ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti - sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 565 din 8 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 565 din 8 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, pârâtul a susținut următoarele critici:

Instanța a reprodus in intregime nota informativa si a concluzionat ca "pârâtul a conștientizat sau ar fi trebuit sa conștientizeze posibilele consecințe asupra persoanei la care s-a referit in cuprinsul notei informative", însă nu a luat în considerare apărările sale pentru ca "nu au fost dovedite cu probe". Instanța de fond nu a reținut ca acea nota informativa a fost data numai prin "constrângere " care este puțin spus, ci prin tortura psihica si fizica, aspect ce se poate dovedi prin faptul că a fost încarcerat.

Instanța de fond nu a luat în considerare faptul ca nu a fost încarcerat pentru a deveni "colaborator al securității", fiind condamnat din motive politice si a avut aceleași condiții ca si ceilalți deținuți, nu a avut un statut special si nu a fost schingiut doar formal.

Acesta apreciază că nu i s-a luat în considerare apărarea, prin care a arătat modul cum s-a efectuat recrutarea sa. Mai arată în acest sens că a refuzat de buna voie colaborarea și de aceea a fost ținut mai multe săptămâni la izolare, suferind traume fizice si psihice pana a cedat. In contextul celor arătate mai sus nota ofițerului menționează ca i s-au dat "sarcini" si i s-a făcut "instructajul", ori acest instructaj a constat tocmai in presiunile psihice care au fost de natura sa-i anihileze conștiința.

Cu privire la acest aspect Curtea de Apel a reținut greșit ca pârâtul a conștientizat posibilele consecințe asupra persoanei la care s-a referit în cuprinsul notei informative, ori, asa cum a arătat, nota informativa i-a fost dictată și scrisă după ce a fost ținut la izolare mai mult timp. Instanța a mai arătat ca susținerile sale din cuprinsul notei depuse la dosar privind constrângerile la care a fost supus pentru a colabora cu Securitatea si ca informațiile furnizate ar fi fost stabilite impreună cu persoana vizata nu pot fi reținute, nefiind confirmate cu probe.

În legătură cu această situație, pârâtul afirmă că după 35 de ani este aproape imposibil să dețină probe în dovedirea celor arătate în apărare.

Fata de cele arătate mai sus, recurentul-pârât apreciază că situația relatată se incadreaza în art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 și anume "persoana care a furnizat informații cuprinse in declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date in timpul anchetei si procesului, in stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru care a fost fie cercetata, fie judecata si condamnata, nu este colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele si documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propiulu dosar."

Criticile invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de judecată, susținând că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității, în perioada 1984-1988, fiind recrutat cu angajament, întocmit și semnat cu numele real, numele conspirativ preluat fiind "B." (dosar nr. x, f. xv.) ca informator "pentru asigurarea cunoașterii și prevenirii unor aspecte de natură să influențeze negativ starea de spirit din rândul deținuților, precum și pentru cunoașterea intențiilor acestora", (dosar nr. x, f. x).

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.".

Prima instanță a verificat înscrisurile administrate, prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, concluzionând în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Soluția instanței de fond este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, criticile din recurs privind neîncadrarea activității desfășurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, ci în teza a II-a a acestui text de lege, deoarece a susținut că recrutarea și notele informative au fost făcute prin constrângere, sunt nefondate.

În cauză au fost dovedite condițiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, respectiv persoana să fi furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei a fost depus dosarul personal al informatorului "B." deschis în luna ianuarie 1984 .

În cuprinsul acestui dosar se găsește raportul din 15.08.1984 cu propunerea de recrutare ca informator a deținutului A. din Penitenciarul Timișoara, raportul din 1.09.1984 cu propunerea de a se aproba introducerea în rețeaua informativă în calitate de informator a deținutului A., cererea de verificare la evidența populației, angajamentul din 28.08.1984 și tabelul cu ofițerii care au recrutat persoana din rețea, au ținut legătura cu ea, au consultat sau au lucrat cu dosarul, au participat la analize, întâlniri sau alte asemenea activități. Totodată, dosarul personal cuprinde fișa personală, raportul cu propunerea de a se aproba transferul dosarului personal al informatorului "B.", raportul cu propuneri de clasare a materialelor privind pe A..

Înalta Curte reține și că la dosarul de fond este atașat și dosarul de urmărire informativă nr. 4997 privind pe "C." în cuprinsul căruia se găsesc o notă de analiză și o notă informativă din conținutul căreia se desprind informații despre persoana vizată, ce au un conținut meint să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului. De asemenea aceste informații sunt de natură să afecteze și să încalce dreptul la viața privată a persoanei urmărite, în sensul prevederilor art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a dreptului la libertatea cuvântului (art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

Înalta Curte constată că, aceste informații precum: "acesta și-a format idei dușmănoase față de organele de ordine, față de conducerea statului", "pare totuși fericit căci 2 copii de-ai săi sunt stabiliți în străinătate, băiatul în S.U.A. (recent trecut din Turcia) și o fetiță (D.) ajunsă în Franța, și că de acolo va putea fi ajutat să-și rezolve problemele. Repetă mereu că este sigur că băiatul trecut (Alin) se va întoarce într-o bună zi însoțit de alte persoane ca să-l ajute să-și facă dreptate și la sfârșit să-l ajute și pe el să-și părăsească țara.", "Mai are foarte puțin până la ispășirea pedepsei, după care va face tot posibilul să-și facă dreptate, după care, cu orice preț, va părăsi țara. Ajuns în Occident, va face propagandă despre modul în care a fost el tratat în România, despre nedreptățile ce i s-au făcut lui în general." date prin nota informativă din 15.02.1985 reprezintă informații considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertății de exprimare și libertății opiniilor, interzicând propriilor cetățeni să exprime comentarii negative la adresa regimului politic comunist. Devoalarea acestor acțiuni de către recurentul-pârât reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată al persoanelor urmărite și putea atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului comunist.

Recurentul-pârât a susținut în calea de atac că recrutarea sa de către organele de Securitate a fost una premeditată și a avut la bază acțiuni de constrângere prin tortură, prin traume fizice și psihice și ținerea sa mai multe săptămâni în izolare.

Înalta Curte constată, în acord cu opinia instanței de fond că argumentele propuse în apărare de către recurentul-pârât nu sunt probate.

Condițiile în care s-a realizat recrutarea pârâtului pot avea caracter exonerator prin prisma art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, doar în măsura în care s-ar dovedi că a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetat, fie judecat și condamnat. Or, recurentul-pârât nu se află în această situație, în speță.

Înalta Curte subliniază că, situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea, în acest caz sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar recurentul-pârât nu a indicat și probat intervenirea unor astfel de împrejurări.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în speță este îndeplinită condiția referitoare la vizarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât recurentul-pârât putea și trebuia să conștientizeze, chiar dacă era deținut într-un Penitenciar la acel moment, că, prin furnizarea informațiilor, asupra persoanelor denunțate exista riscul de a se desfășura acțiuni de represalii din partea organelor statale.

Înalta Curte raportându-se la conținutul notei informative din 15.02.1985 apreciază că în cuprinsul său existau informații apte să afecteze dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la libera exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 19 din același pact și art. 28 din Constituția României din 1965, astfel cum a reținut și reclamantul CNSAS.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 565 din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.