ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații, U.M 0289 București reprezentată de S.R.I. și U.M. 0735 Ploiești, a solicitat instanței:

(I)-Să oblige S.R.I. să desființeze Structura 3 din cadrul U.M. 0289 București (aparținând S.R.I.), ca urmare a faptului că activitățile profesionale desfășurate de respectiva entitate sunt excedentare cadrului legal, și să mute personalul acesteia către alte structuri ale S.R.I. în conformitate cu pregătirea și competențele profesionale.

(II)-Să oblige S.R.I. să înființeze structuri de medicina muncii/să angajeze medici de medicina muncii la toate unitățile/structurile componente ale S.R.I., întrucât situația actuală - respectiv existența unui singur medic de medicina muncii la nivelul S.R.I. - este contrară prevederilor legale din domeniul securității și sănătății în muncă;

(III)-Să oblige S.R.I. să modifice Ordinul prim-adjunctului directorului S.R.I. (d-nul gl. mr. - începând cu luna martie 2014 - gl. lt B.) nr. 0205 din 01.10.2013 (întrucât executarea acestuia presupune derularea, de activități profesionale care exced cadrului legal și care, în plus, îi afectează grav starea de sănătate) în sensul numirii sale pe o funcție în cadrul Structurilor de Resurse Umane din cadrul U.M. 0862 București sau U.M. 0167 București;

(IV)-Să anuleze actul administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanții U.M. 0735 Ploiești, ca urmare a Aprecierii de serviciu a sa pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 și să-i reevalueze/să oblige S.R.I. să-i reevalueze activitatea profesională pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun", precum și să emită un alt act administrativ/o altă apreciere de serviciu care să ateste acest lucru.

(V)-Să anuleze actul administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanții U.M. 0289 București, ca urmare a Aprecierii de serviciu pe anul 2013 și să-i reevalueze/să oblige S.R.I. să-i reevalueze activitatea profesională pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun", precum și să emită un alt act administrativ/o altă apreciere de serviciu care să ateste acest lucru.

(VI)-Să oblige S.R.I. să-1 numească într-o funcție raportată la vechimea și experiența profesională a acestuia și să-i acorde gradul militar care să corespundă cu parcursul profesional normal pe care acesta ar fi trebuit să aibă dacă reprezentanții U.M. 0735 Ploiești și U.M. 0289 București ar fi evaluat în mod obiectiv felul în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în perioada 01.01.2013 -30.09.2013, respectiv în anul 2013.

(VII)-Să oblige pârâții la plata indexată/actualizată a diferențelor financiare din solda militară rezultate în urma evaluării subiective a activității profesionale desfășurate de subsemnatul în anul 2013.

(VIII)-Să oblige S.R.I. să îi deconteze contravaloarea transportului aferent mutării din Garnizoana Ploiești (de la U.M. 0735 Ploiești) în Garnizoana București (la U.M, 0289 București), în temeiul art. 9 Ut d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și în baza Ordinului prim-adjunctului directorului S.R.I. (d-nul gl. lt B.) nr. 0205 din 01.10.2013.

(IX)-Să oblige S.R.I. să îi deconteze contravaloarea alocației de hrană aferentă internării, în perioada 07.05.2012 - 18.05.2012, în secția Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Căciulata a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București (unitate medicală aparținând Serviciului Român de Informații), în conformitate cu prevederile legale.

(X)-Să oblige S.R.I. să-i permită scoaterea la raport în fața directorului Serviciului Român de Informații, d-nul C. (în temeiul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații și prevederilor art. 126 alin. (1) și alin. (2) și art. 128 alin. (1) și alin. (2) din R.G.-l, Regulamentul de ordine interioară în unitate - publicat în Monitorul Oficial nr. 815 din 5 decembrie 2012).

(XI)-Să oblige S.R.I. să îi comunice dacă, la nivelul anului 2014, se regăsesc foști lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) în funcții de comandă/conducere în cadrul S,R.L, respectiv în unitățile/structurile componente ale instituției, precum și dacă au existat și/sau există ofițeri acoperiți ai S.R.I. în rândul magistraților și al reprezentanților mass-media din România, în cazul în care răspunsul la vreuna dintre întrebări sau la ambele întrebări este pozitiv, să-i comunice numele acestora.

(XII)-Să oblige S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești, în temeiul prevederilor art. 20, art. 24 alin. (4), alin. (5) si alin. (10) și art. 33 din Legea nr. 182 din 12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate, art. 7, art. 8, art. 17, art. 20 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c) și alin. (2), art. 21 și art. 24 din Hotărârea nr. 585 din 13.06.2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România și art. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 781 din 25.07.2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, să declasifice următoarele documente:

- Regulamentul de organizare și funcționare al S.R.I.;

- Regulamentul de organizare și funcționare al U.M. 0289 București;

- Regulamentul de organizare și funcționare al U.M. 0735 Ploiești;

- Dosarul de personal al său;

- Fișele posturilor ocupate în cadrul S.R.I. la U.M. 0735 Ploiești și U.M. 0289 București;

- Ordinul Directorului S.R.I. nr. S/1394/2012 și noul Ordin al Directorului S.R.I. de la sfârșitul lunii noiembrie 2013 (de modificare a Ordinului Directorului S.R.I. nr. S/1394/2012);

- Ordinul prim-adjunctului directorului S.R.I. nr. 0205 din 01.10.2013;

- Agendele de însemnări zilnice ale sale pentru anii 2013 și 2014 și cele 3 caiete de învățământ profesional ale sale;

