ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2015 reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași plângere împotriva Deciziei nr. 28672/20.08.2014 emisă de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, solicitând anularea acestor acte, repunerea părților în situația anterioară și exonerarea de la plata sumelor imputate, în cuantum de 157.955,78 RON.

În subsidiar, a solicitat suspendarea actelor administrative până la "luarea unei decizii finale de către instanța de judecată.

Prin sentința nr. 71/2019 din 24 iunie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 71/2019 din 24 iunie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și rejudecând cauza să se admnită cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a prezentat o serie de apărări față de nerespectarea Criteriilor de Eligibilitate Generale 2, 4, 5 și 6.

În drept recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 448 C. proc. civ. fără a indica alte motive de casare a hotărârii recurate.

Intimații-pârâți Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au depus întâmpinare la cererea de recurs prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Reclamanta a indicat un temei de drept general respectiv art. 448 C. proc. civ. fără a indica un motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., iar în ceea ce privește argumentele propuse de aceasta în susțierea recursului său, Înalta Curte apreciază că sunt apărări pe fond față de constatările reținute în actul de control contestat, prin care s-a reținut nerespectarea Criteriilor de Eligibilitate Generale 2, 4, 5 și 6.

Recurenta-reclamanta avea obligația de a indica în concret motivele de nelegalitate ale sentinței recurate și totodată să le încadreze în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă s-a limitat, în susținerea cererii de recurs la prezentarea unor apărări față de constatările privitoare la nerespectarea de către aceasta a criteriilor generale de eligibilitate.

Or, această conduită procesuală urmărește în esență o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond, pe care reclamanta a omis să le precizeze în concret.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte concluzionează că cererea de recurs reprezintă în fapt, intenția reclamantei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 71/2019 din 24 iunie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.