ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4459/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4459/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 03 octombrie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Vămilor, suspendarea rezilierii Acordului nr. 300/12.09.2017 privind autorizarea asociațiilor garante de a elibera carnete TIR încheiat între Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Vămilor și A., comunicată prin Notificarea de reziliere a acordului nr. 15262/17.07.2018, până la soluționarea favorabilă a plângerii prealabile sau, după caz, până la soluționarea fondului cererii.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 5014 din 03 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei A..
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a precizat că a arătat în cuprinsul cererii de suspendare formulate faptul că motivele invocate reprezintă un caz bine justificat de suspendare a actului administrativ atacat, ce are efectul de a preveni o pagubă iminentă a acesteia, constând în lipsirea de suport a ARTRI din partea ANAF-Direcția Generală a Vămilor în demersurile vizând lămurirea afacerii de deturnare a fondurilor IRU și, totodată, în lipsirea operatorilor de transport români de sumele care li se cuvin din fondurile IRU.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar de ANAF a fost invocată excepția nulității recursului, arătându-se faptul că motivarea recursului este cuprinsă într-o singură frază, în care nu se aduce nicio critică sentinței pronunțate de instanța de fond.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, pentru considerentele arătate în continuare.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:" Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."
Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).
Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate, în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.
În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurenta-reclamantă nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege.
Mai mult, recurentul a înțeles să arate în cererea de recurs că a motivat în cererea de chemare în judecată cazul bine justificat și condiția pagubei iminente, fără a aduce argumente critice la hotărârea pronunțată de instanța de fond.
În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale indicate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ. din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 5014 din 03 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.