- Rapoartele de contestare a Aprecierii de serviciu pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 și a Aprecierii de serviciu pe anul 2013, hotărârea (Procesul-verbal din data de 28.02.2014) Comisiei U.M. 0289 București de cercetare a contestațiilor la aprecierile de serviciu, precum și toată documentația în baza cărora au fost întocmite respectivele documente și/sau care au legătură cu speța, inclusiv probatoriul solicitat în susținerea cauzei sale;

- Rapoartele/Documentele profesionale în format electronic și fizic întocmite în perioada ianuarie 2013 - 01.03.2014 în care a desfășurat activitatea profesională în cadrul U.M. 0735 Ploiești și U.M. 0289 București;

Alte date/informații - indiferent de forma și suportul de păstrare al acestora (fizica, electronică) - cu privire la perioada 01.01.2013 -01.03.2014, aflate în posesia unităților S.R.I. (inclusiv cele întocmite de reprezentanții U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești, precum și ai altor structuri ale S.R.I. care fac referire la el).

(XIII) Să oblige pârâții la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 6 din data de 19 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 6 din data de 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată (analizând în nu mai mult de câte un paragraf solicitările reclamantului) motivând, în esență, că S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești nu puteau da curs solicitărilor reclamantului, fie din culpa reclamantului, fie pentru că specificul activităților S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești nu permitea acest lucru.

a) Hotărârea pronunțată este nelegală, în opinia reclamantului, întrucât instanța de fond nu a procedat la administrarea legală a probatoriului.

Sub acest aspect, se arată că recurentul își poate proba cererile, în principal, cu înscrisurile care se află în posesia pârâților S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești, precum și cu martori.

Este de înțeles, având în vedere specificul activității desfășurate în cadrul S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești, precum și petitul cererii de chemare în judecată, că principala problemă în ceea ce privește soluționarea acestui dosar o constituie administrarea probatoriilor, sens în care instanța de fond era obligată să manifeste o mai mare aplecare asupra probelor. Soluția instanței de fond este criticabilă, în principal față de împrejurarea că nu s-a raportat la probatoriu la pronunțarea hotărârii, în motivarea acesteia apărând mult prea rar referiri la materialul probator aflat la dosar.

De altfel, întreaga motivare denotă o prezumție de adevăr absolut în ceea ce privește activitățile S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești, și deci în favoarea acestora, or tocmai lipsa de temei real al unei atare prezumții și prejudiciile efective suferite de reclamant au constituit motivul criticilor sale și au stat la baza deciziei de formulare a cererii de chemare în judecată.

Cu privire la probatoriile propuse și administrate, recurentul precizează că ulterior învestirii instanței, caracterul clasificat (informații secrete de stat ori informații secrete de serviciu) al informațiilor, datelor ori documentelor necesare judecării cauzei nu mai pot fi opozabile judecătorului și nici părților din cauză, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dreptul de acces la o instanță independentă și imparțială și dreptul la un proces echitabil.

Totodată, trebuie dată prioritate principiilor loialității administrării probelor, egalității armelor și a dreptului la un proces echitabil consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de jurisprudența CEDO, atunci când documente ce conțin informații clasificate constituie mijloace de probă. Clasificarea unor documente, date, informații ce constituie mijloace de probă și limitarea sau condiționarea accesului la acestea are influență directă asupra principiilor anterior menționate, ridicând semnificative probleme de compatibilitate, cu influență nemijlocită și asupra principiilor independenței și imparțialității judecătorului.

Faptul că pârâții au refuzat și refuză accesul recurentului la materialul probator pe care l-a solicitat și instanța l-a admis, coroborat cu trecerea ilegală în rezervă a reclamantului de către conducerea S.R.I. cu consecință principală - retragerea dreptului de acces la informații clasificate, în special, în prezentul dosar unde deja invocase o serie de documente aparținând S.R.I. care demonstrau ilegalitățile săvârșite în cadrul instituției sau de către instituție, respectiv temeinicia pretențiilor sale - aspect urmărit încă de la începutul acestui proces de către reprezentanții S.R.I., demonstrează atitudinea S.R.I. față de respectarea prevederilor legale și, în speță, față de actul de justiție.

În cursul judecării procesului în faza de fond, recurentul a indicat în mod clar și fără echivoc materialul probator care demonstrează temeinicia pretențiilor sale, însă nu i s-a permis studierea acestor documente pe motiv că au caracter clasificat,

Pârâții S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești pretind că au depus documente/înscrisuri la Structura de Securitate din cadrul Curții de Apel Ploiești, care, deși sunt opozabile reclamantului, nu i-au fost comunicate în niciun moment (nu a avut acces la acestea niciun moment) și neadministrarea acestora în cadrul ședințelor de judecată l-au împiedicat să-și probeze susținerile.

Această situație a dat posibilitatea pârâților S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești să nuanțeze în mod subiectiv (în special, în întâmpinare și răspunsurile la interogatoriile propuse de reclamant și admise de instanță) starea de fapt prezentată de reclamant în actele procesuale pe care le-a întocmit și depus în prezentul dosar, inducând în eroare instanța de judecată prin prezentarea în mod nereal și/sau tendențios a activității profesionale a reclamantului în cadrul instituției incriminate și a drepturilor subiective care i-au fost încălcate în mod flagrant, fiind încălcate dispozițiile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182 din 12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate și art. 36 din Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații.

