ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5372/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.05.2019, astfel cum a fost modificată/precizată prin cererea depusă la dosar în data de 19.06.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Ministerul Justiției, obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova, ca, prin Președintele Curții de Apel Craiova si Departamentul economico-financiar si administrativ din cadrul Curții de Apel să procedeze la recalcularea sporurilor menționate în decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, recalcularea urmând să se facă conform Legii-cadru nr. 153/2017 și conform modalității de calcul aplicate de Curtea de Apel Bacău, modalitate verificată, aprobată si precizată ca fiind corectă de către Ministerul Muncii si Justiției Sociale, agreată cu reprezentanții Curții de Conturi a României.; obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova, ca, prin Președintele Curții de Apel Craiova si prin Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova să procedeze la: anularea, în parte, a Deciziei nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, în ceea ce privește cuantumul sporurilor salariate la care este îndreptățită cu începere de la 01.12.2018, și, implicit, anularea în parte a hotărârii nr. 7/01.03.2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova, hotărâre prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva deciziei nr. 103/MH/07.11.2018 a Președintelui Curții de Apel Craiova; emiterea deciziei de încadrare si salarizare a subsemnatei cu începere de la 01.12.2018 conform calculelor refăcute potrivit celor de mai sus, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; plata, de către pârâtele Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți, a diferențelor salariate ce vor rezulta în urma calculelor refăcute, cu începere de la data de 01.12.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflație; acordarea dobânzii legale la sumele datorate, începând cu data de 01.12.2018 și până la data plății efective și obligarea pârâtului Ministerul Justiției să procedeze la controlul aplicării de către Curtea de Apel Craiova si Tribunalul Mehedinți a prevederilor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, conform dispozițiilor legale din legea-cadru de salarizare.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 893 din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în privința capetelor 1, 2, 3, 4 și 5 de cerere modificată/precizată și respinge în consecință aceste capete de cerere modificată/precizată, doar cu privire la pârâtul menționat, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova în privința capetelor 4 și 5 de cerere modificată/precizată și respinge în consecință aceste capete de cerere modificată/precizată, doar cu privire la pârâta menționată, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins în rest cererea de chemare în judecată modificată/precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Ministerul Justiției, având ca obiect anulare act administrativ.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În susținerea cererii de recurs, reclamanta a apreciat că instanța de fond printr-o interpretare greșită a stării de fapt și de drept a dispus respingerea acțiunii sale.

Cu privire la situația de fapt a arătat recurenta că, prin Decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Președintele Curții de Apej Craiova, s-a stabilit că în raport de faptul că aceasta a împlinit 15 ani vechime în muncă urmează să treacă în tranșa de vechime în funcție între 15- 20 ani, cu un coeficient de 2,13, și să beneficieze de un salariu de bază de 6.781 RON, conducerea Tribunalului Mehedinți, Departamentul economico-financiar și compartimentul personal din cadrul Tribunalului Mehedinți urmând să aducă la îndeplinire dispozițiile deciziei.

Prin aceeași decizie, s-a stabilit ca recurenta-reclamantă să beneficieze de sporuri în cuantum de 2.034 RON.

Or, în raport de dispozițile legii unice de salarizare a personalului bugetar și de salariile calculate altor colegi grefieri din țară, recurenta a apreciat ca, sporurile menționate în Decizia nr. 103/M H/07.11.2018. emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, nu au fost corect stabilite, modalitatea de stabilire și aplicare a sporurilor fiind greșită, în cazul său rezultând, în mod discriminatoriu, un salariu mai mic decât cel stabilit pentru aceeași categorie de personal care funcționează în cadrul altor instanțe din țară, din cadrul Curții de Apel Bacău, de exemplu, dar nu este unicul caz (a se vedea și la Curtea de Apel București, și-la Curtea de Apel Târgu Mureș și la Curtea de Apel Ploiești, etc).

A considerat recurenta-reclamantă că, pentru a fi în acord cu Legea-cadru de salarizare nr. 153/2017, care, la Capitolul I Dispoziții generale, Secțiunea 1, Dispoziții comune, art. 6 lit. g), consacră și principiul transparentei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, trebuia ca, în Decizia nr. 103/MH/07.11.2018 emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, să se indice clementele componente ale venitului brut - respectiv, procentul și cuantumul fiecărui spor acordat și să se justifice de ce sporurile acordate au fost plafonate la 30% din salariul de bază.

