ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova a solicitat:

- anularea, în parte, a Deciziei nr. 34/04.07.2018 (cu privire la art. 3 și art. 4 din Decizie) emisă de președintele Curții de Apel Craiova;

- obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare prin care, începând cu data de 01.01.2018 să mi se stabilească și să mi se recalculeze salariul de bază și toate sporurile aferente (sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de confidențialitate si sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase) raportat la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel Galați;

- anularea Hotărârii nr. 31/07.09.2018 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova.

Prin sentința civilă nr. 413 din 6 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamant A. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 413 din 6 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă Curtea de Apel Craiova s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția judecătorului de la fila x ds. recurs s-a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 22 septembrie 2021 s-a înregistrat la dosar cererea formulată de recurentul-reclamant A. de renunțare la cererea de chemare în judecată.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei-pârâte Curtea de Apel Craiova și Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova, la data de 17 decembrie 2021, însă aceștia nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la solicitarea recurentului-reclamant.

Analizând cererea recurentului-reclamant A. de renunțare la judecarea cererii formulată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte reține următoarele:

Legea recunoaște reclamantului, ca expresie a principiului disponibilității, dreptul de a renunța la cererea pe care a introdus-o fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunțarea la judecată apare, așadar, ca un act de procedură de dispoziție, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta își exprimă, în mod vădit, intenția de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecății și în orice proces civil.

Sesizată fiind cu soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte constată că la data de 22 septembrie 2021, recurentul-reclamant A. a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2019.

În susținerea cererii de renunțare, recurentul a invocat art. 406 C. proc. civ.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimaților-pârâți Curtea de Apel Craiova și Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova la data de 17 decembrie 2021, aceștia neexprimând un punct de vedere cu privire la solicitarea recurentului-reclamant.

Având de analizat cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată de către recurentul-reclamant, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) și (3) al sus indicatului text normativ obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecarea cererii sale sau la însuși dreptul pretins, în condițiile legii.

În egală măsură, instanța de control judiciar are în vedere în acest sens și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiași text de lege, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. De asemenea, Înalta Curte, în raport de conduita procesuală a intimaților, care nu au formulat un punct de vedere față de cererea de renunțare la judecată, ce le-a fost comunicată, în virtutea prevederilor tezei finale a alin. (4) al art. 406 C. proc. civ., constată existența acordului tacit al intimaților la renunțare.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata cererii de anulare, în parte, a Deciziei nr. 34/04.07.2018 (cu privire la art. 3 și art. 4 din Decizie) emisă de președintele Curții de Apel Craiova și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată și dispune anularea sentinței civile nr. 5225/2018 din data de 11 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.