 33 de contracte sunt perfect valabile, în condițiile în care prevederile Ordinului MADR nr. 225/2012, publicat în M.Of. la data de 17.10.2012, au fost aplicate greșit de către echipa de verificare. Or, la reinstrumentarea dosarului intimatei si la stabilirea creanței bugetare rezultate din nereguli s-a avut în vedere prevederile Ordinului MADR nr. 127/2012, fiind publicat în M.Of. Partea I nr. 338 la data de 11.06.2012, de unde rezultă faptul că "Documentele prevăzute la art. 4 si 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată și/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările și completările ulterioare, și sunt valabile pentru întregul an de cerere". În aceste condiții, dându-se o interpretare și aplicare nelegală a prevederilor actelor normative care reglementează condițiile de eligibilitate a solicitanților, echivalează cu nelegalitatea hotărârii pronunțate. Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Titlul de creanță menționat mai sus (procesul-verbal de constatare) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală. Conform prevederilor Regulamentului CE nr. 1122/2009, in cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligația de rambursare și data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate. În Capitolul III-Angajamente si Declarații - din cuprinsul cererii unice de plată pe suprafață solicitanții se angajează sa păstreze, sa prezinte la APIA toate documentele solicitate de către aceasta, sa permită accesul la exploatație, precum si toate verificările necesare, efectuate de autoritățile competente pentru controalele privind plata pe suprafața pe care o solicita, sa declare toate parcelele agricole, datele înscrise in formularul de cerere de plata sa fie reale, corecte, complete si perfect valabile. Prin urmare, faptul că reclamantei i s-a acordat, pe baza unei declarații pe proprie răspundere a acesteia, o sumă de bani reprezentând sprijin direct pe suprafață, provenit din fonduri europene (care ulterior s-a constatat a fi plătită necuvenit), nu împiedică instituția recurentă, cu responsabilități în gestionarea fondurilor europene pentru agricultură, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 din Legea nr. 1/2004, să întreprindă misiuni de verificare a modului de soluționare a cererilor pentru acordarea sprijinului direct pe suprafața, sau a altor scheme de sprijin gestionate de APIA în campaniile anterioare controlului.

Apărările formulate în recurs Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul recurentei-pârâte prin care în principal a invocat excepția nulității, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat. Recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Comisia de Soluționare a Contestațiilor a formulat întâmpinare la recursul recurentei-reclamante prin care în principal a invocat excepția nulității, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat. De asemenea, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar și răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă, prin care a solicitat respingerea apărărilor în baza probelor administrate în cauză.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 2 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererilor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. S.R.L. este fondat, iar recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Comisia de Soluționare a Contestațiilor este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 6.1. Situația de fapt Reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova solicitând, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Comisia de Soluționare a Contestațiilor, efectuarea unui control de legalitate asupra Deciziei emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.P.I.A. precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcția/Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat cu nr. x din 24.02.2016, anularea actelor administrative contestate și constatarea inexistenței vreunei sume încasate nejustificat reclamantă și implicit a vreunei obligații de a restitui asemenea sume. Societatea a depus cererea de finanțare în campania 2012 pentru plata sumelor de sprijin pe suprafață, înregistrată la APIA-Centrul Județean Olt sub nr. x/10.05.2012 pentru 1327,20 ha situate pe raza localităților Dioști și Teslui, jud. Dolj, solicitând sprijin pentru SAPS și PNDC. Pentru dovedirea dreptului de folosință și utilizare a suprafețelor de teren pentru care a solicitat sprijin, fermierul a depus la dosar adeverința nr. x/03.05.2012 eliberată de Primăria Comunei Dioști, jud. Dolj, din care reiese că societatea figurează înscrisă în Registrul agricol al comunei cu suprafața de 1327,20 ha în arendă, însoțită de tabelul centralizator al contractelor de arendă încheiate de către fermier cu mai multe persoane fizice pentru suprafața totală de 1327,20 ha situate pe raza localității Dioști, jud. Dolj. Tabelul este avizat și înregistrat la Primăria Comunei Dioști. O echipa de verificare formată din consilieri din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol a procedat la efectuarea unei verificări în baza adresei Direcției Naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Craiova referitoare la dosarul nr. x/2014, prin care s-a solicitat verificarea legalității obținerii/acordării sprijinului financiar către mai mulți fermieri, printre care și A. S.R.L. În urma verificării tabelului centralizator asumat de către fermier prin depunerea la dosarul aferent campaniei 2012, s-au regăsit 35 de contracte de arendă care au fost apreciate de către echipa de verificare că nu respectă condițiile prevăzute de OMADR nr. 127/2012, care modifică și completează OMADR nr. 246/2008. Astfel, contractele de arendă nr. x toate încheiate în data de 20.08.2002, cu o valabilitate de 10 ani, au expirat înainte de sfârșitul anului de cerere, contractele