Potrivit art. 4 și 5 de la secțiunea 1 a Anexei V, care privește familia ocupațională "Justiție, Capitolul VIII, grefierul are dreptul la sporurile de până la 15% din salariul de bază pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase; de până la 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsîhică; depănă la 5%pentru păstrarea confidențialității, procente aplicate la salariul de bază lunar.

De asemenea, prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 14/02.04.2018, susține recurenta că i-au fost recunoscute și stabilite sporurile de 15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, de 25% pentru risc și suprasolicitare ueuropsihică și de 5% pentru confidențialitate, sporuri prevăzute de legea unica de salarizare.

În opinia recurentei-reclamante, această afirmă că la salariul de încadrare de 6.781 RON trebuiau calculate sporurile prevăzute de lege: 6.781 x 25% =1.695,25 RON; 6.781 x 15% = 1017,15 RON; 6.781 x 5% = 339,05 RON.

Rezultă, așadar, ca, în cazul său, sporurile salariale trebuiau să fie în cuantum de 3.051 RON, salariul brut urmând să fie în cuantum de 9.832 iei (6781 + 1695 + 1017 + 339 = 9.832 RON).

La art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede, într-adevăr, că "suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat ve total buzei pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază. ".

Sporurile acordate grefierului nu au fost plafonate de legea unică de salarizare la 30%: legea prevede că suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de creditE nu noate depăși 30% din suma salariilor de bază."

În ceea ce privește soluția instanței de fond, recurenta-reclamantă afirmă că în drept a invocat în fața acesteia prevederile art. 3, art. 4, art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 - potrivit cărora: "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii (...) b) principiul nediscriminării. în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală (".)"; g) principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar; art. 10 alin. (1)-(5), art. 25 alin. (1), art. 37 alin. (1)-(3), art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Capitolul VIII, secțiunea 1, art. 7 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017; dispozițiile din considerentele Deciziei nr. 794/din 15 decembrie 2016, referitoare la excepția de ne constituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (11)-(14) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 57/2015. punctele 31-32 și care statuează fără echivoc că persoanele încadrate pe aceleași funcții care îndeplinesc aceleași condiții, în cadrul aceleiași familiei ocupationale, trebuie sa aibă aceleași venituri.

Instanța de fond, deși a reținut în partea introductivă a sentinței (pagina 11. paragraful 2) că, pârâta Curtea de Apel Craiova a recunoscut în întâmpinarea depusa că "sporurile stabilite" pentru personalul al cărui salariu a fost acordat la nivelul celui prevăzut pentru anul 2022. au fost plafonate la 30%". și că, mai mult, pârâta a menționat că, procedând astfel, a ținut cont de recomandarea Ministerului Justiției și cea a Ministerului Muncii și al Justiției Sociale (care, culmea, recunoșteau corect tocmai modul de calcul pe care îl solicită reclamanta prin acțiunea introductivă), în motivare și în soluția pe care a dat-o, instanța de fond nu a ținut cont de această stare de fapt.

Pe de altă parte, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la aspecte pe care nu le-a susținut reclamanta.

Astfel, în ultimul paragraf de pe pagina 16, continuat pe pagina 17 a sentinței, instanța de fond a motivat că, nu se impune admiterea acțiunii întrucât reclamanta ar fi susținut că:, ... Ia stabilirea nivelului maxim al salariului de încadrare pentru același grad, gradație, treaptă, funcție se vor avea in vedere și hotărârile judecătorești definitive și/sau irevocabile prin care s-au câștigat drepturi salariaie".

Or, reclamanta susține că nu a solicitat în sensul celor reținute de instanța de fond, ci doar să se constate că, în condițiile în care alte curți de apel, ordonatori secundari de credit, au stabilit pentru salariații încadrați pe aceeași funcție și care lucrează în aceleași condiții de vechime și de studii, au un salariu de baza identic cu al meu. Curtea de Apel Craiova a calculat sporuri salariaie mult mai mici, încălcându-se, astfel principiile salarizării personalului plătit din fonduri publice, principii prevăzute în Legea unică de salarizare, și creându-se o situație de discriminare.

