ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5377/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 15.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva rezoluției nr. 1868/A/19.06.2020, prin care s-a dispus clasarea sesizării înregistrată sub nr. x-1725 și împotriva rezoluției emise de inspectorul șef al Inspecției Judiciare nr. C20-1094/31.08.2020, solicitând instanței admiterea contestației, desființarea rezoluției inspectorului șef, desființarea rezoluției de clasare și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor cu luarea în considerare a celor învederate prin documentele transmise Inspecției Judiciare la data de 22.06.2020 (adresa nr. x), 06.07.2020 (adresa nr. x/03.07.2020) și 21.07.2020 (adresa nr. x/21.07.2020).

Prin sentința nr. 95 din 29 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa litisconsorțiului procesual pasiv obligatoriu, invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 95 din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat critici ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a dezvoltat următoarele critici:

Judecătorul cauzei a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a judecătorilor împotriva cărora s-a formulat plângerea disciplinară. Reprezentantul reclamantei a precizat că înțelege să se judece doar cu Inspecția Judiciară.

Greșeala de interpretare și aplicare a art. 78 C. proc. civ. constă în aceea că judecătorul primei instanțe era obligat să constate explicit, în prealabil, ca raportul juridic dedus judecății impune participarea la proces a judecătorilor împotriva cărora s-a formulat plângerea disciplinară. Din cele menționate în partea introductivă a sentinței atacate reiese că judecătorul primei instanțe a solicitat, din partea reprezentantului legal al subscrisei, opinia dacă se impune sau nu se impune participarea la proces a acelor judecători. Solicitarea a cuprins și argumentul pentru care s-ar fi impus participarea judecătorilor ce nu fuseseră încunoștințați despre proces.

Totodată, judecătorul primei instanțe a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând reprezentantului A. S.R.L. să precizeze dacă este obligatorie participarea la proces a judecătorilor împotriva cărora s-a formulat plângerea disciplinară și dacă aceștia nu sunt citați, care este consecința procesuală. Din modul de formulare a chestiunii juridice nu a reieșit că reprezentantului legal i s-ar fi precizat conținutul art. 78 C. proc. civ. pentru ca acesta lipsit fiind de pregătire juridică să poată analiza textul și să pună concluzii, astfel că a înțeles să lase la aprecierea instanței soluționarea chestiunii. Altfel spus, reprezentantul reclamantei s-a aflat într-o reală eroare de drept esențială. Iar dacă eroarea esențială de drept scutește de răspundere în materie penală (art. 30 alin. (4) C. pen.) și determină nulitatea contractului în materie civilă (art. 1207 alin. (3) C. civ.) este evident că, pentru aceleași rațiuni, eroarea unui neprofesionist al dreptului nu trebuie să îi cauzeze acestuia consecințe negative atât de severe ca respingerea unei acțiuni.

Mai mult, art. 22 alin. (2) C. proc. civ. a fost aplicat de judecătorul primei instanțe de o manieră contrară sensului reglementării. Prezentarea lacunară și la un nivel superior gradului de înțelegere al unei persoane fără studii juridice a art. 78 C. proc. civ. nu a fost de natură să realizeze scopul reglementării din art. 22 alin. (2) C. proc. civ. aducerea la cunoștința părții a dispoziției legale în întregime, astfel încât partea să înțeleagă integral sensul legii și să poată decidă în cunoștință de cauză asupra poziției pe care urma să o exprime.

Sensul dispozițiilor din art. 78 alin. (2) C. proc. civ. trebuie văzut în corelare cu prevederile art. 78 alin. (4) C. proc. civ. Adică judecătorul, prin încheiere, trebuie să stabilească explicit că natura raportului juridic impune participarea altor persoane la proces, indiferent dacă această încheiere este pronunțată în cursul cercetării procesului, al dezbaterilor sau în urma deliberării.

În acest sens, în doctrină s-a precizat că "în ipoteza în care părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, este necesar ca instanța să le comunice în scris punctul de vedere privind necesitatea introducerii în cauză a terțului, în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ.." (G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, ediția a IV-a, Ed. Hamangiu, București, pag. 158). I

Recurenta apreciază că punctul de vedere al instanței, indiferent dacă este comunicat verbal în ședință publică sau în scris, trebuie să fie clar, explicit, să nu dea loc la interpretări. Numai în aceste condiții reclamantul își poate preciza poziția, poate analiza consecințele procesuale ale celor două variante de răspuns. Dacă reprezentantul subscrisei ar fi înțeles că judecătorul cauzei a stabilit deja că raportul juridic dedus judecății impunea participarea la proces și a judecătorilor vizați de plângerea disciplinară ar fi exprimat un alt punct de vedere, ar fi precizat că dorește introducerea lor în proces.