Un exemplu relevant care demonstrează faptul că pârâții S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești încearcă să inducă în eroare instanța de judecată îl reprezintă răspunsurile acestora la întrebările din interogatoriile administrate de subsemnatul referitoare la o pretinsă "constatare" de către completele de judecată ale Curții de Apel Ploiești care au judecat dosarele nr. x/2013, nr. y/2013 și nr. 438/42/2013 (aflate în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție) a "netemeiniciei cererilor" reclamantului din cadrul acestora, în condițiile în care respectivele complete de judecată au recunoscut că nu au putut consulta materialul probator (constituit în mare parte din documente/înscrisuri "clasificate" aflate în posesia S.R.I.) propus de reclamant în susținerea cererilor din dosarele nr. x/2013, nr. y/2013 și nr. 438/42/2013 și admis de instanțele de judecată, deoarece (la momentul judecării dosarelor nr. x/2013, nr. y/2013 și nr. 438/42/2013) nu aveau acces la informații clasificate (alin. (4) al art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate - care permitea/permite judecătorilor să aibă acces la informații clasificate - a fost modificat prin pct. 1 din Legea nr. 255/2013 începând cu data de 01.02.2014, deci nu era în vigoare la data soluționării în fond a respectivelor dosare).

Mai mult decât atât, era imperios necesară administrarea probei cu înscrisuri aflate în posesia S.R.I. înainte de dezbaterea fondului, pentru ca reclamantul să poată să-și susțină cererile și audierea martorilor pe care i-a propus (în special la cei care au calitatea de magistrat) era utilă pentru a se stabili existența informatorilor/colaboratorilor/ofițerilor acoperiți ai S.R.I. în rândul magistraților, iar expertiza medicală de specialitate pe care a solicitat-o ar fi relevat problemele reale de sănătate ale reclamantului, precum și tratamentul inuman și degradant la care a fost supus de către reprezentanții S.R.I. (obligarea sa să desfășoare activități profesionale neconforme cu recomandările medicale ale medicilor specialiști/primari de specialitate) și ar fi demonstrat capetele de cerere (II), (III), (IV), (V) și (VI).

Referirile pe care pârâții S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești le fac cu privire la modul de administrare a materialului probator propus de reclamant, cât și la "modul de soluționare a prezentului dosar" (ce probe trebuie luate în considerare, cum anume trebuie evaluate, interzicerea accesului reclamantului la materialul probator pe care l-a propus și/sau pe care S.R.I. 1-a depus etc.) reprezintă o sfidare atât la adresa instanței, cât și a reclamantului, avându-se în vedere faptul că, conștientizând ilegalitățile săvârșite în cadrul S.R.I./de către S.R.I., reprezentanții respectivei instituții nu au niciun interes să contribuie în vreun fel la aflarea adevărului.

Un exemplu deosebit de relevant în acest caz îl reprezintă afirmația reprezentantului pârâților S.R.I., U.M.!o289 București și U.M. 0735 Ploiești, de la ședința de judecată din data de 12.01.2015, când a susținut că dacă reclamantul consideră că există foști lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) în funcții de comandă/conducere în cadrul S.R.I., respectiv în unitățile/structurile componente ale instituției poate consulta Monitorul Oficial pentru a vedea dacă se regăsesc astfel de persoane, în condițiile în care dispozițiile legale prevăd în mod clar obligativitatea S.R.I. de a transmite documentele care privesc cazuri de acest fel către C.N.SA.S. (art. 31 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității - publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 10 martie 2008) și instanțele judecătorești, urmând ca, ulterior, cazurile respective să fie menționate și în Monitorul Oficial.

În situația prezentată la paragraful precedent, dacă S.R.I. ar fi respectat prevederile legale și ar fi trimis respectivele documente către C.N.S.A.S. și instanțele judecătorești ar fi însemnat că instituția pârâtă recunoaște că a încălcat alte prevederi legale (respectiv art. 27 din Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații) atunci când a preluat/angajat foști lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne în cadrul S.R.I., ceea ce demonstrează perpetuarea stării de infracționalitate din cadrul S.R.I.

Susține recurentul-reclamant că în actele procesuale pe care le-a depus la prezentul dosar și în cadrul ședințelor de judecată a indicat în mod clar documentele aparținând S.R.I. pe care și-a întemeiat acest capăt de cerere, fiind conștient de faptul că dosarele de personal ale angajaților S.R.I. pe care îi vizează reprezintă cea mai redutabilă și elocventă probă.

Un alt aspect deosebit de important care ar fi ușurat mult cursul procesului și ar fi permis reclamantului să-și probeze o parte din cereri îl reprezintă declasificarea unor documente aparținând S.R.I. (majoritatea acestora fiind menționate la pct. (XII) din cererea de chemare în judecată) care au fost clasificate în mod nelegal de către instituția pârâtă (ca urmare a ilegalităților conținute de aceste documente/înscrisuri, respectiv a caracterului de nulitate al unora dintre acestea), lucru care ar fi putut fi verificat de instanță în prezenta părților încă de la momentul când au fost depuse (deoarece la momentul depunerii avea acces la informații clasificate).

Totodată, pârâții S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești nu au dovedit că în conținutul documentelor solicitate pentru a fi declasificate sunt cuprinse date și informații clasificate - informații secrete de stat și/sau informații secrete de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 182 din 12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate, Hotărârii nr. 585 din 13.06.2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România și Hotărârii nr. 781 din 25.07.2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu.

