ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2021

HOTĂRÂRE

19.11.2021

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Apel Craiova a solicitat anularea Deciziei nr. 54/03.10.2018 emisă de președintele Curții de Apel Craiova și obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare prin care, începând cu data de 23 iulie 2018 să i se stabilească și să i se recalculeze salariul de bază și toate sporurile aferente (sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de confidențialitate și sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase) raportat la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Curții de Apel București.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 536 din 4 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată și a respins acțiunea privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 536 din 4 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs.

Ulterior, la data de 22 septembrie 2021, recurentul-reclamant a formulat, în baza art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., cerere de renunțare la judecata acțiunii, solicitând a se lua act de aceasta și, în consecință să se dispună anularea sentinței civile recurate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea prezentului recurs, constată că A. a depus la dosar cerere prin care menționează că renunță la judecata cauzei.

Conform dispozițiilor art. 406 din C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(5)Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate;

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Din economia acestor dispoziții, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 Cod procedură civilă.

Având în vedere dispozițiile sus-enunțate, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte, în temeiul art, 406 alin. (6) din C. proc. civ., va lua act de cererea recurentului-reclamant de renunțare la judecată și va anula sentința civilă nr. 536 din 4 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.