În drept, criticile dezvoltate în curpinsul cererii de recurs de către recurenta-reclamantă se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în dosarul instanței de recurs, intimata Curtea de Apel Craiova a invocat puterea de lucru judecat, întemeiată pe prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.: (i) a sentinței civile nr. 2975/22.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, (ii) a sentinței civile nr. 289/29.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și (iii) a sentinței civile nr. 907/11.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018.

Totodată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind, în esență, că soluția instanței de fond este temeinică și legală, în contextul în care actele administrative, atacate prin litigiul pendinte, au fost emise în condiții de legalitate, salariile, inclusiv sporurile fiind stabilite corect, cu respectarea prevederilor legale incidente, printre care și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Intimatul-pârât Ministerul Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 noiembrie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată în raport de criticile invocate de reclamantă subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru și în limitele următoarelor considerente:

Cu prioritate, Înalta Curte deliberând asupra aspectului puterii de lucru judecat invocat de intimata Curtea de Apel Oradea: (i) a sentinței civile nr. 2975/22.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, (ii) a sentinței civile nr. 289/29.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și (iii) a sentinței civile nr. 907/11.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, invocată de intimata Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată următoarele:

Astfel cum s-a reținut în jurisprudența Înalte Curți, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părți. Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., evocat de intimata Curtea de Apel Craiova, reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Pe de altă parte, această legătură dintre litigii trebuie să fie una concretă și trebuie să se circumscrie elementelor cauzei în care efectul pozitiv este invocat.

Or, din analiza comparativă a hotărârilor judecătorești exhibate de intimată cu elementele supuse analizei în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a hotărârilor opuse de aceasta.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, recurenta-reclamantă contestă legalitatea actelor administrative: decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, în ceea ce privește cuantumul sporurilor salariate la care este îndreptățită cu începere de la 01.12.2018, și hotărârea nr. 7/01.03.2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova. De asemenea, principalele critici evocate de reclamantă a vizat maniera de determinare a salariului de bază prevăzută în Capitolul II din Anexa V la Legea nr. 153/2017, maniera de plafonare a sporurilor și, prin cererea modificatoare, au clamat că prin emiterea sus indicatelor acte administrative au fost supuși unui tratament discriminatoriu.

Cu titlu prealabil și cu scopul identificării parametrilor prezentei analize, Înalta Curte observă că, deși prin întâmpinare, intimata Curtea de Apel Craiova (prin care aceasta evocă puterea lucrului judecat), intimata face referire tangențială și la salariile de bază, din elementele concret antamate rezultă că aceasta invocă, în realitate, efectul pozitiv exclusiv sub aspectul manierei de determinare a valorii sporurilor.

Pe de altă parte, observând aspectele ce au făcut obiectul judecății în litigiile indicate de intimată, Înalta Curte constată că:

Acțiunea dedusă judecății în dosarul nr. x/2018 a fost, pe de o parte, formulată de alți reclamanți decât cei din prezenta cauză, ce aveau calitatea de personal auxiliar și conex în cadrul Tribunalului Gorj - Judecătoria Târgu Jiu, iar efectul pozitiv impune, chiar și din perspectiva prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., ca aspectul dezlegat să vizeze raporturile dintre părți, iar nu raporturi ale uneia dintre părți cu terțe persoane.

Pe de altă parte, constată instanța de control judiciar că obiectul sus indicatului litigiu a fost reprezentat de cererea de anulare a Deciziei Președintelui Curții de Apel Craiova nr. 14/02.04.2018 ("Decizia nr. 14/2018") emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, în sensul modificării acesteia cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiții grele, vătămătoare și periculoase, respectiv al celor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menționată.

