ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4260/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.07.2017, sub număr dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/13.06.2017, prin care au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind conflictul de interese în materie administrativă, în sensul prevăzut de art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 5 din 19 ianuarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și în consecință a anulat Raportul de evaluare nr. x/13.06.2017 întocmit de către pârâtă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Integritate formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate, și, în rejudecare, respingerea contestației, cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare, întocmit de ANI.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. apreciază recurenta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 referitoare la conflictul de interese.

În speța dedusă judecății, în opinia recurentei este evident că, intimatul a avut un interes personal în încheierea celor 5 contracte de prestări servicii medicale cu societatea B. S.R.L., interes personal care a intrat în, conflict cu interesul public, întrucât această societate comercială avea la rândul ei încheiat un contract de prestări servicii medicale cu societatea C. S.R.L., la care administrator și asociat unic este D., soția intimatului, pe o perioadă de 12 luni cu plată lunară de 5500 RON.

Evaluarea conflictului de interese, în sensul prevederilor Legii nr. 161/2003 și a Legii nr. 95/2006, presupune analizarea cu obiectivitate a acțiunilor desfășurate de managerul de spital în exercitarea funcției publice, precum și a necesității subiectului de a anticipa că acțiunile sale sunt de natură să-i producă un avantaj patrimonial.

În acest context se poate reține faptul că există un interes personal de natură patrimonială prin faptul că în cadrul societății C. S.R.L. D., soția intimatului deține calitatea de asociat și administrator, soție care, la rândul său, avea interese de natură patrimonială la societatea B. S.R.L.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit că există conflict de interese, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influențe sau lipsa de obiectivitate, ci prin simplul fapt că în calitatea de manager, intimatul ar fi apt să influențeze activitatea instituției inclusiv în favoarea unei societăți în cadrul căreia are interese patrimoniale.

Precizează recurenta că, atât timp cât intimatul nu s-a abținut de la semnarea contractelor și a aprobat achiziționarea serviciilor de la societatea comercială în legătură cu care soția sa avea un interes, acesta a încălcat prevederile art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Faptul că, contractul dintre cele două societăți comerciale a fost încheiat anterior celor cinci contracte de prestări servicii medicale dintre spital și societatea B. S.R.L este irelevant în speță și nu înlătură conflictul de interese existent, atât timp cât la data încheierii acestora, respectivul contract era în vigoare și producea efecte, de aici rezultând de fapt și interesul de natură patrimonială avut de soția intimatului la S.C. B. S.R.L..

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speța de față, în urma activității de evaluare desfășurată de Agenția Națională de Integritate, în limitele de competență prevăzute de art. 8, 9, 10 lit. a), b), e) și f), 11, 12 alin. (1) și (2) și art. 21 din Legea nr. 176/2010, prin Raportul de evaluare nr. x/13.06.2017, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind conflictul de interese în materie administrativă, în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, în sensul prevăzut de art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, s-a reținut că intimatul-reclamant, făcând parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 1 alin. (1) pct. 32 din actul normativ anterior menționat, respectiv a persoanelor cu funcții de conducere și de control din cadrul unităților de stat din sistemul de sănătate publică, ocupând funcția de manager al Spitalului "Dr. Alexandru Simionescu" din Hunedoara, a semnat un număr de 5 contracte de prestări servicii medicale (contractele nr. x/11.12.2012, nr. y/03.01.2013, nr. z/01.02.2013, nr. w/01.03.2013 și nr. 341/07.05.2013) încheiate între spital și societatea B. S.R.L. Deva, cu care societatea C. S.R.L., la care soția intimatului-reclamant D. deținea calitatea de unic asociat și administrator, avea la rândul său încheiat contract de prestări servicii medicale pe o perioadă de 12 luni, cu plata lunară a sumei de 5.500 de RON.

La momentul încheierii celor 5 contracte, conflictul de interese și incompatibilitățile nu erau reglementate de textul art. 178 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Acestea erau reglementate prin dispozițiile legale prevăzute de art. 180 din actul normativ menționat.

Astfel, constituie conflict de interese deținerea de către manager persoană fizică, manager persoană juridică ori reprezentant al persoanei juridice de părți sociale, acțiuni sau interese la societăți comerciale ori organizații nonguvernamentale care stabilesc relații comerciale cu spitalul la care persoana în cauză exercită sau intenționează să exercite funcția de manager, dispozițiile fiind aplicabile și în cazurile în care astfel de părți sociale, acțiuni sau interese sunt deținute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei în cauză.

Trebuie subliniat faptul că norma care reglementează conflictul de interese, în forma reținută ca fiind aplicabilă prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, respectiv cea cuprinsă în conținutul art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, este aplicabilă doar începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 938/22.11.2016, prin care conținutul acesteia a fost modificat.

Prin urmare, inspectorul de integritate care a instrumentat cauza era obligat, ținând seama de datele la care au fost încheiate contractele în speță, să aplice dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv, și anume dispozițiile prevăzute de art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

În acest context, instanța de control judiciar observă că, intimatul-reclamant sau rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv, nu dețineau la momentul încheierii contractelor părți sociale sau acțiuni la societatea B. S.R.L..

Susținerile recurentei în sensul că există un interes personal de natură patrimonială prin faptul că în cadrul societății C. S.R.L., D., soția intimatului deține calitate de asociat și administrator, nu pot fi reținute.

Corect a observat instanța de fond că, nu este îndeplinită condiția existenței interesului personal al intimatului-reclamant la societatea menționată sau care ar fi putut influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau în calitate de manager al spitalului, prin prisma dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003.

De asemenea nu poate fi primită nici susținerea recurentei referitoare la interesul de natură patrimonială pe care soția intimatului-reclamant îl avea la societatea B. S.R.L., în condițiile în care contractul dintre C. S.R.L. și aceasta din urmă a fost încheiat anterior contractelor încheiate de spital, iar prețul pentru serviciile ce urmau să fie prestate acesteia a fost în sumă de 5.500 de RON pe lună, necondiționat de numărul de pacienți care urmau să fie examinați în perioada de derulare a contractului, astfel că nu subzistă nici interesul personal de natură patrimonială care ar fi putut influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau intimatului-reclamant.

În concluzie, încheierea celor 5 contracte de către intimatul-reclamant nu a fost determinată de satisfacerea unui interes de natură patrimonială nici al acestuia și nici al soției sale.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 5 din 19 ianuarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.