De asemenea, respingerea nejustificată de către instanța de fond, la ședința de judecată din data de 12.01.2015, a suplimentării probatoriilor cu diploma de absolvire a cursului de masterat organizat de Academia Națională de Informații "Mihai Viteazu" (A.N.I.M.V.) din cadrul S.R.I în perioada 2006-2008 și a suplimentului de diplomă aferent acesteia și diploma de absolvire a cursului de pregătire organizat, în luna septembrie 2013, de A.N.I.M.V. din cadrul S.R.I. și a suplimentului de diplomă aferent acesteia l-a privat de posibilitatea de a demonstra faptul că are o pregătire profesională de nivel foarte bun și că i s-au întocmit aprecieri de serviciu și a primit calificative în mod nelegal și subiectiv.

Cu privire la temeinicia cererii formulate, recurentul-reclamant arată că din cele menționate la paragraful 8 pagina 67 din sentința recurată rezultă în mod clar că instanța de fond nu a reținut în mod corect și a prezentat în mod trunchiat și vădit tendențios capetele de cerere formulate de reclamant, preluând susținerile pârâtului S.R.I. fără a proceda la o judecată proprie.

Mai mult, instanța de fond face confuzii grave în ceea ce privește caracterul actelor pe care le are la dosar, calificându-le în mod eronat ca nivel de secretizare - a se vedea paragraful 9 pagina 67 din sentința recurată - "strict secret" (cu referire în special la actele premergătoare ce au stat la baza emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită); caracterul respectivelor acte nu este în niciun caz "strict secret", după cum a constatat atât din ceea ce i-au precizat reprezentanții S.R.I., cât și din vizualizarea unora dintre acestea în cadrul S.R.I. anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Faptul că pârâții S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești încearcă să denatureze faptele și să ascundă adevărul reiese și din solicitările repetate adresate instanței de fond de a cenzura anumite întrebări din răspunsurile la interogatoriile pe care instanța de fond a încuviințat să le administreze pârâților S.R.I.. U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești în prezentul dosar (întrebările nr. 2 pct. I, II, V, VI și VII, nr. 3 pct. II, III, IV și VI, nr. 4 pct. I, II și III, nr. 5 pct. I, II, III, IV și V, nr. 7 pct. I și II, nr. 8 pct. II, III, V și VI, nr. 12, nr. 13, nr. 14 pct. II și nr. 15 pct. I și III din interogatoriul administrat S.R.I. de reclamant, întrebările nr. 1 pct. IV, V, VI și VIII, nr. 2 pct. II și nr. 3 pct. VI din interogatoriul administrat U.M. 0289 București de reclamant și întrebările nr. 2 pct. I, II, III și IV, nr. 3 pct. I și II, nr. 5 pct. III și nr. 6 din interogatoriul administrat U.M. 0735 Ploiești, relevante pentru o judecare obiectivă si care fac obiectul prezentei cauze precum si din transcrierea unor întrebări ale reclamantului în mod eronat și/sau cu omisiuni.

Mai mult decât atât, răspunsurile la interogatoriile pe care instanța de fond a încuviințat să le administreze pârâților S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești în prezentul dosar sunt evazive și nu sunt semnate de reprezentanții legali ai celor trei pârâți, respectiv directorul S.R.I., comandantul U.M. 0289 București și comandantul U.M. 0735 Ploiești.

Totodată, afirmațiile instanței de fond de la paragraful 9 pagina 67 din sentința recurată demonstrează faptul că reclamantul nu a avut acces la materialul probator - solicitat și admis de instanța de fond - deținut de S.R.I., astfel că a existat/există posibilitatea, pe care a semnalat-o anterior, ca reprezentanții S.R.I. să întocmească documente incriminatoare cu privire la activitatea profesională a reclamantului cu care să inducă în eroare instanța și astfel să obțină câștigarea procesului.

Mai mult, din ceea ce a reținut instanța (paragraful 9 pagina 67 din sentința recurată) reiese în mod evident că materialul probator solicitat de reclamant în cadrul prezentului proces i-a fost opozabil în mod permanent, deși deținea drept de acces la informații clasificate și cu toate acestea instanța de fond nici măcar nu a menționat în sentința recurată care sunt actele clasificate comunicate instanței de S.R.I. pe care le-a consultat.

Instanța de fond a motivat respingerea capătului (I) de cerere (paragraful 5 pagina 68 din sentința) U.M. 0289 București, prin "faptul că unitatea nu a dat curs solicitărilor sale nu constituie un refuz nejustificat de a-i rezolva cererea întrucât pentru luarea oricărei măsuri este avut in vedere cu prioritate interesul național și cel instituțional, astfel că nu se poate reține un exces de putere din partea instituției pârâte", ceea ce este fals și nu poate echivala cu o motivare temeinică.

Prin afirmațiile de la paragraful 5 pagina 68 din sentința recurată, instanța de fond induce ideea că legiuitorul nu a ținut cont de "interesul național și cel instituțional" când a întocmit și, ulterior, modificat Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații și Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României. Potrivit legii, judecătorul este obligat să aplice legea în forma adoptată de autoritatea legiuitoare (respectiv Parlamentul), nicidecum să critice conținutul acesteia, astfel că obligația instanței de fond era să verifice dacă acțiunile derulate de Structura 3 a U.M.0289 București sunt conforme sau neconforme cu dispozițiile art. 5 și art; 8 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României si prevederile Legii nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, prin compararea actelor și documentelor aparținând S.R.I. și Structurii 3 a U.M. 0289 București pe care le-a precizat în răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriul pe care i 1-a administrat pârâtul S.R.I. (respectiv Regulamentul de organizare și funcționare al S.R.I., Regulamentul de organizare și funcționare al U.M. 0289 București, Fișa postului, precum și a altor documente care reglementează activitatea Structurii 3 a U.M. 0289 București cu dispozițiile legale anterior menționate.

