ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2208/2023

Ședința publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații, U.M 0289 București reprezentată de S.R.I. și U.M. 0735 Ploiești, a solicitat instanței:

(I)-Să oblige S.R.I. să desființeze Structura 3 din cadrul U.M. 0289 București (aparținând S.R.I.), ca urmare a faptului că activitățile profesionale desfășurate de respectiva entitate sunt excedentare cadrului legal, și să mute personalul acesteia către alte structuri ale S.R.I. în conformitate cu pregătirea și competențele profesionale.

(II)-Să oblige S.R.I. să înființeze structuri de medicina muncii/să angajeze medici de medicina muncii la toate unitățile/structurile componente ale S.R.I., întrucât situația actuală - respectiv existența unui singur medic de medicina muncii la nivelul S.R.I. - este contrară prevederilor legale din domeniul securității și sănătății în muncă;

(III)-Să oblige S.R.I. să modifice Ordinul prim-adjunctului directorului S.R.I. (d-nul gl. mr. - începând cu luna martie 2014 - gl. lt B.) nr. 0205 din 01.10.2013 (întrucât executarea acestuia presupune derularea, de activități profesionale care exced cadrului legal și care, în plus, îi afectează grav starea de sănătate) în sensul numirii sale pe o funcție în cadrul Structurilor de Resurse Umane din cadrul U.M. 0862 București sau U.M. 0167 București;

(IV)-Să anuleze actul administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanții U.M. 0735 Ploiești, ca urmare a Aprecierii de serviciu a sa pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 și să-i reevalueze/să oblige S.R.I. să-i reevalueze activitatea profesională pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun", precum și să emită un alt act administrativ/o altă apreciere de serviciu care să ateste acest lucru.

(V)-Să anuleze actul administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanții U.M. 0289 București, ca urmare a Aprecierii de serviciu pe anul 2013 și să-i reevalueze/să oblige S.R.I. să-i reevalueze activitatea profesională pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun", precum și să emită un alt act administrativ/o altă apreciere de serviciu care să ateste acest lucru.

(VI)-Să oblige S.R.I. să-1 numească într-o funcție raportată la vechimea și experiența profesională a acestuia și să-i acorde gradul militar care să corespundă cu parcursul profesional normal pe care acesta ar fi trebuit să aibă dacă reprezentanții U.M. 0735 Ploiești și U.M. 0289 București ar fi evaluat în mod obiectiv felul în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în perioada 01.01.2013 -30.09.2013, respectiv în anul 2013.

(VII)-Să oblige pârâții la plata indexată/actualizată a diferențelor financiare din solda militară rezultate în urma evaluării subiective a activității profesionale desfășurate de subsemnatul în anul 2013.

(VIII)-Să oblige S.R.I. să îi deconteze contravaloarea transportului aferent mutării din Garnizoana Ploiești (de la U.M. 0735 Ploiești) în Garnizoana București (la U.M, 0289 București), în temeiul art. 9 Ut d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și în baza Ordinului prim-adjunctului directorului S.R.I. (d-nul gl. lt B.) nr. 0205 din 01.10.2013.

(IX)-Să oblige S.R.I. să îi deconteze contravaloarea alocației de hrană aferentă internării, în perioada 07.05.2012 - 18.05.2012, în secția Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Căciulata a Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București (unitate medicală aparținând Serviciului Român de Informații), în conformitate cu prevederile legale.

(X)-Să oblige S.R.I. să-i permită scoaterea la raport în fața directorului Serviciului Român de Informații, d-nul C. (în temeiul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații și prevederilor art. 126 alin. (1) și alin. (2) și art. 128 alin. (1) și alin. (2) din R.G.-l, Regulamentul de ordine interioară în unitate - publicat în Monitorul Oficial nr. 815 din 5 decembrie 2012).

(XI)-Să oblige S.R.I. să îi comunice dacă, la nivelul anului 2014, se regăsesc foști lucrători/angajați și informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securității Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) în funcții de comandă/conducere în cadrul S,R.L, respectiv în unitățile/structurile componente ale instituției, precum și dacă au existat și/sau există ofițeri acoperiți ai S.R.I. în rândul magistraților și al reprezentanților mass-media din România, în cazul în care răspunsul la vreuna dintre întrebări sau la ambele întrebări este pozitiv, să-i comunice numele acestora.

