ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2022

HOTĂRÂRE
18.01.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 01.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat anularea rezilierii Acordului nr. 300/12.09.2017 privind autorizarea asociațiilor garante de a elibera carnete TIR încheiat între Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor si A., comunicată prin notificarea de reziliere a acordului nr. 15262/17.07.2018; obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Vămilor, să sesizeze oficial organismele competente din cadrul Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE) și a Uniunii Europene (UE) cu privire la deturnările de fonduri săvârșite de persoanele din conducerea asociației private elvețiene IRU în dauna asociațiilor naționale garante în regimul TIR și a operatorilor de transport rutieri utilizatori ai carnetelor TIR.

Prin sentința civilă nr. 1557 din data de 23 aprilie 2019, Curtea de Apel București - Veche, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1557 din data de 23 aprilie 2019 a Curții de Apel București - Veche, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și rejudecând cauza să se admnită cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a apreciat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Convenției TIR (art. 6 și Anexa 9 Parte I), raportate la prevederile art. 7 din H.G. nr. 520/2013 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor.

În drept recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat să se respingă ca nefondat recursul.

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Chiar dacă reclamanta a indicat ca temei de drept motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, constată că a acest motiv de casare a fost invocat formal nefiind argumentate în concret, iar instanța de recurs nu a identificat vreo critică care să se circumscrie acestui motiv de casare.

Critica conform căreia instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Convenției TIR (art. 6 și Anexa 9 Parte I), raportate la prevederile art. 7 din H.G. nr. 520/2013 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor este o critică neargumentată nici în drept, nici în fapt, reclamanta limitându-se doar la o enunța, ori nu este suficientă o asemenea poziție procesuală pentru ca instanța de recurs să aprecieze că se impune un control efectiv față de legalitatea sentinței recurate.

Recurenta-reclamanta avea obligația de a indica în concret în ce constă încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 6 și Anexa 9 Partea I în raport de prevederile art. 7 din H.G. nr. 520/2013, în sens contrar simpla nominalizare a acestei încălcări nu reprezintă o critică care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă s-a limitat, în susținerea cererii de recurs la prezentarea situației de fapt, la reluarea unor apărări enunțate anterior instanței de fond și la emiterea succintă a criticii că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Convenției TIR (art. 6 și Anexa 9 Parte I) fără a arăta în ce constă această aplicare greșită.

Or, această conduită procesuală urmărește în esență o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond, pe care reclamanta a omis să le precizeze în concret.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte concluzionează că cererea de recurs reprezintă în fapt, intenția reclamantei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1557 din data de 23 aprilie 2019 a Curții de Apel București - Veche, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1708/2022
Ședința publică din data de 23 martie 2022 Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată
ÎCCJ 2022-06-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3701/2022
Ședința publică din data de 22 iunie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2019 pe ro
ÎCCJ 2021-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6135/2021
Ședința publică din data de 7 decembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Ape
ÎCCJ 2022-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4074/2022
Ședința publică din data de 21 septembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregist
ÎCCJ 2022-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4520/2022
Ședința publică din data de 11 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a
Sursă