ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4403/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 august 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat: (i) anularea Deciziei Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 195/04.07.2016 privind soluționarea contestațiilor formulate de către Sectorul 3 al Municipiului București, înregistrată la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sub nr. x/02.06.2016 și nr. y/10.06.2016 și, pe cale de consecință, (ii) anularea măsurilor dispuse prin: - Adresa de informare înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 37732/03.05.2016 și înregistrată la Sector 3 - Cabinet Primar cu nr. x/03.05.2016; - Nota de neconformitate nr. x/21.03.2016 transmisă prin adresa de informare înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. x/11.04.2016 și înregistrată la Sector 3 - Cabinet Primar cu nr. x/13.04.2016; - Nota de neconformitate nr. x/12.04.2016 transmisă prin adresa de informare înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. x/04.05.2016 și înregistrată la Sector 3 - Cabinet Primar cu nr. x/05.05.2016; - Adresa de Informare înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 46887/31.05.2016 și înregistrată la Sector 3 - Cabinet Primar cu nr. x/31.05.2016.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 200 din 2 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional; (ii) a anulat în parte Decizia nr. 195/04.07.2016 privind soluționarea contestațiilor administrative și în tot Nota de neconformitate nr. x/21.03.2016; (iii) a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 200 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Alte aspecte procesuale Pe parcursul judecării cauzei în recurs, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a fost supus reorganizării și schimbării succesive a denumirii, conform O.U.G. nr. 68/2019 și O.U.G. nr. 212/2020, în prezent având titulatura Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice, și Administrației. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Înalta Curte constată că, în pronunțarea soluției de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut puterea de lucru judecat în raport de cele hotărâte în mod definitiv în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016, constatând că, în prezentul dosar, reclamantul a invocat motive de nelegalitate a actelor administrative emise de pârât în soluționarea cererii de rambursare 3 finală comune celor invocate în cadrul celor două litigii anterioare, cu privire la actele administrative emise de pârât în soluționarea cererii de rambursare 2 finală. Prin cererea de recurs recurentul-reclamant s-a rezumat la a prelua argumentele din acțiunea introductivă formulată în fața instanței de fond, fără a aduce reale critici raționamentului logico-juridic expus în considerentele sentinței recurate. Acesta a invocat greșita aplicare a actelor normative incidente, din perspectiva condițiilor de eligibilitate a cheltuielilor angajate și a redat dispozițiile Legii nr. 24/2000 și ale H.G. nr. 759/2007. A mai susținut recurentul-reclamant că procedura de atribuire a fost avizată de către UCVAP, concluzionând că a fost respectată legislația privind achizițiile publice, iar eventualele neconformități au fost de natură formală, fără impact financiar. Așadar, cererea de recurs ce face obiectul cauzei nu cuprinde nicio critică efectivă raportată la conținutul concret al sentinței recurate, care valorifică puterea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunțate în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016 Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, prin primar.