ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Orașul Voluntari a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

(i) anularea Informării nr. 100940/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x și a Notei de neconformitate nr. x/10.12.2014, emise de Direcția Generală Programe Europene în cadrul proiectului cu titlul "Creșterea calității și numărului serviciilor sociale oferite de Direcția de asistență socială a orașului Voluntari" - cod SMIS 22058;

(ii) anularea Deciziei nr. 157/12.06.2015 prin care a fost respinsă contestația formulată de subscrisa împotriva Informării nr. 100940/23.01.2015 și a Notei de neconformitate nr. x/10.12.2014.

Prin sentința nr. 232 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Voluntari "contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;

(ii) a anulat Nota de neconformitate nr. x/10.12.2014;

(iii) a anulat în parte Informarea nr. x/23.01.2015 privind situatia cheltuielilor aprobate in CR3, în privința:

- 12.781,04 RON+TVA de 3.067,45 RON, aferente facturii nr. x/15.05.2014 emise de S.C. A. S.R.L.,

- 3.493,88 RON+TVA de 838,53 RON, aferente facturii nr. x/23.06.2014 emise de S.C. A. S.R.L.,

(iv) a anulat decizia nr. 157/12.06.2015, în aceeași măsură în care au fost anulate actele de mai sus.

(v) a respins cererea de anulare a Informarii nr. 100940/23.01.2015 privind situatia cheltuielilor aprobate in CR3, in privinta considerarii ca neeligibile a sumelor de 2.600 RON+TVA de 624,00 RON, aferente facturii nr. x/25.09.2014 emis de S.C. Audit Financiar S.R.L..

Împotriva sentinței nr. 232 din 15 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța de fond anulează Nota de neconformitate nr. x/10.12.2014 fără a analiza motivele pertinente de legalitate, expuse de instituția pârâtă, limitându-se la interpretarea unor "dezlegări", așa cum le identifică.

Concluzia instanței de fond este contrazisă de realitate, în sensul că analiza cererii de rambursare este finalizată cu actul denumit informare, în speță Informarea nr. x/23.01.2015, prin care este reținută neeligibilitatea cheltuielilor din facturile nr. x/15.05.2015 și nr. y/23.06.2014, iar nu așa cum s-a reținut în primă instanță că s-ar fi respectat caietul de sarcini, situație în care cheltuielile ar fi fost obligatoriu să fie eligibile.

Argumentul instanței de fond se fundamentează pe o confuzie, sens în care alegația instanței de fond nu conduce la dovedirea situației pretinse, respectiv nelegalitatea actului atacat, astfel că, sub acest aspect sentința recurată este nemotivată.

De asemenea, a criticat și considerentele reținute de instanța de fond în ceea ce privește cercetarea legalității Notei de neconformitate nr. x/10.12.2014, arătând că prin Decizia de soluționare a contestației nr. 213/27.06.2014, s-a constatat faptul că actele administrative atacate nu au fost temeinic motivate și s-a dispus refacerea lor, or, soluția dată cu ocazia refacerii este strict atribuția organului de control, sens în care orice indicație ar fi fost lipsită de opozabilitate.

Conchizând, a susținut că în lipsa analizei pe fond a nelegalității actelor administrative emise de instituția pârâtă, prima instanță în mod greșit a dispus anularea actelor atacate.

Pe de altă parte, din perspectiva art. 488 pct. 8 C. proc. civ., afirmă că prin Decizia de soluționare a contestației nr. 157/12.06.2015 a fost respinsă plângerea prealabilă a beneficiarului având în vedere autoritatea de lucru judecat. Ținând cont de faptul că plângerea nu a fost soluționată pe fond, consideră că autoritatea pârâtă nu putea fi obligată decât, cel mult, la emiterea unei noi decizii de soluționare a contestației pe fondul cauzei, nicidecum la anularea măsurii sancționatorii, așa cum a solicitat reclamanta.

În consecință, solicită să se constate că MDLPA nu s-a pronunțat pe fondul contestației, iar instanța, la rândul ei, deși reține cauza spre rejudecare nu se pronunță pe fondul contestației.

În acest sens, a atașat la cererea de recurs Nota de neconformitate nr. x/10.12.2014 cu anexa la aceasta și opinia instituției pârâte nr. 19668/1763/01.09.2014 asupra contestației formulate de beneficiar din care rezultă că MDLPA a constatat eligibile o parte din obiectele indicate la Anexa1.