Referitor la motivarea respingerii capătului (II) de cerere, respectiv înființarea de structuri de medicina muncii/angajarea de medici de medicina muncii la toate unitățile/structurile componente ale S.R.I., instanța de fond a reținut în mod nelegal că nu pot fi înființate structuri de medicina muncii atâta timp cât la nivelul S.R.I. există medic de medicina muncii și că înființarea unui asemenea cabinet la nivelul fiecărei structuri S.R.I. este o decizie de oportunitate a conducerii care, în urma unei analize poate decide că este sau nu necesar un asemenea cabinet.

Susține recurentul-reclamant că respectarea si aplicarea prevederilor legale nu este si nu poate fi "o decizie de oportunitate a conducerii" S.R.I. (contrar celor afirmate de instanța de fond).

Atât la introducerea cererii de chemare în judecată, cât și în prezent, unitățile/structurile S.R.I. îndeplinesc cerința legală privind numărul de angajați care să oblige conducerea S.R.I., respectiv comenzile respectivelor unități/structuri să înființeze structuri de medicina muncii/să angajeze medici de medicina muncii la toate unitățile/structurile componente ale S.R.I., în conformitate cu prevederile legale invocate.

Potrivit legii, judecătorul este obligat să aplice legea în forma votată de autoritatea legiuitoare (Parlamentul) și celelalte acte normative adoptate de autoritatea executivă (Guvernul) și instituțiile subordonate acestuia, nicidecum să critice conținutul actelor normative invocate, astfel că obligația instanței de fond era să verifice dacă existența unui singur medic de medicina muncii la nivelul S.R.I. este sau nu este contrară prevederilor legale din domeniul securității și sănătății în muncă.

Cu privire la capătul (III) de cerere, respectiv obligarea S.R.I. să modifice Ordinul prim-adjunctului directorului S.R.I. (d-nul gl. mr. - începând cu luna martie 2014 - gl. It. B.) nr. 0205 din 01.10.2013, întrucât instanța de fond a "omis" să verifice, în primul rând, legalitatea Ordinului prim-adjunctului directorului S.R.I. nr. 1 0205 din 01.10.2013 (prin raportarea Ordinului nr. 0205 din 01.10.2013 la dispozițiile art. 5 și art. 8 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României și prevederile Legii nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații), în condițiile în care reclamantul a atras atenția, în nenumărate rânduri, că executarea Ordinului nr. 0205 din 01.10.2013 presupune derularea, de către reclamant, de activități profesionale care exced cadrului legal și care, în plus, îi afectează grav starea de sănătate.

Mai mult decât atât, instanța de fond_a_stabilit, în mod nelegal si în contradicție cu recomandările medicale făcute de medicii specialiști (unii dintre respectivii medici - printre care și medicul primar de specialitate din cadrul S.R.I., care deține și gradul universitar de profesor universitar doctor în specialitatea care se ocupă și de tratarea afecțiunilor medicale de care suferă reclamantul, - fiind considerați somități în domeniul medical atât la nivel național, cât și internațional) în cazul recurentului, că "reclamantul, își poate proteja starea de sănătate eventual ridicându-se de ia birou, din timp în timp pentru a se mișca", întrucât așa cum au stabilit medicii specialiști care l-au tratat și cum rezultă și din literatura de specialitate poziția șezând prelungit (statul la birou) este contraindicată în cazul afecțiunilor medicale de care suferă reclamantul.

Totodată, instanța de fond s-a limitat doar să susțină că reclamantul își desfășoară activitatea într-un birou, fără a tine cont că volumul mare al activității specifice desfășurate nu i-a permis să se ridice de pe scaun nici măcar atunci când resimțea dureri acute sau pentru a se deplasa la toaletă (nemaivorbind de pauză de masă).

Raportându-se la paragrafele de mai sus, recurentul susține că instanța de fond a respins în mod nelegal proba cu expertiză medicală, singura probă în măsură să stabilească dacă starea de sănătate a sa îi permitea să desfășoare activități în poziția șezând prelungit/de birou și care ar fi evidențiat capacitatea redusă de muncă a reclamantului din motive medicale pentru a realiza activitățile profesionale în anul 2013, dezvăluind astfel faptul că reprezentanții S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești au întocmit cele două aprecieri de serviciu pentru anul 2013 în mod nelegal și arbitrar și concluzionându-se că aprecierile/calificativele primite nu s-ar mai fi justificat (în cazul activității desfășurate raportată la starea de sănătate a reclamantului, deoarece nu poți fi numit într-o funcție și evaluat profesional pentru activități pe care nu le poți derula din cauza stării de sănătate).

Subliniază recurentul faptul că instanța de fond care a judecat dosarul nr. x/2014 a fost aceeași instanță de fond care a judecat și dosarul nr. x/2013 (aflat în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție) în cadrul căruia, prin sentința nr. 208 din 26.09.2013, a respins unul dintre capetele de cerere ale reclamantului care viza solicitarea adresată instanței de a obliga pârâtul să îi modifice raporturile de muncă în sensul schimbării felului muncii reclamantului pe durata judecării cauzei, pentru a nu-i fi afectată și mai mult starea de sănătate prin îndeplinirea atribuțiilor profesionale curente, motivând în mod nelegal și arbitrar că "(...) la solicitarea reclamantului ca instanța să-i modifice raporturile de muncă în sensul schimbării felului muncii pe durata judecării cauzei, curtea constată că persoana competentă să rezolve o asemenea cerere este angajatorul, instanța nu se poate substitui acestei persoane.".

