ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 186/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.09.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul de Inspecție Fiscala SIF 4 PJ, Direcția Regionala a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Soluționare Contestații și Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii a județului Brașov, a solicitat să se dispună admiterea plângerii și pe cale de consecință:

- anularea în totalitate a Deciziilor nr. 752/03.05.2018 și nr. 437/14.05.2018, privind soluționarea pe fond a contestațiilor reclamantei nr. 246/05.02.2016 și nr. 1231/16.03.2016 pronunțate de către DGRFP Brașov, și modificarea soluției cu privire la aceste contestații în sensul: amiterii contestațiilor nr. 246/05.02.2016 și nr. 123l/16.03.2016,

- anularea actelor administrative contestate, respectiv Decizia de impunere nr. x/17.12.2015, Procesul Verbal nr. x/17.12.2015 și Raportul de Inspecție Fiscala nr. x/17.12.2015, emise de către AJFP Brașov in principal ca fiind emise de către o autoritate publica necompetenta și în subsidiar ca nelegale si netemeinice pe fond, precum și anularea Deciziei de impunere nr. x/15.02.2016 emisa de Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii a județului Brașov ca nelegală și netemeinică;

- obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 1.393.638,87 ron, achitata de către reclamanta în temeiul actelor administrative contestate, compusă din: suma de 456.022 RON reprezentând impozit pe profit calculat si stabilit in plus, suma de 52.090,63 RON reprezentând accesorii la impozitul pe profit calculat si stabilit in plus, suma de 637.362 RON reprezentând TVA calculat si stabilit in plus, suma de 137.926,24 RON reprezentând accesorii la TVA calculat si stabilit in plus prin Decizia de Impunere nr. x/17.12.2015 și suma de 110.238 RON reprezentând accesorii la TVA calculat si stabilit in plus in sarcina Reclamantei prin Decizia de Impunere nr. x/15.02.2016, sume achitate de către reclamantă;

- obligarea pârâtelor la plata dobânzile datorate in temeiul art. 182 alin. (2) coroborat cu art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, pentru plata sumei nedatorate de 1.393.638,87 RON, începând cu data operării fiecărei plați și până la restituirea integrala a sumei de 1.393.638,87 RON, cu mențiunea că, până la data de 27.08.2018, accesoriile solicitate conform acestui capat de cerere sunt în valoare de 265.547,21 RON conform fisei de calcul atașata ca anexa nr. 13 la prezenta plângere;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința nr. 854/CA din 05 noiembrie 2020, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul de Inspecție Fiscala SIF 4 PJ, Direcția Regionala a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Soluționare Contestații, Administrația Finanțelor Publice Pentru Contribuabili Mijlocii A Județului Brașov în consecință:

- a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 752/03.05.2018 cu privire la soluționarea contestației nr. 246/05.02.2015 și anulează Decizia de impunere nr. x/17.12.2015 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/17.12.2015 emise de AJFP Brașov cu privire la suma de 375.734 RON cu titlu de impozit pe profit, precum și dobânzi și penalități de întârziere calculate pentru această sumă și cu privire la suma de 542.091 RON TVA deductibil, precum și dobânzi și penalități calculate pentru această sumă.

- a respins cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. x/17.12.2015 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 752/03.05.2018 cu privire la cheltuieli nedeductibile de 501.425 RON, respectiv impozit de profit de 80.288 RON pentru anul 2010 și TVA fără drept de deducere de 95.271 RON și accesoriile aferente acestor sume stabilite prin decizia de impunere referitor la relația comercială cu B. S.R.L..

- a respins cererea de anulare a Procesului-verbal nr. x/17.12.2015 ca neîntemeiată.

- a dispus anularea în parte a Deciziei 437/04.05.2018 cu privire la soluționarea contestației nr. 1231/16.03.2016 și anulează în parte Decizia nr. 1502/15.02.2016 emisă de AJFP Brașov cu privire la accesoriile calculate cu privire la suma de 375.734 RON dobânzi și penalități de întârziere calculate pentru această sumă și cu privire la suma de 542.091 RON TVA cu drept de deducere și dobânzi și penalități calculate pentru această sumă.

- a obligat pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 917.825 RON, precum și dobânzile și penalitățile aferente acestei sume, precum și dobânda fiscală de 0,02%/zi de întârziere de la data plății sumelor.