Judecătorul primei instanțe, atunci când stabilește că un raport juridic impune participarea la proces și a altor persoane pronunță o încheiere care potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. civ. este o hotărâre judecătorească. Pe cale de consecință, această hotărâre trebuie să fie ca oricare dintre hotărârile judecătorești - clară, precisă. Numai astfel se respectă pe deplin dreptul părților la un proces echitabil. Iar în speță nu a rezultat cu claritate că instanța a stabilit necesitatea participării la proces a altor persoane, astfel încât reprezentantul subscrisei să aibă în vedere, la fel de clar, că opțiunea sa conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la data de 20.04.2021 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca inadmisibilă, prin aplicarea coroborată a dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, apreciind, în esență, că față de oponența reclamantului de a introduce în cauză beneficiarul actului contestat, instanța nu poate statua legal asupra conduitei autorității administrative materializate în emiterea actului administrativ, cu alte cuvinte nu poate intra în cercetarea pe fond a pricinii.

Analizând raționamentul juridic exprimat în considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că nu a respectat formele de procedură pe care trebuia să le îndeplinească pentru a putea analiza admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ din perspectiva celor două texte legale menționate mai sus.

Potrivit dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 "Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

Dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat prevăd următoarele:

"în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond".

Din economia dispozițiilor legale mai suscitate rezultă că, în condițiile în care judecătorul cauzei apreciază că trebuie extins cadrul procesual stabilit de către reclamant prin cererea introductivă de instanță, el are obligația pe de-o parte să pună în discuția tuturor părților acest aspect, nu numai a reclamantului, urmând a hotărî după exprimarea punctelor de vedere, iar pe de altă parte să analizeze dacă în cauză se impune imperativ prezența altor subiecți procesuali.

Din perspectiva instanței de fond, s-a apreciat că pentru o justă soluționare a cauzei, se impunea ca în cauză să fie introduși și judecătorii împotriva cărora s-a făcut plângerea în soluționarea căreia s-a emis rezoluția nr. 1868/A/19.06.2020, iar în condițiile în care autorul acțiunii în instanță apreciază că nu se impune o astfel de introducere în cauză, instanța de fond neputând încălca principiul disponibilității, a apreciat că soluția care se impune a fi adoptată o presupune respingerea cererii ca inadmisibilă.

Contrar opiniei instanței de fond, Înalta Curte apreciază, în raport de prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., că în cauză nu se impunea introducerea altor persoane.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, raportul juridic dedus judecății prin care reclamanta solicită instanței de fond să desființeze rezoluția nr. 1868/A/19.06.2020 și să o oblige pe pârâtă să completeze verificările cu luarea în considerare a celor învederate prin documentele transmise Inspecției Judiciare la data de 22.06.2020 (adresa nr. x), 06.07.2020 (adresa nr. x/03.07.2020) și 21.07.2020 (adresa nr. x/21.07.2020) opinia instanței de recurs, conform cărei raportul juridic dedus judecății nu implică prezență în cauză a judecătorilor împotriva cărora s-a formulat plângerea la Inspecția Judiciară este confirmată.

În aceste condiții, în speță au aplicabilitate prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că în materie contencioasă este necesară introducerea în cauză a altor persoane, doar dacă raportul juridic dedus judecății o impune, or în prezenta cauză raportul juridic nu impune introducerea în cauză a judecătorilor împotriva cărora s-a formulat plângerea pe cale adminstrativă.

În concluzie, prima instanță a pronunțat o hotărâre casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., republicat, situație în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel București va stabili cadrul procesual corect, ținând cont de pozițiile atât a reclamantului, cât și a autorității pârâte, dând eficiență și dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, privind rolul activ al judecătorului în procesul civil și celor ale art. 78 alin. (2) C. proc. civ. în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care constituie esența raportului juridic dintre părțile litigante.

De asemenea, în aprecierea admisibilității unui astfel de demers judiciar, instanța de contencios administrativ trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de-o parte și persoanele vătămate în drepturile și interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (2) și ale art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 95 din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.