ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 10.06.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând:

a) Anularea Deciziei nr. 17089 din 11.05.2015 a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale prin care a fost respinsă contestația formulată S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.03.2015 privind proiectul "Modernizarea abator de păsări în comuna Crăiești, jud. Mureș", beneficiar S.C. A. S.R.L., proces-verbal întocmit de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și înregistrat la această instituție sub nr. x/19.03.2015

b) Anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.03.2015 privind proiectul "Modernizarea abator de păsări în comuna Crăiești, jud. Mureș", beneficiar S.C. A. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 260 din 24 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat Decizia nr. 17089/11.05.2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.03.2015, emise de pârâtă și a obligat pe pârâtă la 300 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 260 din 24 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a expus situația de fapt și dispozițiile legale și contractuale incidente și a arătat că sentința nr. 260/2020 încalcă normele de drept material, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 79/2003, O.U.G. nr. 66/2011 și a normelor de drept material care reglementează acordarea finanțării nerambursabile prin Programul SAPARD.

Printr-o primă critica adusă sentinței nr. 260/2020, recurenta-pârâtă a susținut că este nelegală aprecierea instanței de fond potrivit căreia intimata-reclamantă nu poate fi ținută responsabilă pentru fapte săvârșite de alte persoane (ofertanții), în condițiile în care aceasta nu a avut cunoștința de aceste aspecte.

Programul SAPARD este un Instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii și condiții impuse de legislația națională și comunitară, cunoscute de beneficiari înainte de semnarea contractului de finanțare. Selecția a minim trei ofertanți presupune studierea pieței furnizorilor din domeniul vizat și alegerea acelora care, pe de o parte, satisfăceau cerințele beneficiarului în conformitate cu proiectul pe care dorea să-l implementeze, iar pe de altă parte, erau independenți și eligibili să participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de SAPARD, instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii și condiții impuse de legislația națională și comunitară, cunoscute de beneficiari înainte de semnarea contractului de finanțare. De asemenea, existența a trei oferte implică existența a trei furnizori independenți, fapt ce asigură în raport cu obiectivele acestui tip de licitație impus de condițiile SAPARD obținerea unor prețuri real competitive și autentice.

AFIR, în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă sprijin financiar x în numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și clauzele contractului de finanțare, oricând pe durata de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul cadru de finanțare) - aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare.

Beneficiarul este în mod direct răspunzător de modul în care acționează, de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării SAPARD și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, pârâta având un rol de supraveghere a procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Uniunea Europeană.

In conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici si modul de desfășurare a procedurilor de selecție si achiziții, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora, în condițiile în care societățile ofertate au fost invitate de acesta la selecție de oferte.

Astfel, obligația intimatei-reclamante, în calitate de beneficiar al programului SAPARD, era aceea de a se asigura că absolut toate ofertele depuse erau valabile și că acestea proveneau de la companii viabile și eligibile. Referitor la aprecierea instanței de fond conform cărora aceasta nu este responsabilă pentru faptul că firma care a câștigat contractul de achiziție agregate frigorifice, S.C. B. S.R.L., avea datorii la bugetul de stat, nefiind eligibil pentru a i se acorda contractul de bunuri, justificând aceasta prin emiterea de către DNA - ST Târgu Mureș a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de C. în dosarul penal nr. x/2011, subliniază că DNA a analizat existența unor posibile aspecte penale și s-a pronunțat în legătură cu acestea si nu asupra existenței neregulilor, constatarea neregulilor produse în cadrul implementării unui proiect fiind obligația AFIR.

Având în vedere prevederile pct. 16 "Motive de excludere a participării la contractele de achiziții" al cap. V "Eligibilitatea contractorilor și contractelor" din anexa IV la Contractul de finanțare care menționează că "Persoanele fizice și juridice care nu sunt îndreptățite să participe la competiția de ofertare sau să nu li se acorde contracte sunt cele care: (...) e) nu și-ou îndeplinit obligațiile privind plata taxelor și impozitelor conform prevederilor legale ale țârii unde își au sediul (...)" și faptul că S.C. B. S.R.L. avea datorii la bugetul de stat, considerăm că aceasta reprezintă o neregulă ce duce la neeligibilitatea cheltuielilor pentru contractul respectiv de bunuri.

În mod evident, verificarea acestor aspecte era responsabilitatea exclusivă a beneficiarului, care avea la îndemână pârghiile necesare verificării acestor aspecte, fiind vorba de o firma care activa în România și de informații care puteau fi solicitate instituțiilor din România, printr-o minimă diligentă din partea acestuia.