- a obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în suma de 500 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru și 12.302 RON onorariu experți.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și reclamanta S.C. A. S.R.L., cereri de recurs ce au fostr înregistrate pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios adminsitrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 19 mai 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Împotriva încheierii din data de 19 mai 2021pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, reclamanta a prezentat următoarele argumente:

- Încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, deoarece instanța în motivare s-a limitat în a repeta și cita prevederile art. 413 din C. proc. civ. și a preciza existența dosarului penal nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov; Instanța de recurs nu a avut în vedere raționamentul emis de decizia CCR nr. 102/2021 privitoare la posibilitatea suspendării unor astfel de cauze.

- instanța de recurs prin măsura suspendării dispusă prin încheierea recurată încalcă autoritatea de lucru judecat rezultată din soluționarea dosarului nr. x/2018 prin decizia nr. 87/2017 a Curții de Apel Brașov s-a statuat că soluționarea pretențiilor A. în civil nu pot fi suspendate în considerarea existentei dosarului nr. x/2011

- instanța a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 413 C. proc. civ. aplicarea acestui temei de drept trebuind făcută în raport de raționamentul Deciziei nr. 102/2021 a CCR, dar și a prevederilro art. 52 C. proc. civ. penală.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând fondul recursului, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză apreciindu-l ca fiind fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că instanța de recurs a suspendat judecata recursurilor formulate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și reclamanta A. S.R.L., în cauza privind pe reclamantă prin care aceasta a solicitat anularea unor acte administrative fiscale, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Procedând la analiza criticilor formulate de reclamantă din perspectiva motivului de casare invocate de către aceasta, instanța de control judiciar reține că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., într-un litigiu de contencios administrativ în care reclamanta stăruie în continuarea judecării pricinii.

Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecarea pricinii."

Legea contenciosului administrativ este o lege specială, care se prevalează în raport de prevederile C. proc. civ., astfel încât, posibilitatea de suspendare a judecării litigiului de contencios administrativ, când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, este condiționată de poziția exprimată de reclamantă, persoană vătămată în sensul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește continuarea judecării pricinii cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte reține că, regulile de drept comun aplicate în speță de către instanța de recurs care a suspendat cauza, respectiv prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. subliniază în mod clar că se poate dispune suspendarea facultativă a cauzei când s-a început urmărirea unei infracțiuni care ar avea o înrăurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Or, dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ. în ipoteza situației juridice reglementată de textul legal în discuție, norme care se aplică cu prioritate, dat fiind caracterul specific dreptului public.

Cum în speță, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei la cererea recurentei-pârâte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar recurenta-reclamantă și-a exprimat opoziția față de suspendarea pricinii, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecății, conform art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., o astfel de suspendare nu poate fi dispusă față de opoziția reclamantei care a atacat actul administrativ și la rândul său în această fază procesuală are calitatea de recurentă-reclamantă.

Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că și în ceea ce privește condiția existenței unei înrâuriri hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se dea, în măsura unei soluții care să confirme starea infracțională în care s-ar afla reprezentanții societății reclamante nu este îndeplinită la acest moment, neexistând vreun element concret care să conducă la ideea că hotărârea ce urmează a se pronunța de către instanța de contencios poate fi afectată de evoluția dosarului penal.

La momentul investirii cererii instanței cu cererea de suspendare se confirmă doar punerea în mișcare a acțiunii penale față de reprezenații societății reclamante în vederea cercetării unei fapte cu caracter infracțional în materie fiscală, insă față de momentul procesual al laturii penale, și în raport de calitatea părților în dosarul penal nr. x/2011, dar mai ales în raport de exigențele instituite de art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune ca instanța investită cu acțiunea în contencios administrativ și fiscal să nu se lase deturnată de la rolul pe care i-l conferă competența materială cu care este însărcinată și are obligația să procedeze la soluționarea litigiului într-un termen optim și previzibil pentru a se garanta efectivitatea dreptului analizat, în limitele pe care legea i le conferă acestei instanțe specializate.

În consecință, pentru toate considerentele expuse, apreciind că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre continuarea judecății la instanța de recurs care a dispus supendarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 19 mai 2021 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și rejudecând, trimite cauza pentru continuarea judecății la instanța de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.