ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de revizuire și evoluția procesuală

Prin sentința nr. 53/2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin Decizia nr. 2799/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței de mai sus.

Impotriva sentinței nr. 53/2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației formulată împotriva Raportului de evaluare ANI, întrucât: instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, după darea hotărârii, arată că s-a descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

1.2. Hotărârea instanței investită cu cererea de revizuire

Prin sentința nr. 150/2019 din data de 6 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a anulat revizuirea formulată de revizuentul reclamant A., în contradictoriu cu intimatul pârât Agenția Națională de Integritate.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 150/2019 din data de 6 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în rejudecare să se admită cererea de revizuire.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărarea forulată în cauză

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." Cum în cauză revizuientul a vizat revizuirea unei hotărâri supuse căii extraordinare de atac a recursului, urmează ca la calculul termenului de depunere a cererii de recurs să se aibă în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută".

Înalta Curte reține că sentința nr. 150 din data de 06 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 26 septembrie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond.

Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 14 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă la instanța a cărei hotărâre s-a atacat la data de 31 octombrie 2019 .

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 31 octombrie 2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14 octombrie 2019.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 150/2019 din data de 6 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 150/2019 din data de 6 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.