Cu titlu de exemplu, indică articolele CL12XA, RPIE01A, care nu se regăsesc printre cheltuielile declarate eligibile de MDLPA.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicând într-o manieră convingătoare argumentele pentru care a fost admisă acțiunea și respinse apărările pârâtului.

De altfel, prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu obligă instanța să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raționament juridic de sinteză ori luând în considerare aspectele considerate esențiale, astfel încât potențiala lipsă a unui răspuns al instanței la fiecare argument al părții nu poate fi calificată drept lipsă a motivării, fiind suficient ca judecătorul să fi examinat chestiunile esențiale ce iau fost prezentate, în acest sens fiind și cele reținute de Curtea EDO în cauza Boldea c. României. Așadar, doar în condițiile în care omisiunea este decisivă, afectează echitatea procedurii sau denotă lipsa de "ascultare" a părții, poate genera casarea sentinței.

Astfel cum Înalta Curte a reținut, în mod constant în jurisprudența sa, motivarea nu reprezintă o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Prin urmare, observând considerentele sentinței recurate, instanța de control judiciar constată că acest motiv de nelegalitate nu are fundament în raționamentul juridic dezvoltat de curtea de apel, aceasta expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de judecătorul fondului.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin Nota de neconformitate nr. x/12.03.2014, pârâtul a aplicat o reducere procentuală de 10% din valoarea contractului de lucrari nr. x/19.11.2012 încheiat de reclamanta UAT Voluntari cu A. S.R.L., care a fost adusă la cunoștința reclamantei prin Informarea nr. x/29.09.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în CR1, în care s-a făcut referie la facturile nr. x/19.08.2013 și nr. y/02.12.2013 emise de S.C. A. S.R.L., pârâtul declarând o parte din cheltuieli neeligibile, aplicând totodată și o reducere procentuală de 10% din valoarea facturilor, ca urmare a Notei de neconformitate nr. x/12.03.2014.

Ca urmare a contestației formulate împotriva actelor de mai sus, prin Decizia nr. 213/27.06.2014 s-a admis contestația administrativă si s-a dispus desfiintarea Notei de de neconformitate nr. 70324/12.03.2014 aferente CR1, desființarea Informării nr. 16754/29.09.2014 pe motiv că nu au fost temeinic motivate și s-a dispus refacerea actului de control și întocmirea unei alte note care să țină seama de considerentele din decizie.

În aplicarea deciziei de mai sus, pârâtul MDRAP-DGPE a emis Nota de neconformitate nr. x/10.12.2014, contestată, prin care a reținut săvârșirea a două abateri de la legislația achizitiilor publice:

1

din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce ar reprezenta, în privința subcontractanților, "criterii de selecție ilegale" care exced prevederilor art. 11, alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 ("doar resursele materiale și umane se iau în considerare pentru subcontractanți"), care descurajează operatorii economici să participe la procedură de atribuire a contractului de execuție de lucrări.

Pentru această abatere, s-a aplicat o reducere procentuala de 10% din valoarea contractului de lucrari.

Pentru această abatere, s-a aplicat o reducere procentuală tot de 10% din valoarea contractului de lucrari.

Prin Informarea nr. x/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în CR3:

- 12.781,04 RON+TVA de 3.067,45 RON, aferente facturii nr. x/15.05.2014 emise de S.C. A. S.R.L., pentru unele articole incluse in situatia de lucrari nr. x, cu codurile: 7358688, EE12B1, 5102530 si RPSC19A, cu motivarea ca aceste articole au fost incluse în oferta câștigătoare, dar nu se regasesc în caietul de sarcini impus de autoritatea contractantă.

- 3.493,88 RON+TVA de 838,53 RON, aferente facturii nr. x/23.06.2014 emise de S.C. A. S.R.L., pentru unele articole incluse în situatia de lucrări nr. x, cu codurile: 3248029, cu motivarea că aceste articole au fost incluse în oferta câstigatoare, dar nu se regasesc în caietul de sarcini impus de autoritatea contractantă.