Referitor la procedura de achiziție a execuției de lucrări, faptul că S.C. D. S.A. a subcontractat o parte din lucrările de construcții pe care trebuia să le realizeze către o altă firmă participantă la aceeași procedură de achiziție și declarată necâștigătoare poate fi considerat un indicator de fraudă conform prevederilor Hotărârii nr. 875 din 31 august 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Așadar se reține existența unor suspiciuni de fraudă legate de procedura de achiziție in cauză și nu încălcarea de către beneficiar a prevederilor contractuale referitoare la subcontractarea unei părți din proiect.

Referitor la procedura de achiziționare a unei linii de abatorizare, faptul că din trei oferte prezentate două dintre acestea prezintă indicii de fraudă, din punct de vedere al contractului de finanțare sunt încălcate prevederile Instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului SAPARD și ale art. 1 alin. 1 din Anexa I la contractul de finanțare, întrucât pentru bunuri, lucrări sau servicii cu o valoare mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 de euro, beneficiarii trebuie să obțină oferte de la cel puțin 3 operatori economici. De asemenea astfel a fost încălcată clauza contractuală din Anexa IV la contractul de finanțare (cap. I) privind atribuirea contractelor care trebuie "să fie în strictă concordanță cu principiul liberei concurențe, al transparenței, al respectării parametrilor de calitate ai obiectelor achizițiilor și ai eficienței utilizării fondurilor."

Pentru aceste motive, consideră că achiziția este afectată de nereguli, chiar dacă DNA nu a putut proba producerea unei fapte penale. In condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile {parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării obiectivului măsurii, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiarului Programului SAPARD. în calitate de autoritate contractanta în cadrul procedurii de achiziție.

În concluzie, este evident că principiul securității juridice a fost încălcat prin faptul că beneficiarul programului SAPARD a neglijat verificarea documentelor - ofertă (abatere prin omisiune) depuse de societățile din Italia și a atașat (abatere comisivă) astfel de documente pentru a dovedi respectarea unei proceduri comunitare de finanțare.

Deși organele de cercetare penală au dispus că nu sunt fapte de natură penala constatările DLAF (pag nr. 8-25 din Ordonanța de clasare), instanța de contencios este învestită si analizeze existența unor nereguli în derularea proiectului pentru care s-a primit o finanțare nerambursabilă, în condiții stricte asumate.

În plus, Agenția a constatat existenta neregulilor în derularea contractului de finanțare, nereguli existente indiferent de rezultatul cercetărilor penale, mai ales că răspunderea administrativă a beneficiarului pentru neregulile săvârșite în cadrul Contractului de Finanțare nu exclud răspunderea penală.

O a doua critică are în vedere nelegala apreciere a instanței de fond potrivit căreia actele administrative atacate sunt nelegale întrucât acestea au fost emise fără respectarea principiului proporționalității sancțiunilor administrative. Referitor la aplicarea principiului proporționalității, diferența majoră care intervine între O.U.G. nr. 66/2011 și O.G. nr. 79/2003 este aceea că în timp ce acest principiu de regăsește în O.U.G. nr. 66/2011, în O.U.G. nr. 79/2003 acest principiu nu este reglementat.

În Decizia nr. 66/2015 Curtea Constituțională reține faptul că "potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aplicarea de corecții financiare semnifică măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile ordonanței de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă, în speță constând într-o reducere procentuală din suma solicitată la plată. Aceste prevederi preiau conținutul normativ al art. 98 alin. (2) teza a doua din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 potrivit căruia "Corecțiile la care procedează statele membre constau în anularea totală sau parțială a participării publice pentru programul operațional", în plus, analizând comparativ dispozițiile art. 4 și art. 5 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95, Curtea constată că noțiunea de "corecții financiare" are semnificația de măsură administrativă, iar nu de sancțiune administrativă.

Astfel, art. 6 alin. (1), coroborat cu art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, reglementează obligația autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia. în acest sens se reglementează prin anexa la ordonanța de urgență, în forma în vigoare la data întocmirii Notei de neconformitate în prezenta cauză, abaterea constatată, descrierea abaterii constatate și corecția/reducerea procentuală. Or, în conținutul normativ al Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 reglementarea principiului proporționalității nu se regăsește, astfel încât corecțiile/reducerile se puteau face cu privire la întreaga sumă solicitată la rambursare.

Pentru protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene Consiliul Europei a adoptat Regulamentul nr. 2988/1995. Potrivit alin. (2) al art. 1 din acest Regulament, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.

De asemenea, potrivit pct. 5 A 13 1 b din Secțiunea F din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările și completările ulterioare, "Neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic (vezi pct. 6), care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială", iar art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, definește neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Mai mult art. 17 din Anexa I (Prevederi Generale) la contractul de finanțare conține clauze exprese cu privire la obligațiile părților și modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, astfel:

"Prin «Neregularitate» în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat prin legea 316/2001."

