ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Vaslui, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții să returneze de îndată către S.C. A. S.R.L. următoarele bunuri: autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, culoare gri, cu numărul de șasiu x și, de asemenea, băuturile alcoolice ridicate de la restaurantul S.C. A. S.R.L. conform procesului-verbal de percheziție din 02.04.2012, precum și băuturile alcoolice ridicate de la depozitul S.C. A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 2098 din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamanții S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Vaslui, astfel cum a fost precizată și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. prin care au emis critici întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au apreciat că instanța de fond a interpretat eronat cauza dedusă judecății. Aceștia au susținut că prin cererea de chemare în judecată au solicitat anularea ordonanței de ridicare-sechestrare a autoturismului x cu nr. de înmatriculare x și a proceselor-verbale de percheziție din data de 02.04.2012 emise pentru S.C. A. S.R.L. cât și pe cel în fals menționat de lucrătorii BCOC Vaslui emis pentru percheziția efectuată la S.C. C. S.R.L..

Recurenții-reclamanți au apreciat că aceste acte au caracterul unor acte administrative.

Fără a emite critici propriu-zise soluției de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate, recurenții-reclamanți au solicitat ca instanța de recurs să analizeze cauza și din perspectiva excepției de nelegalitate.

Intimații-pârâți, Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Vaslui au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurenții-reclamanți, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul acestora este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat restituirea autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, culoare gri, cu numărul de șasiu x și, de asemenea, băuturile alcoolice ridicate de la restaurantul S.C. A. S.R.L. conform procesului-verbal de percheziție din 02.04.2012, precum și băuturile alcoolice ridicate de la depozitul S.C. A. S.R.L., cu referire la actele emise de organele de cercetare penală emise în executarea procedurii de percheziție și instituire a sechestrului.

În critica sentinței recurate, recurenții-reclamanți au apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut că cererea lor de chemare în judecată nu se circumscrie unei cereri prin care se solicită cenzurarea legalității unui act adminsitrativ, deoarece prin acțiunea lor aceștia au urmărit tocmai anularea unor acte emise de organele de urmărire penală, respectiv ordonanața de instituire a sechestrului asigurator și procesele-verbale de percheziție.

Înalta Curte, în analiza cererii de recurs, apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că modul de redactare al cererii de judecată, dar și scopul urmărit de reclamanți în promovarea acestei cereri nu se încadrează în sfera de acțiune a contenciosului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă:

"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;"

Așadar, actele la care se referă reclamanții prin cererea de chemare în judecată nu prezintă caracterele unor acte administrative tipice sau asimilate.

Actele contestate prin prisma procedurii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004 și a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție, ordonanța de luare a măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 14.11.2012, procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 02.04.2012, procesul-verbal de indisponibilizare din data de 02.04.2012, autorizația de percheziție nr. x emisă de Tribunalul Vaslui, procesul-verbal de percheziție imobiliară din data de 02.04.2012, sentința penală nr. x/22.12.2014, modificată prin decizia penală nr. 433/03.06.2016, nu se circumscriu sferei actelor administrative, fiind acte întocmite de organul de urmărire penală, respectiv de instanța de judecată în cadrul procesului penal.

Față de caracterul actelor vizate de cererea de chemare în judecată, instanța de recurs în acord cu instanța de fond apreciază că acestea nu pot face obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ și fiscal atât din perspectiva acțiunii în anularea actului potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, cât nici din perspectiva procedurii de soluționare a excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din aceeași lege.

Față de toate considerentele expuse anterior, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 2098 din data de 26 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.