Decizia nr. 2655/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3024/2018 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel Craiova, solicitând instanței admiterea plângerii, respingerea hotărârii 10/17.03.2017 pronunțate de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova, admiterea contestației înregistrată cu nr. x/21.02.2017 și emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Craiova, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, având în vedere grila unică de salarizare stabilită pentru parchet, precum și acordarea noilor indemnizații conform prevederilor din Legea nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015 la zi si în continuare. De asemenea, s-a solicitat dispunerea plății diferențelor începând cu 09.04.2015.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3024 din 25 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția rămânerii fără obiect și s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj. A fost anulată în parte Hotărârea nr. 10/17.03.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova, cu consecința admiterii contestației reclamanților și anulării în parte a Deciziei nr. 4/03.02.2017 a Președintelui Curții de Apel Craiova, ambele acte doar în ceea ce îi privește pe reclamanți; a fost obligată pârâta Curtea de Apel Craiova, prin președinte, să emită pentru reclamanți o nouă decizie de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2005, precum și de nivelul maxim de salarizare stabilit în cadrul autorității judecătorești, atât la nivelul curților de apel, cât și la nivelul parchetelor; a fost obligat pârâtul Tribunalul Dolj să plătească diferențele salariale rezultate și s-a respins în rest, cererea de chemare în judecată modificată/completată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3024 din 25 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, pârâții Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova au formulat cereri de recurs. 3.1 Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și constatarea faptului că acțiunea a rămas fără obiect, ca urmare a emiterii Deciziei nr. 34/04.07.2019 a Președintelui Curții de Apel Craiova. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut că prin această decizie s-a acordat mai mult decât au solicitat reclamanții, în sensul că valoarea de referință sectorială de 421,36 RON stabilită de la data de 09.04.2015, cuprinde creșterile salariale de 2%, 5% și 11%, precum și aplicarea procentului de creștere salarială prevăzut de O.G. nr. 13/2008, iar începând cu data de 01.12.2015, la această valoare de referință sectorială s-a aplicat și procentul de 10% stabilit prin Legea nr. 293/2015. 3.2 Recurentul-pârât Tribunalul Dolj a susținut, în principal că, în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia. În subsidiar, a susținut că acțiunea a rămas fără obiect, pentru aceleași motive invocate de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare, intimata-reclamantă D. depunând la dosar note scrise.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 noiembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 22 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele în continuare expuse. Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA., prin care au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel Craiova, solicitând instanței admiterea plângerii, respingerea hotărârii 10/17.03.2017 pronunțate de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova, admiterea contestației înregistrată cu nr. x/21.02.2017, și emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Craiova, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, având în vedere grila unică de salarizare stabilită pentru parchet, precum și acordarea noilor indemnizații conform prevederilor din Legea nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015 la zi si în continuare, precum și dispunerea plății diferențelor începând cu 09.04.2015. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune. Această condiție condiție generală necesară pentru existența dreptului la acțiune trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac, atât la promovarea, cât și pe parcursul soluționării acestora. Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentilor-pârâti la emiterea unei noi decizii de încadrare/plata drepturilor salariale pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Craiova, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursurilor se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 4 iulie 2017, Președintele Curții de Apel Craiova a emis Decizia nr. 34/2017, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015 și a dispus plata drepturilor salariale în mod corespunzător. În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenții-pârâți și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtilor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate de pârâți ca lipsite de interes.