Prin urmare, este evident că utilizarea unor oferte suport în procesul de achiziții reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se principiul liberei concurențe, al transparenței și al eficienței utilizării fondurilor prevăzut pct. 1 paragraful 5 din Capi -Prevederi Generale din Anexa IV Instrucțiuni de achiziții din contractul de finanțare, problema pe care instanța de fond și-a pus-o în acest caz fiind aceea dacă o astfel de neregulă are drept consecință retragerea întregului ajutor financiar sau numai a sumelor de bani decontate pentru achizițiile care sau dovedit ulterior ca au fost viciate.

Potrivit art. 4 din Regulamentul nr. 2988/1995: alin. (1) - "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat"; alin. (2) "aplicarea măsurilor menționate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obținut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară"; alin. (3) "actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia";

De asemenea, potrivit art. 5, alin. (1) "abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijentă pot să atragă următoarele sancțiuni administrative c) retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Deosebit de relevante în cauză sunt și clauzele contractului de finanțare, ignorate cu desăvârșire de instanța de fond. Astfel, potrivit art. 17 alin. (3) din contract, legea părților potrivit art. 969 C. civ.:

"În cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractanta va înceta executarea contractului. în acest caz Autoritatea Contractanta va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica Beneficiarului penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare. Mai mult, Autoritatea Contractanta poate aplica posibile sancțiuni în situația neconformitâții cu obligațiile de mai sus în conformitate cu prevederile Acordului Multianual de Finanțare, secțiunea A, art. 5 (1) lit. d)."

Așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, însă excepția de la regulă, prevăzută de art. 5 din același regulament coroborat cu art. 17 alin. (4) din contractul de finanțare, este că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Astfel, diferența care atrage aplicarea sau nu a principiului proporționalității sancțiunii este dată de existența intenției sau a neglijenței în săvârșirea abaterii, care în speța de față este dovedită fără putință de tăgadă.

In condițiile în care corectitudinea și legalitatea desfășurării achizițiilor este o obligația și responsabilitatea beneficiarului, asumată prin semnarea contractului de finanțare, este evident că folosirea unor documente incomplete poate se poate încadra cel puțin în noțiunea de neglijență, pe care însă atât OLAF cât și DLAF le consideră abateri intenționate, pe baza probelor obținute în cursul investigațiilor.

A menționat recurenta că AFIR nu a aplicat principiul proporționalității în cazul reclamantei, având în vedere că valoarea achizițiilor afectate de nereguli depășește 50% din totalul plăților decontate de Agenție în cadrul proiectului, întrucât în aceste condiții este afectată întru-totul eligibilitatea proiectului, așa cum a arătat anterior.

Intimatul-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului în ceea ce privește primul motiv de recurs, pentru neindicarea dispoziției de drept material ce ar fi fost încălcată de prima instanță.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, sentința fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că excepția nulității parțiale a recursului este nefondată, întrucât, din analiza cererii de recurs, rezultă că pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., mai multe argumentele de ordin critic prin intermediul cărora a susținut, în esență, că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material a O.U.G. nr. 66/2011 și a O.U.G. nr. 79/2003.

Între reclamanta S.C. A. S.R.L. și Agenția SAPARD a fost încheiat contractul cadru nr. x de finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, pe baza cererii de finanțare x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Agenția SAPARD pentru punerea în aplicare a cererii noastre de finanțare intitulată "Modernizare abator păsări în comuna Crăiești, județul Mureș".

Contractul de finanțare prevedea o valoarea totală eligibilă estimată a proiectului de 3.635.433 RON, Autoritatea contractantă angajându-se să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 1.817.716 RON. Pe baza dosarului, a verificărilor și aprobărilor, reclamantei i s-a acordat ajutor financiar nerambursabil în sumă de 1.713.604,39 RON.

Proiectul a fost implementat, ultima plată făcută de autoritatea contractantă în baza contractului de finanțare fiind la 30.03.2007. La data de 26.05.2010, autoarea pârâtei (Agenția de Plăți pentru dezvoltare Rurală și Pescuit) i-a comunicat reclamantei procesul-verbal nr. x, prin care a constatat ca fiind neeligibilă suma de 1.696.673,05 RON, reprezentând contravaloarea finanțării nerambursabile acordate prin Programul SAPARD, deoarece s-ar fi constatat o neregulă în privința unui ofertant de bunuri.

Neregula a fost cercetată și de DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, care prin Ordonanța nr. 45/P/2011 a dispus scoaterea reclamantei de sub urmărire penală. Reclamanta a contestat Procesul-verbal nr. x/26.05.2010, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 14990 din 16.07.2010.

Prin decizia civilă nr. 5751 din 29.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF a anulat Procesul-verbal nr. x/26.05.2010 și Decizia nr. 14990 din 16.07.2010

Ulterior, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale i-a comunicat reclamantei un alt proces-verbal înregistrat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, sub nr. x/19.03.2015, în care se reține, în esență, că, urmare a unei activități de verificare realizată de OLAF, s-ar fi descoperit un număr de nereguli în activitatea de implementare, nereguli cuprinse în Raportul Final OLAF nr. OF/2012/0740/B4 și care au ca efect restituirea sumei de 1.696.673,05 RON.

