ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5478/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată la data de 14 mai 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 2991/11.03.2019 emisă de D.G.R.F.P. Brașov și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 366343, emisă de A.J.F.P. Brașov - Serviciul de Colectare și executare Silită, la data de 15.11.2018, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 75/F/2019 pronunțată la 24 iunie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a anulat Decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă nr. 2991/11.03.2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a obligat pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov să plătească reclamantului A. suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 75/F/2019 pronunțată la 24 iunie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice. După expunerea pe larg a istoricului speței, recurentele - pârâte menționează următoarele aspecte în susținerea căii de atac promovate: - Consideră criticabilă sentința sub aspectul temeiniciei si legalității având în vedere faptul ca instanța de fond în mod eronat si printr-o interpretare greșită a legii a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Deciziei nr. 2991/11.03.2019 emise de DGRFP Brașov în soluționarea contestațiilor și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018 emisa de către AJFP Brașov in ceea ce privește stabilirea răspunderii. - instanța de fond a pronunțat o hotărâre criticabilă, actele administrativ-fiscale anulate de către instanta de fond fiind legale si la adăpost de orice critică. - învederează că, prin apărările formulate la fondul cauzei au solicitat instanței de fond să rețină legalitatea actelor administrativ-fiscale emise în sarcina reclamantului și contestate de către aceștia cu consecința respingerii cererii de anulare a acestora ca fiind neîntemeiata si nelegală. - hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât a apreciat că decizia de angajare a răspunderii solidare nu este motivată conform art. 25 alin. (2) lit. d) și nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 26 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 207/2015, deși au dovedit că reprezentanții legali ai B. S.R.L., C., D. și A. nu au achitat sumele datorate conform evidențelor fiscale și au produs starea de insolvabilitate a societății; - organele fiscale au constatat în mod corect că asociatul societății A. avea cunoștință de datoriile debitoarei din actele de executare, dar nu a depus diligențele cuvenite pentru plata acestora, manifestând dezinteres total și mai mult, avea posibilitatea ca în conformitate cu prevederile codului de procedură fiscală să achite obligațiile fiscale restante eșalonat, dar nu a uzat de aceste prevederi; - reclamantul deține calitatea de asociat al debitoarei cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 33,75%, astfel că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii solidare a acestuia cu debitoarea S.C. B. S.R.L. rezultând faptul că exista un prejudiciu (debitele pentru care a fost declarata starea de insolvabilitatea a societății), o fapta ilicita reglementată de norma specială, legătura între prejudiciu și fapta ilicită (insolvabilitatea fiind determinata de neachitarea obligatiilor de plata la bugetul general consolidat), precum si o forma de vinovatie (care poate fi si culpa levis-neglijenta, neexistând o dispoziție care să oblige la dovedirea intenției directe). În consecință, consideră ca sunt îndeplinite toate condițiile legale prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului, fiind dovedite atât faptul existentei obligațiilor de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, cât și reaua credinta a administratorului a cărui atitudine omisivă a fost determinantă pentru neachitarea la scadenta a obligațiilor fiscale. De asemenea, reaua-credință rezultă și din nepunerea la dispoziție de către reprezentanții societății comerciale debitoare a documentelor contabile necesare organelor de executare silita din cadrul pârâților în vederea continuării masurilor de executare silită. Instanța de judecata urmează sa constate ca toate acțiunile întreprinse de către organele de executare silita din cadrul recurenților nu au avut nici un rezultat care sa conducă la neaplicarea dispozițiilor legale privitoare la atragerea răspunderii solidare a administratorilor societății debitoare. Un alt motiv pentru care critică sentinta Curtii de Apel Brasov este acela că, instanța a obligat instituțiile pârâte la plata cheltuielilor de judecata în suma de 50 RON. Solicitam instanței de recurs să primească criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecata și să dispună în sensul diminuării acestora, întrucât nu pot fi reținute în sarcina lor reaua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecată.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din actele și lucrările dosarului, rezultă reclamantul a supus controlului de legalitate a instanței de contencios administrativ Decizia de soluționare a contestației nr. 2991/11.03.2019 emisă de D.G.R.F.P. Brașov și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 366343, emisă de A.J.F.P. Brașov - Serviciul de Colectare și executare Silită, la data de 15.11.2018 . Prin Sentința recurată, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a anulat Decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă nr. 2991/11.03.2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. Împotriva acestei soluții, pârâtele au declarat recurs apreciind că instanța de fond nu a observat că deciziile sunt motivate și că intimatul - reclamant cu rea credință nu a achitat debitele societății S.C. B. S.R.L. . Motivul de casare invocat de recurentele-pârâte în susținerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentele-pârâte cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate în două critici, respectiv