- 2.600 RON+TVA de 624,00 RON, aferente facturii nr. x/25.09.2014 emis de S.C. Audit Financiar SRL

Intimata-reclamantă a formulat contestație administrativă împotriva Notei de neconformitate nr. x/10.12.2014 și a Informării nr. 100940/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în CR3, care a fost respinsă prin Decizia nr. 157/12.06.2015, având în vedere principiul autorității de lucru judecat, organul de soluționare apreciind că Informarea nr. x/23.01.2015 este un act de executare a măsurilor aplicate prin Informarea nr. x/29.09.2014 și că asupra aplicării reducerilor procentuale de 10%, MDRAP și-a spus părerea prin Decizia nr. 213/27.06.2014.

Pe de altă parte, în parallel, intimată-reclamantă a formulat contestația nr. 3990/20.02.2015 înregistrată la MDRAP sub nr. x/20.02.2015 privind Cererea de rambursare nr. x, precum si adresa nr. x/19.02.2015 înregistată la MDRAP sub nr. x/20.02.2015 privind Cererea de rambursare nr. x, ambele fiind admise de pârât prin adresa nr. x/27.07.2015, în sensul că în privința Cererii de rambursare nr. x (care formează obiectul prezentei judecăți), pârâtul și-a reconsiderat pozitia și a declarat eligibile cheltuielile aferente facturilor nr. x/15.05.2014 și nr. y/23.06.2014 emise de S.C. A. S.R.L., pentru articolele incluse în situațiile de lucrări nr. x si 8, declarate neeligibile inițial, respectiv cele cu codurile: 7358688, EE12B1, 5102530, RPSC19A si 3248029.

În acest context, judecătorul fondului a constatat că la baza anulării notei de neconformitate și a informării stă chiar poziția pârâtului, care a declarat eligibile cheltuielile aferente facturilor nr. x/15.05.2014 și nr. y/23.06.2014, cu motivarea că " (...) oferta tehnică și financiară a S.C. A. S.R.L. corespunde de fapt cu cerințele din caietul de sarcini impuse de reclamanta-autoritate contractantă și că aparenta neconcordanță a fost generată de faptul că în caietul de sarcini (…) unele articole au fost prezentate sub formă comasată (având si descrierea aferentă), în timp ce ofertantul câștigator le-a prezentat defalcat, articolele solicitate fiind de fapt identice cu cele propuse, ceea ce a si determinat autoritatea contractantă să accepte oferta în forma prezentată de S.C. A. S.R.L..", concluzionând în sensul că "oferta corespunde caietului de sarcini, aceasta constituie baza verificărilor în vederea rambursării cheltuielilor efectuate pentru contractul de lucrări".

În considerarea acestei poziții a recurentului-pârât, apare pe deplin justificată concluzia la care a ajuns instanța de fond, în sensul că aceste "dezlegari" ale pârâtului," chiar dacă vizează formal doar Notele de informare aferente cererilor de rambursare nr. x si 3, au însă efect logic si necesar si asupra Notei de neconformitate nr. x/10.12.2014, contestată în cauză, mai exact asupra uneia din cele două abateri retinute în sarcina reclamantei, respectiv cea potrivit căreia existau diferențe între articolele din oferta S.C. A. S.R.L. și cele solicitate de autoritatea contractantă în caietul de sarcini, diferențe care ar fi trebuit să conducă la declararea ofertei ca neconforme (abatere pentru care paratul a aplicat o reducere procentuala de 10% din valoarea contractului de lucrari)" întrucât " ar fi ilogic ca, analizând cererile de rambursare, pârâtul să considere că oferta S.C. A. S.R.L. a respectat caietul de sarcini, în timp ce, analizând respectarea legislatiei achizitiilor publice, să se considere că oferta S.C. A. S.R.L. nu a respectat caietul de sarcini.

Prin urmare, curtea de apel a justificat obiectiv în conținutul hotărârii recurate soluția de anulare parțială a actelor contestate, astfel că nu pot fi primite alegațiile recurentului-pârât care afirmă că argumentele instanței de fond se fundamentează pe o confuzie, care nu conduc la dovedirea situației pretinse.

Cât privește critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judicar constată că, raportat la soluția dispusă prin Decizia de soluționare a contestației nr. 157/12.06.2015 și argumentele pentru care autoritatea pârâtă a ales soluția adoptată, în cauză au fost respectate dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea autorității pârâte la soluționarea pe fond a contestației neavând nicio justificare procedurală și nicio rațiune practică.

III. Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 232 din 15 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2022.