nr. x/15.05.2002 și y/15.08.2002 încheiate tot pentru o perioadă de 10 ani, și-au pierdut valabilitatea la data de 15.05.2012, respectiv 15.08.2012, contractele nr. x/27.03.2002 și y/27.03.2002 nu mai erau în vigoare la data depunerii cererii, iar contractele nr. x/10.05.2002 și-au pierdut valabilitatea în ziua depunerii cererii de sprijin (10.05.2012), caz în care fermierul nu a respectat nici prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) și j) din O.U.G. nr. 125/2006 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, pentru suprafața de 105.07 ha, aferentă contractelor de arendă enumerate anterior, fermierul a primit sprijin financiar necuvenit în Campania 2012. În baza Notei de fundamentare pentru desfășurarea acțiunii de verificare nr. x/10.02.2016 prin care s-au stabilit sumele plătite necuvenit fermierului S.C. A. S.R.L., în cuantum de 202.851.12 RON, s-a încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.02.2016 prin care s-a stabilit că reclamanta S.C. A. S.R.L. datorează Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură un debit în valoare de 202.851.12 RON compus din: contribuție UE - FEGA - SAPS -155.929.59 RON; contribuție publică națională de la bugetul de stat - BN1 - CNDP1- 46.921.53 RON. Reclamanta a formulat contestație împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.02.2016, iar prin Decizia de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/22.06.2016, a fost respinsă contestația reclamantei, re-inându-se că aceasta nu a putut prezenta documente justificative pentru dovedirea dreptului de folosință, conform dispozițiilor art. 7 alin. 1lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de contencios administrativ în fond după casare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, urmare a casării sentinței nr. 179/16.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, prin decizia nr. 3478/14.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A., înregistrat sub nr. x din 24.02.2016 (și sub nr. x din 22.02.2016 la registratura D.A.C.I.S.) și Decizia emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.- Aparat Central nr. 421/17.06.2016 (cu număr de ieșire x din 22.06.2016), cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 202.851,12 RON reprezentând sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012 și a obligat pârâta să emită un nou titlu de creanță pentru reclamantă, care va viza doar suprafața aferentă contractelor de arendă nr. x/27.03.2002 și nr. y/27.03.2002, pentru care aceasta a primit sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012. 6.2 Analiza motivelor de casare Potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, "Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: (...) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea". Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate în forma aplicabilă la data depunerii cererii de plată, în forma aplicabilă la momentul depunerii cererii de plată, respectiv 03.05.2012, prevedea la art. 4 că "documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinței terenului, precum: adeverință eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.". Instanța de fond, analizând istorico-teleologic reglementarea, a apreciat că scopul și rațiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori este evitarea abandonului terenurilor agricole și menținerea lor în bune condiții agricole și de mediu, ceea ce face ca esențial în acordarea acestui sprijin să fie existența faptică a terenurilor menționate în cererea de sprijin și dovada utilizării lor de către solicitant, fără a impune un formalism excesiv în ceea ce privește natura documentelor justificative ce trebuie furnizate autorității, în accepțiunea normelor juridice susmenționate, criteriul hotărâtor în acordarea de plăți constituindu-l exploatarea terenurilor agricole în condițiile justificării dreptului de folosință, printr-un titlu real. Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada, la momentul depunerii cererii de plată (10.05.2012) că deține în arendă suprafața de 1327,20 ha, atât cu contractele de arendă depuse, cât și cu adeverința eliberată de Primăria comunei Dioști, din care rezultă înscrierea în Registrul agricol al comunei cu respectiva suprafață, cu excepția suprafețelor vizate de contractul nr. x/27.03.2002 și contractul nr. x/27.03.2002 care își pierduseră valabilitatea în ziua depunerii cererii de plată și nu mai puteau astfel fi incluse în suprafața totală menționată anterior. Înalta Curte reține însă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, mai sus menționate, în ceea ce privește suprafața de 5,00 ha aferentă contractelor de arendă nr. x/27.03.2002 și nr. y/27.03.2002, pentru care s-a reținut în actele administrative contestate că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 125/2006, întrucât erau expirate încă de la data depunerii cererii de plată. Potrivit art. 7 alin. (1) lit. c) din O.U.G nr. 125/2006, "pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: (…) c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor. Deși instanța de fond redă conținutul art. 4 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate în forma aplicabilă la data depunerii cererii de plată, în forma aplicabilă la momentul depunerii cererii de plată, în care se prevede în mod exemplificativ care sunt documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, respectiv "alte acte care fac dovada folosinței terenului, precum: adeverință eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.", a dat o interpretare restrictivă acestor dispoziții, în discordanță cu scopul și rațiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori și lipsei unui formalism excesiv în ceea ce privește natura documentelor justificative ce trebuie furnizate autorității. Astfel, deși prevederea infralegală prevedea posibilitatea dovedirii