Reclamanta a contestat Procesul-verbal nr. x/19.03.2015, contestația sa fiind respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 17089 din 11.05.2015.

Împotriva acestei decizii a formulat reclamanta cererea admisă prin sentința recurată de către pârâtă.

Instanța de fond a constatat, din probele administrate, că reclamanta a fost de bun-credință, neputându-i-se imputa vreo neregularitate în privința realității ofertelor primite, iar pârâta a dispus restituirea întregii sume primită cu titlu de finanțare, respectiv 1.696.673,05 RON, cu încălcarea principiului proporționalității.

Înalta Curte va examina motivele de recurs ce pot fi încadrate, raportat la conținutul acestora, în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", și nu va examina criticile din cererea de recurs care se referă la netemeinicia sentinței, care nu constituie motive de casare, în sensul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezulta dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Raportat la aceste dispoziții, având în vedere situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, în mod corect s-a dispus anularea Deciziei nr. 17089/11.05.2015 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.03.2015.

Cu privire la susținerile din cererea de recurs privind faptul că în mod eronat Curtea de Apel București a reținut că reclamanta nu poate fi ținută responsabilă pentru fapte săvârșite de alte persoane (ofertanții), în condițiile în care aceasta nu a avut cunoștința de aceste aspecte, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, în ce privește susținerea recurentei referitoare la pretinsa neregulă referitoare la faptul că S.C. B. S.R.L. avea datorii la bugetul de stat, acest lucru nu îi poate fi imputat reclamantei, câtă vreme S.C. B. S.R.L. a declarat pe propria răspundere că nu are datorii la bugetul de stat și că îndeplinește condițiile de eligibilitate cuprinse în invitația de participare.

În acest sens, este de reținut că aspectele reținute în procesul-verbal contestat au făcut obiect cercetării și în dosarul nr. x/P/2011 al DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, care, prin Ordonanța din 20.09.2012, a dispus neînceperea urmăririi penale, reținând că "nu există indicii sau probe din care să rezulte că făptuitorul C. cunoștea situația obligațiilor restante față de bugetul de stat ale firmei declarate câștigătoare S.C. B. S.R.L. Cluj Napoca".

Cu privire la neregula în legătură cu S.C. D. S.A., recurenta a reiterat susținerile din fața instanței de fond, în sensul că se reține existența unor suspiciuni de fraudă legate de procedura de achiziție in cauză și nu încălcarea de către beneficiar a prevederilor contractuale referitoare la subcontractarea unei părți din proiect.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect a observat prima instanță că există o neconcordanță între Procesul-verbal nr. x/19.03.2015, prin care pârâta susține că reclamanta ar fi încălcat art. 1 (1), Anexa I - prevederi generale - din contractul de finanțare, relative la interzicerea subcontractării vreunei părți din proiect, și Decizia nr. 17089/11.05.2015, prin care se arată că ar exista suspiciuni de fraudă legate de procedura de achiziție și nu încălcarea de către beneficiar a prevederilor contractuale referitoare la subcontractarea unei părți din proiect, reținându-se corect reține că temeiul este cel menționat în actul administrativ de sancționare, respectiv în Procesul-verbal nr. x/19.03.2015.

Având în vedere că subcontractarea realizată de S.C. D. S.A. nu este o faptă a reclamantei, nu poate fi imputată acesteia, prin urmare nu se poate considera că reprezintă o încălcare a contractului de finanțare de către beneficiar.

În fine, referitor la susținerea recurentei-pârâte cu privire la pretinsa neregulă în legătură cu achiziționarea liniei de abatorizare, pe motiv că între "ofertanții participanți la licitație a existat o înțelegere", instanța de control judiciar constată că este formulată pentru prima dată în recurs, astfel că nu va fi analizată.

Recurenta-pârâtă a mai criticat sentința instanței de fond sub aspectul reținerii nelegalității actelor atacate pe motiv că acestea au fost emise fără respectarea principiului proporționalității sancțiunilor administrative.

Principiul proporționalității înseamnă că orice măsură sancționatorie luată de o autoritate publică trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă, să nu depășească ceea ce este necesar pentru a nu deveni improprie scopului urmărit.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond și asupra principiului proporționalității. Acesta nu se regăsește în O.G. nr. 79/2003, însă instanța de fond a avut în vedere reglementarea la nivelul Uniunii Europene, prin art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, art. 103 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002. De altfel, instanța de fond a reținut în mod corect nelegalitatea actelor contestate prin prisma celorlalte motive invocate, astfel cum s-a reținut anterior.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că argumentele expuse de recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității și constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 260 din 24 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.