Astfel, în ceea ce privește respectarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare invocate de instanța de fond pentru a motiva mutarea reclamantului în cadrul U.M. 0289 București, recurentul menționează că acestea trebuiau coroborate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii art. 175 alin. (1), potrivit cărora angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă, Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor care, la art. 6, prevede că angajatorii din orice domeniu de activitate, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, sunt obligați să respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătății lucrătorilor și Constituției României respectiv art. 22 alin. (1), care prevede că dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate și la alin. (2) că nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. În același sens prevede și art. 34 alin. (1) din Constituție.

Pe acest fond, recurentul arată că a solicitat să fie numit în cadrul Structurilor de Resurse Umane din cadrul U.M. 0862 București sau U.M. 0167 București, întrucât acestea corespund atât pregătirii personale și profesionale, cât și din punct de vedere al protejării stării de sănătate.

Cu privire la capetele (IV) și (V) de cerere, respectiv "anularea actului administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanții U.M. 0735 Ploiești, ca urmare a Aprecierii de serviciu pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 și reevaluarea activității profesionale pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun'" și "anularea actului administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanții U.M. 0289 București, ca urmare a Aprecierii de serviciu pe anul 2013 și reevaluarea activității profesionale pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun", instanța de fond a reținut în mod incorect mai multe aspecte, pronunțând o soluție nelegală.

Astfel, instanța de fond a ignorat faptul că Ordinul Directorului S.R.I. nr. S/1394/2012 privind aprecierile de serviciu ale cadrelor militare în activitate din cadrul Serviciului Român de Informații, cât și noul D.. din anul 2013 și Ordinele Directorului S.R.I. privind aprecierile de serviciu ale cadrelor militare în activitate din cadrul Serviciului Român de Informații care au fost aplicate până în anul 2012 - inclusiv D.. nr. S/1173/29.07.2008 sunt nelegale, deoarece încalcă dispozițiile imperative din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații art. 27 "Personalul Serviciului Român de Informații se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative. (...) Cadrele militare ale Serviciului Român de Informații au toate drepturile și obligațiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele și,regulamentele militare" și Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare arL 7 "îndatoririle, drepturile și libertățile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituția României, de legile țării și de prezentul statut și art. 73 "Metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu. în timp de pace, precum și sistemul de apreciere în timp de război se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale."

Totodată, instanța de fond invocă în mod eronat faptul că documentația ce a stat la baza aprecierilor de serviciu sunt acte cu caracter strict secret, că pentru realizarea aprecierilor de serviciu ale reclamantului au fost numite comisii de evaluare care au analizat activitatea profesională, că i-au fost aduse la cunoștință aprecierile respectivelor comisii și că a avut posibilitatea să își exprim puncte de vedere și astfel a constatat că "pentru realizarea aprecierilor de serviciu a fost respectată procedura regulamentară" (de exemplu Aprecierea de serviciu pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 a fost hotărâtă de o persoană din cadrul U.M. 0735 Ploiești care nu avea competențe în domeniul de activitate al reclamantului, fiind încălcate în mod grav normele procedurale), întrucât aspectele reținute sunt în mare măsură false si nu privesc niciunul din aspectele esențiale - legalitatea normelor aplicate în cazul întocmirii aprecierilor de serviciu, posibilitatea celui evaluat de a avea acces la probe cu care să-si susțină punctele de vedere, imparțialitatea și competenta evaluatorului/evaluatorilor etc. (o parte dintre aceste aspecte fiind evidențiate în actele de procedură pe care le-a depus la prezentul dosar) si care ar fi trebuit dezbătute în prezența părților si analizate integral de către instanța de fond.

In ce privește capetele (VI) și (VII) de cerere recurentul susține că instanța de fond a reținut, în mod nelegal și arbitrar, mai multe aspecte, fără a ține cont de situația de fapt.

Astfel, instanța de fond a menționat că nu poate reține solicitarea reclamantului de înlocuire a calificativului "corespunzător" cu calificativul "foarte bun", dat fiind faptul că acordarea calificativului este atributul exclusiv al comisiei de evaluare, care analizează în mod nemijlocit activitatea profesională a cadrului militar, instanța de judecată fiind chemată doar să verifice respectarea procedurii de evaluare, fără a ține cont de faptul că respectarea procedurii de evaluare presupune verificarea tuturor aspectelor care au legătură cu procesul de evaluare și, în special, legalitatea acestuia.

Prin prezentarea în mod trunchiat și vădit tendențios a stării reale de fapt, instanța de fond a invocat că "analizând calificativele obținute de reclamant in activitatea sa (...) se poate concluziona că nu există un refuz nejustificat al instituției pârâte de a-i acorda gradul militar solicitat deși reclamantul s-a referit doar la acordarea gradului militar, numirea într-o funcție raportată la vechimea și experiența profesională și plata indexată/actualizată a diferentelor financiare din solda militară cuvenite în urma schimbării calificativului obținut la aprecierile de serviciu din anul 2013 și și-a depășit competența întrucât contestarea calificativelor obținute de reclamant în activitatea profesională în perioada 2007-2011 face obiectul Dosarului nr. x/2013 aflat ne rolul înaltei Curți de Casație si Justiție.