folosinței terenului și cu alte înscrisuri decât contractile de arendă, precum adeverință eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, instanța nu a luat în considerare că la cererea de plată s-au anexat adeverința nr. x/03.05.2012 emisă de Primăria Dioști din care rezulta o suprafață totală de 1327,10 ha și Tabelul centralizator cu blocurile fizice în care se regăsește aceasta, precum și o declarație pe propria răspundere privind exploatarea/folosința acestei suprafețe de teren, reținând că Legea 16/1994 nu conține reglementări referitoare la tacita reînnoire sau "tacita relocațiune" a contractului de arendă. Or, scopul reglementării era ca, pentru a se obține sprijin financiar pentru Campania agricolă din anul 2012, fermierul să facă dovada folosinței suprafeței declarate în anul respectiv, chiar dacă acesta nu deținea un contract valabil, or, pârâta nu a reținut prin actele administrative contestate că în anul cererii ferimerul nu a cultivat întreaga suprafață de 1327 ha, care a fost verificată prin sistemul integrat de administrare și control și nici că ar fi existat o suprapunere/supradeclarare a suprafețelor de teren, nefiind contestată această folosință, neregula constând în nevalabilitatea unor contracte de arendă, care au expirat înainte de sfârșitul anului de cerere, iar două dintre ele expirase înainte de formularea cererii. Această interpretare este în concordanță cu dezlegarea dată de CJUE în cauza C-61/09, în interpretarea art. 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul nr. 2013/2006, prin care a statuat următoarele: "nu este necesar, pentru a considera că o suprafață agricolă face parte din exploatația agricultorului, ca acesta din urmă să dispună de suprafața respectivă în temeiul unui contract de arendare sau al unui alt tip de contract de închiriere de aceeași natură încheiat cu titlu oneros". Prin urmare, Înalta Curte va constata nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A. și Deciziei emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.-Aparat Central nr. 421/17.06.2016, și cu privire la contractele de arendă nr. x/27.03.2002 și nr. y/27.03.2002. Recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a susținut că instanța de fond a dat o interpretare și aplicare nelegală a prevederilor actelor normative care reglementează condițiile de eligibilitate a solicitanților, reținând nelegal faptul că reclamanta a făcut dovada, la momentul depunerii cererii de plata (10.05.2012) că deține in arendă suprafața de 1327,20 ha, atât cu contractele de arenda depuse, cat și cu adeverința eliberată de Primăria comunei Diosti, din care rezulta înscrierea in Registrul agricol al comunei cu respectiva suprafața și că celelalte 33 de contracte sunt perfect valabile, în condițiile în care prevederile Ordinului MADR nr. 225/2012, publicat în M.Of. la data de 17.10.2012, au fost aplicate greșit de către echipa de verificare. Or, la reinstrumentarea dosarului intimatei si la stabilirea creanței bugetare rezultate din nereguli s-a avut în vedere prevederile Ordinului MADR nr. 127/2012, fiind publicat în M.Of. Partea I nr. 338 la data de 11.06.2012, de unde rezultă faptul că "documentele prevăzute la art. 4 si 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată și/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările și completările ulterioare, și sunt valabile pentru întregul an de cerere". Înalta Curte, reamintește, astfel cum a reținut și în analiza recursului declarat de recurenta-reclamantă, că de esența acordării sprijinului agricol este dovada folosinței în anul de cerere și cultivării suprafeței declarate, or, acest lucru nu s-a contestat cu ocazia verificărilor. Instanța de fond a reținut în concordanță cu scopul reglementării, cu privire la celelalte 33 de contracte de arendă care au fost prelungite, că la momentul introducerii cererii de plată (10.05.2012) erau îndeplinite condițiile stabilite de dispozițiile legale aplicabile, potrivit art. 7 din O.U.G nr. 125/2006, iar pârâta a aplicat în mod greșit dispozițiile OMADR nr. 225 din data de 09.10.2012 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, potrivit căruia "documentele prevăzute la art. 4 și 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată și/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările și completările ulterioare, și sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) din același regulament ". De altfel, documentele anexate la cererea de plată, respectiv adeverința nr. x/03.05.2012 emisă de Primăria Dioști din care rezulta o suprafață totală de 1327,10 ha și Tabelul centralizator cu blocurile fizice în care se regăsește aceasta, precum precum și declarația pe propria răspundere privind exploatarea/folosința acestei suprafețe de teren, au existat anterior depunerii cererii de plată, iar reclamanta a făcut dovada menținerii valabilității lor pe tot parcursul anului 2012, astfel cum a fost interpretat art. 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul nr. 2013/2006, prin hotărârea CJUE în cauza C-61/09, nefiind necesar, pentru a considera că o suprafață agricolă face parte din exploatația agricultorului, ca acesta din urmă să dispună de suprafața respectivă în temeiul unui contract de arendare sau al unui alt tip de contract de închiriere de aceeași natură încheiat cu titlu oneros.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul de A. S.R.L., va casa sentința recurată și rejudecând, va anula procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A., și Decizia emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.- Aparat Central nr. 421/17.06.2016, și cu privire la contractele de arendă nr. x/27.03.2002 și nr. y/27.03.2002 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Totodată, va respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Comisia de Soluționare a Contestațiilor ca nefondat.