Astfel, chiar dacă prin Decizia nr. 14/2018, aspectele stabilite prin Decizia nr. 8/2018 au fost parțial modificate (în sensul că, începând cu 01.01.2018, personalul conex al cărui salariu de bază este stabilit la nivelul anului 2022 va beneficia de sporurile de 15%, 25% și 5% la salariul de bază din anul 2022, celelalte dispoziții cuprinse în Decizia nr. 8/31.01.2018 a Președintelui Curții de Apel Craiova rămânând neschimbate) cele două decizii sunt, din perspectiva criteriilor de verificare a legalității unui act administrativ, distincte, verificarea legalității Deciziei nr. 8/2018 neputând fi restricționată, în maniera pretinsă de intimată, prin modul în care legalitatea actului administrativ ulterior (Decizia nr. 14/2018) a fost verificată într-o altă cauză.

Cât privește, sentința civilă nr. 289/29.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de control judiciar, pentru rațiuni similare celor expuse în paragrafele anterioare, reține că și în ipoteza în care obiect al cererii de chemare în judecată l-a reprezentat verificarea legalității Deciziei nr. 8/2018 și a Hotărârii nr. 9/2018, o astfel de verificare a fost solicitată, în respectiva cauză, de alți reclamanți decât cea din prezenta cauză, având calitatea de personalul auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Mehedinți, or, în raport de prevederile art. 37 din Legea nr. 567/2004, stabilirea drepturilor salariale ale acestora de către Curtea de Apel Craiova reprezintă, în realitate, expresia unor raporturi juridice distincte, individuale, născute între astfel de alte părți și intimată.

Or, chiar dacă raporturile juridice dintre intimată și recurenta din prezenta cauză, pe de o parte, ori dintre intimată și reclamanții din dosarul nr. x/2018, pe de altă parte, derivă din același instrumentum, ele au individualitate. Pe cale de consecință, exclusiv din perspectiva analizei pe care prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. o implică, întrucât textul în discuție impune ca dezlegarea dată prin altă hotărâre judecătorească să privească raporturile dintre părțile cauzei pendinte, maniera în care raporturile juridice dintre intimata Curtea de Apel Craiova și alte terțe persoane au fost tranșate, nu poate fi opusă în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.

Aceleași considerente se impun și în ceea ce privește analiza aspectelor evocate de intimata Curtea de Apel Craiova, privind un pretins efect pozitiv al sentinței nr. 907/11.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte reținând că cererea de chemare în judecată din respectiva cauză a fost formulată de terțe persoane față de cadrul procesual activ al litigiului pendinte, ce sunt încadrate drept personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Vânju Mare, din subordinea Tribunalului Mehedinți.

Concluzionând, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, nu poate fi reținut, în prezenta cauză, un efect pozitiv de lucru judecat al sentinței civile nr. 2975/22.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, sentinței civile nr. 289/29.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentinței civile nr. 907/11.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte trecând la examinarea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Craiova s-a dispus în sensul că, începând cu data de 01.12.2018, doamna A., grefier gr. I cu studii superioare în cadrul Tribunalului Mehedinți beneficiază de un salariu de bază de 6781 RON și un cuantum de 2034 RON sporuri.

Împotriva acestei decizii reclamanta, personal auxiliar de specialitate - grefier în cadrul Tribunalului Mehedinți, a formulat contestație la Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova.

Prin Hotărârea nr. 7 din data de 01.03.2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova a respins, cu opinie majoritară de voturi, ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de președintele Curții de Apel Craiova, înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. x/24.12.2018.

În motivare, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova a invocat, în primul rînd, faptul că nu se poate contesta modul de calcul al sporurilor, deoarece acest mod de calcul ar fi făcut obiectul unei alte decizii a Președintelui Curții de Apel Craiova, respectiv al Deciziei nr. 8/31.01.2018, decizie modificată apoi prin Decizia nr. 14/02.04.2018.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu acțiunea formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 103/MH/07.11.2018 și a Hotărârii nr. 7 din data de 01.03.2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând, în esență, critici cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 153/2017, cu referire la modul de calcul și de acordare a sporurilor, la limitarea cuantumului total al sporurilor la 30%, precum și la încadrarea salariilor în plafonul stabilit pentru anul 2022 și neacordarea unui cuantum total de sporuri de 45%, critici prin care de altfel se reiterează argumentele prezentate de reclamantă în fața primei instanțe și pe care Înalta Curte la apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, în mod corect, s-a reținut că ordinul de salarizare contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a Legii-cadru nr. 153/2017, fiind acordate toate sporurile în discuție, chiar dacă reflectarea unora nu s-a făcut diferențiat, ci cumulat.