La respingerea capătului (VIII) de cerere, respectiv decontarea contravalorii transportului aferent mutării din Garnizoana Ploiești (de la U.M. 0735 Ploiești) în Garnizoana București (Ia U.M. 0289 București), instanța de fond a reținut în mod eronat situația de fapt, în sensul că recurentul a reclamat faptul că reprezentanții S.R.I. nu i-au eliberat un document de transport (gratuit) în cazul mutării, în conformitate cu art. 9 lit d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, "Cadrele militare în activitate au dreptul la: documente de transport gratuit (...) în cazul mutării dintr-o garnizoană în alta, potrivit reglementărilor în vigoare".

Documentul de transport la care se referă art. 9 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și care ar fi trebuit să fie eliberat de reprezentanții S.R.I. se numește "Ordin de serviciu" și doar în baza acestuia putea beneficia reclamantul de transport gratuit sau de decontarea transportului (aceste aspecte pot fi constatate prin consultarea Ordinului de serviciu Seria x nr. x al consilierului juridic al U.M. 0198 București aflat la dosarul prezentei cauze și în care este menționată "Mutare" la Secțiunea "Scopul deplasării" și "Drepturi transport" la Secțiunea "Decontare"), astfel că solicitarea reclamantului de decontare a contravalorii mutării în interes de serviciu este perfect îndreptățită, contrar celor reținute de instanța de fond.

Faptul că instanța de fond a preluat și la motivarea capătului (VIII) de cerere aspectele precizate de S.R.1. dovedește încă o dată, dacă mai era cazul, nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în sensul că prezentarea respectivului bon nu avea nicio relevanță în lipsa unui "Ordin de serviciu" emis de instituția-pârâtă pe numele reclamantului din care să reiasă perioada de valabilitate a acestuia pentru ca bonul să fie inclus în aceasta pentru a fi decontat.

Cu privire la respingerea capătului (IX) de cerere, respectiv "decontarea contravalorii alocației de hrană aferentă internării în secția Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Căciulata a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București, instanța de fond a reținut, în mod eronat, nelegal și arbitrar, mai multe aspecte, fără a ține cont de situația de fapt.

Astfel, fără a motiva și proba în vreun fel, instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamantul a beneficiat de decontarea normei de hrană atât în perioada internării în secția de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Căciulata, cât și perioada internării în Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București, inoculând ideea falsă că ar fi vorba de două deconturi în loc de unul, deși atât reclamantul cât și instituția-pârâtă au susținut că este vorba de un singur decont (respectiv decontul din perioada aferentă internării în secția Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Căciulata a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București), după cum rezultă din toate actele procesuale depuse în prezentul dosar.

Un alt aspect reținut în mod eronat, nelegal și arbitrar de către instanța de fond ca motivație pentru a respinge capătul (IX) de cerere îl reprezintă afirmația de la pagina 70 din sentința recurată conform căreia "reclamantul a beneficiat de compensația bănească a normei de hrană" în perioada internării, întrucât reclamantul a beneficiat de decontarea contravalorii alocației de hrană aferentă internării în secția Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Căciulata a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București/U.M. 0521 București (unitate medicală aparținând S.R.I.) la data de 22.10.2014, adică la aproximativ 6 luni de la data introducerii cererii de chemare în judecată (respectiv 28.04.2014). S.R.I. urmărind în acest mod să paralizeze/să lase fără obiect cererea reclamantului (S.R.I. a procedat similar și în alte două cazuri care sunt pe rolul înaltei Curți de Casație și justiție, respectiv dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013).

Referitor la respingerea capătului (X) de cerere, respectiv "scoaterea la raport a reclamantului în fața directorului Serviciului Român de Informații", instanța de fond a reținut în mod corect următorul fapt "cadrele militare ale S.R.I. au toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru militarii armatei române", dar a concluzionat greșit că reclamantul ar fi avut posibilitatea de a aduce la cunoștința șefului său ierarhic cele constatate, nefiind obligatorie primirea la raport chiar de către directorul general al S.R.I., fără a tine cont de situația de fapt.

Astfel, potrivit R.G.-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate (publicat în Monitorul Oficial nr. 815 din 5 decembrie 2012) art. 126 alin. (1) orice militar, poate solicita sprijinul comandanților pentru rezolvarea problemelor personale și are dreptul să facă un raport personal în legătura cu acțiunile unor comandanți sau cu dispozițiile pe care le consideră nelegale. În același sens, art. 128 alin. (1) prevede că militarii prezintă rapoartele personale comandanților nemijlociți. Dacă obiectul raportului personal depășește competența comandantului nemijlocit, solicită ca el să fie înaintat și comandanților ierarhici sau să fie scoși la raportul acestora. (...)" și alin. (2) "Raportul personal care conține reclamatia împotriva unui comandant se face în scris și se adresează comandantului imediat superior celui reclamat. Totodată, se arată că potrivit art. 134 alin. (6), militarul care a aflat de pregătirea sau de comiterea unor abateri ori infracțiuni trebuie să raporteze imediat, pe cale ierarhică, în concordanță cu gravitatea faptelor, putându-se adresa pe cale ierarhică până la ministrul apărării.".

În cazul de față, în conformitate cu art. 126 alin. (1) și art. 128 alin. (1) și alin. (2) din R.G.-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate, reclamantul s-a adresat ierarhic directorului S.R.I., prin raport personal, pentru a-i semnala ordinul nelegal (nr. 0205 din 01.10.2013) pe care i 1-a dat prim-adjunctul directorului S.R.I.