aceea că, în mod nelegal a fost admisa acțiunea reclamantului, întrucât a dovedit reua-credință și că nu poate fi reținută în sarcina lor exercitarea abuziva a drepturilor procesuale pentru a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei potrivit căreia hotărârea recurată încalcă normele de drept material, aplicându-se texte de lege străine situației de fapt și prin extinderea unor norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică. În mod corect, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului, prevăzute de Codul de procedură fiscală, întrucât organul fiscal nu a făcut dovada relei-credințe a acestuia. Dezlegarea primei instanțe, inclusiv argumentația pe care se fondează, este la adăpost de orice critică, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor și normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare. Reevaluând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente și răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar și la apărările prezentate în cadrul întâmpinării depuse la dosar, instanța de control judiciar reține următoarele: Referitor la Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018 Prin Decizia nr. 366343/15.11.2018, recurentele au stabilit că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile Codului de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pentru angajarea răspunderii solidare a intimatului - care a deținut calitatea de asociat și administrator al B. S.R.L. - în vederea acoperirii debitelor datorate de această societate la bugetul de stat, în limita sumei de 5630904 RON, reprezentând obligații fiscale restante la bugetul consolidat al statului începând cu anul 2018. În cuprinsul acestei decizii de angajare a răspunderii solidare, emitentul a reținut faptul că societatea debitoare înregistrează debite ca urmare a emiterii de către organele de inspecție fiscală a Deciziei de impunere x/18.12.2017, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a obligații fiscale restante la bugetul consolidat al statului. În atare situație, organul fiscal a apreciat că intimatul, în calitate de asociat/administrator al S.C. B. S.R.L., nu și-a îndeplinit obligația de a achita la scadență obligațiile fiscale provenite din Decizia de impunere nr. x/18.12.2017 și de a cere instanței competente declararea procedurii insolvenței pentru aceste obligații fiscale restante până la data declarării stării de insolvabilitate (04.06.2018), potrivit prevederilor art. 3 și art. 27 din Legea nr. 85/2006, în contextul în care societatea nu deținea fonduri bănești, bunuri mobile sau imobile pentru a plăti datoriile certe, lichide și exigibile. Prin Decizia nr. 2991din 11.03.2019, recurenta DGRFP Brașov a respins contestația administrativă formulată de intimat împotriva deciziei de angajare a răspunderii anterior nominalizat. Potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil, pentru obligațiile de plată ale acestuia: "d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale". Pentru antrenarea răspunderii solidare a intimatului, se impune a fi întrunite cumulativ cele patru elemente specifice răspunderii juridice, elemente care trebuie dovedite de organul fiscal: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că emitentul deciziei de angajare a răspunderii solidare nu a aprobat reaua-credință a intimatului. În concret, în ceea ce privește prejudiciul avut în vedere de organul fiscal, în sumă de 5630904 RON (3591190 RON debit + 2039714 RON majorări și penalități de întârziere) acesta nu este cert, existând discrepanțe între sumele menționate în cuprinsul actelor contestate. Mai mult, instanța de control judiciar reține la rândul său faptul că nu a fost dovedită reaua-credință a intimatului-reclamant, în sensul că acesta cu intenție nu a declarat/achitat la scadență obligațiile fiscale. Trebuie dovedită și nu presupusă reaua-credință a asociatului, iar în cauză, recurentele-pârâte nu au probat intenția asociatului de a înfrânge dispozițiile legale, ci doar au precizat că A. asociatul debitoarei B. S.R.L., nu a achitat sumele datorate conform evidențelor fiscale și a produs starea de insolvabilitate a societății. De asemenea, din înscrisurile și susținerile recurenților rezultă că au fost puse la dispoziție de către reprezentanții societății comerciale debitoare documentele contabile necesare organelor de executare silita din cadrul pârâților în vederea continuării masurilor de executare silită, context în care nu poate fi reținută reaua credință sub acest aspect a intimatului reclamant. În condițiile în care recurenta nu a dovedit reaua-credință a intimatului, Înalta Curte apreciază că nu se putea antrena răspunderea solidară a acestuia cu debitoarea S.C. B. S.R.L., motiv pentru care soluția primei instanțe de anulare a actelor administrativ-fiscale contestate în cauză este legală. Înalta Curte va respinge și susținerea recurentelor pârâte vizând faptul că în mod greșit au fost obligate la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în solidar, întrucât nu au fost în culpă, deciziile contestate au fost emise conform legii. Sub acest aspect trebuie precizat că instituțiile pârâte sunt în eroare atunci când apreciază că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată vizează onorariu de avocat, din verificarea sentinței recurate rezultând că suma de 50 RON reprezintă taxă judiciară de timbru. Conform art. 451 C. proc. civ. pot fi reduse motivat doar cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat și plata expertiților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (1) și nu vor putea fi reduse cele având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. În cauză, criticile privind cuantumul mare al cheltuielilor de judecată sunt nefondate. Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurente prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar. Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarate de pârâte, ca nefondat.