În ceea ce privește criticile privitoare la stabilirea drepturilor salariale conform Legii nr. 153/2017, Înalta Curte reține că actele atacate au fost emise în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia:

"(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Totodată, alin. (6) al art. 38 prevede că, "în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Art. 25 prevede că "(1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz."

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2018, majorarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază și a sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte, de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite respectiv ordonator de credite principal să nu depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Așadar, la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăși plafonul de 30% raportat la suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite - în speță Curtea de Apel Craiova.

Reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care trebuie coroborate cu dispozițiile art. 24 din actul normativ, potrivit cărora "Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. 1 - VIII", dar și cu prevederile art. 4 și 5 din Anexa V, Cap. VII, respectiv:

"art. 4 - (1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat. (2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens".

art. 5 - Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare".

Or, se observă că din interpretarea coroborată a textelor de lege nu rezultă că suma sporurilor cuvenite acestora ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizație, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte.

Pe cale de consecință, independent de aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) sau a art. 25 alin. (2) din Lege, limitarea prevăzută la art. 38 este incidentă, de asemenea, în cauză. Odată atins salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022 nu are relevanță că suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite respectiv ordonator de credite principal nu a depășit 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

În aceste condiții, recurentei-reclamante nu îi este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea cumulată a celor trei tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, astfel cum au susținut prin cererea de chemare în judecată, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% și până la 5%) și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Reclamanta a beneficiat cu ocazia recalculării drepturilor de acordarea celor trei categorii de sporuri, cumulat fiind respectat pragul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017, iar individual fiecare spor încadrându-se în limitele maxime prevăzute de art. 4 și 5 din Anexa V Cap. VIII la lege.

Instanța de control judiciar observă că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice sau cu privire la stabilirea acestora într-un cuantum mai mic. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, aceste prevederi legale vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniu salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege, potrivit scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de "eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare", și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

Cât privește pretinsa discriminare invocată de către recurentă în raport cu situația colegilor de la curțile de apel nominalizate, nu se poate reține un astfel de tratament, cât timp aplicarea Legii nr. 153/2017 poate comporta particularități în ceea ce privește cuantumul sporurilor acordate în concret la nivelul fiecărui ordonator de credite, obligatorie fiind limitarea generală prevăzută de art. 25 din legea în discuție, precum și limitarea cuantumului fiecărui spor în sensul celor prevăzute de art. 4 și 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017.

Astfel, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte observă că reclamanta nu a demonstrat niciun element de diferențiere în acordarea salariului de bază între ordonatorii de credite, întrucât doar salariile de bază sunt vizate de principiul egalității prevăzut de art. 6 lit. c) din Legea - cadru nr. 153/2017, nu și celelelate compenente ale dreptului salarial.

În realitate, reclamanta nu învederează că prevederile legale au fost incorect aplicate, ci că prin aplicarea normelor în vigoare s-au creat situații discriminatorii, critică care nu poate fi primită.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că reclamanta nu pune în discuție în mod exclusiv problema legalității actelor contestate, prin cererea de recurs, formulând aceleași susțineri ca și prin cererea de sesizare a primei instanțe, prin care, în realitate, urmărește să înlăture de la aplicare norme legale în vigoare.

În mod corect a observat instanța de fond că prin acțiunea formulată reclamanții au urmărit înlăturarea de la aplicare a unor texte de lege în vigoare și nedeclarate ca fiind neconstituționale, sub motivul unei pretinse discriminări prin efectul legii, urmată de crearea unei norme pe cale jurisprudențială. Or, față de cele mai sus expuse, lipsește temeiul legal care să atribuie instanței competența de a proceda de o asemenea manieră.

În fine, instanța de control judiciar, în acord cu raționamentul instanței de fond apreciază că nu este relevantă Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și nici Decizia Curții Constituționale nr. 794/21.12.2016 pentru că acestea interpretează norme juridice aplicabile perioadei anterioare celei vizate de decizia contestată și neaplicabile la data de 01.12.2018, când este incidentă Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 893 din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.