Avându-se în vedere că potrivit art. 128 alin. (2) din R.G.-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate "Raportul personal care conține reclamația împotriva unui comandant se face în scris și se adresează comandantului imediat superior celui reclamat" și conform art. 23 și art. 24 din Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații comandantul imediat superior prim-adjunctului directorului S.R.1. este directorul S.R.I., rezultă că a procedat în mod corect și în conformitate cu prevederile legale, lipsa unui răspuns din partea directorului S.R.I. în acest caz neputându-i fi imputată în vreun fel, fiind vorba de un refuz nejustificat și un exces de putere din partea acestuia. În acest context, respingerea capătului (X) de cerere de către instanța de fond este nelegală.

Și în ceea ce privește respingerea capătului (XI) de cerere instanța de fond a reținut, în mod nelegal, mai multe aspecte, fără a ține cont de situația de fapt.

Capătul (XI) de cerere trebuia analizat de instanța de fond sub două aspecte, susține recurentul: primul aspect viza oferirea unui răspuns de către S.R.I. de tipul "da" sau "nu" cu privire la existența, la nivelul anului 2014, de foști lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) în funcții de comandă/conducere în cadrul S.R.I., respectiv în unitățile/structurile componente ale instituției, precum și dacă au existat și/sau există ofițeri acoperiți ai S.R.I. în rândul magistraților și al reprezentanților mass-media din România, cerință care ar fi putut fi îndeplinită de S.R.I. dacă ar fi respectat prevederile legale și nu ar săvârși ilegalități.

Întrucât instanța de fond a stabilit că "o cerere de deconspirare a agenților acoperiți ai S.R.I. (...) apare, cel puțin, ca fiind neîntemeiată" rezultă în mod clar că, la nivelul anului 2014, există foști lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) în funcții de comandă/conducere în cadrul S.R.I., respectiv în unitățile/structurile componente ale instituției, precum și că există ofițeri acoperiți ai S.R.I. în rândul magistraților și al reprezentanților mass-media din România.

De altfel, un fost director al S.R.I. a recunoscut existența ofițerilor acoperiți în rândul magistraților, iar în ultima perioadă au apărut în spațiul public nume ale unor magistrați care au fost și sunt ofițeri acoperiți sau informatori/colaboratori ai S.R.I., precum și referiri la documente S.R.I. care probează acest fapt. Totodată, doi foști directori ai S.R.I. au recunoscut existența ofițerilor acoperiți ai S.R.I. în rândul reprezentanților mass-media.

Al doilea aspect viza oferirea de către S.R.I. a numelor foștilor lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) aflați în funcții de comandă/conducere în cadrul S.R.I., respectiv în unitățile/structurile componente ale instituției și a numelor ofițerilor acoperiți ai S.R.I. din rândul magistraților și al reprezentanților mass-media din România, la nivelul anului 2014.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații nu pot activa în Serviciul Român de Informații aceia care, făcînd parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii și colaboratorii securității, precum și foștii activiști ai partidului comunist, vinovați de fapte îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (...)", astfel că solicitarea reclamantului de a-i fi comunicate numele foștilor lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) aflați, la nivelul anului 2014, în funcții de comandă/conducere în cadrul S.R.I., respectiv în unitățile/structurile componente ale instituției este perfect justificată, întrucât protejarea identității acestora reprezintă infracțiune.

Referitor la cererea reclamantului de a i se comunica numele ofițerilor acoperiți ai S.R.I. din rândul magistraților, susține recurentul că și această solicitare este perfect justificată, întrucât Legea nr. 303 din 28.06.2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor conține o prevedere, respectiv art. 7 alin. (1), potrivit căreia judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații, prin care se interzice în mod expres o astfel de apartenență, sub sancțiunea pierderii calității de magistrat, iar protejarea identității acestora reprezintă infracțiune.

Potrivit Legii nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, personalul operativ al Serviciului Român de Informații își desfășoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranței naționale, astfel că existența ofițerilor acoperiți ai S.R.I. în rândul reprezentanților mass-media afectează foarte grav statul român prin încălcarea art. 31 alin. (4) din Constituția României (de exemplu, prin manipularea populației prin intermediul unor materiale de presă nereale sau utile S.R.I., atacarea de către S.R.I. a altor instituții/persoane din statul român care au o poziție contrară S.R.I. - a se vedea cazul atacării Curții Constituționale, compromiterea unor persoane indezirabile S.R.I. prin publicarea, prin intermediul ofițerilor acoperiți, a unor "materiale compromițătoare" despre acestea etc).

Prin respingerea în mod nelegal de către instanța de fond a probei cu martori la capătul (XI) de cerere recurentul susține că a fost și este privat de un mijloc important prin care putea dovedi existența ofițerilor acoperiți ai S.R.I. în rândul magistraților (întrucât C. proc. civ. restrânge probatoriile în faza de recurs a proceselor, fiind admise doar înscrisurile), persoanele chemate de reclamant în calitate de martori care ar fi putut oferi informații importante în acest sens fiind, în special, magistrați.

Cu privire la respingerea capătului (XII) de cerere, respectiv obligarea pârâților să declasifice documentele enumerate în cererile adresate celor trei pârâți anterior introducerii acțiunii în instanță, precum și în cererea de chemare în judecată, instanța de fond a reținut în