(XII)-Să oblige S.R.I., U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești, în temeiul prevederilor art. 20, art. 24 alin. (4), alin. (5) si alin. (10) și art. 33 din Legea nr. 182 din 12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate, art. 7, art. 8, art. 17, art. 20 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c) și alin. (2), art. 21 și art. 24 din Hotărârea nr. 585 din 13.06.2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România și art. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 781 din 25.07.2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, să declasifice următoarele documente:

- Regulamentul de organizare și funcționare al S.R.I.;

- Regulamentul de organizare și funcționare al U.M. 0289 București;

- Regulamentul de organizare și funcționare al U.M. 0735 Ploiești;

- Dosarul de personal al său;

- Fișele posturilor ocupate în cadrul S.R.I. la U.M. 0735 Ploiești și U.M. 0289 București;

- Ordinul Directorului S.R.I. nr. S/1394/2012 și noul Ordin al Directorului S.R.I. de la sfârșitul lunii noiembrie 2013 (de modificare a Ordinului Directorului S.R.I. nr. S/1394/2012);

- Ordinul prim-adjunctului directorului S.R.I. nr. 0205 din 01.10.2013;

- Agendele de însemnări zilnice ale sale pentru anii 2013 și 2014 și cele 3 caiete de învățământ profesional ale sale;

- Rapoartele de contestare a Aprecierii de serviciu pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 și a Aprecierii de serviciu pe anul 2013, hotărârea (Procesul-verbal din data de 28.02.2014) Comisiei U.M. 0289 București de cercetare a contestațiilor la aprecierile de serviciu, precum și toată documentația în baza cărora au fost întocmite respectivele documente și/sau care au legătură cu speța, inclusiv probatoriul solicitat în susținerea cauzei sale;

- Rapoartele/Documentele profesionale în format electronic și fizic întocmite în perioada ianuarie 2013 - 01.03.2014 în care a desfășurat activitatea profesională în cadrul U.M. 0735 Ploiești și U.M. 0289 București;

Alte date/informații - indiferent de forma și suportul de păstrare al acestora (fizica, electronică) - cu privire la perioada 01.01.2013 -01.03.2014, aflate în posesia unităților S.R.I. (inclusiv cele întocmite de reprezentanții U.M. 0289 București și U.M. 0735 Ploiești, precum și ai altor structuri ale S.R.I. care fac referire la el).

(XIII) Să oblige pârâții la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 6 din data de 19 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 6 din data de 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1523 de la data de 15 martie 2022 secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6 de la data de 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1523 de la data de 15 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, în temeiul cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, se arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de disp art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având in vedere că decizia instanței de recurs reprezintă o preluare a susținerilor intimaților, nefiind întemeiată pe probele de la dosar.

Totodată, se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate în cauză, considerentele instanței fiind străine de natura cauzei și emise cu încălcarea exigențelor art. 425 C. proc. civ. .

În dezvoltarea motivului de revizuire invocat a arătat că instanța de recurs nu a ținut cont de toate documentele existente la dosarul cauzei și a ignorat jurisprudența proprie în dosarele în care probele sunt reprezentate de înscrisuri clasificate.

Nemulțumirea revizuentului rezidă în faptul că atât prima instanță cât și cea de recurs au apreciat că înscrisurile a căror declasificare a solicitat-o nu s-a realizat deși înscrisurile respective ascund numeroase ilegalități.

În același timp, a susținut revizuentul faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra accesului la informații clasificate, cu precizarea că în cazul de față accesul la informații secrete de stat se acordă în temeiul unui certificat ORNISS și că există situații excepționale când se poate acorda acces la informații clasificate de către conducătorul unității deținătoare a informațiilor unor persoane care nu au certificat ORNISS sau autorizație de acces, cu condiția asigurării unui sistem corespunzător de evidență.

S-a prevalat revizuentul de disp. art. 36 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România aprobat prin H.G. nr. 585/13.06.2002, cu mențiunea că situația sa particulară se încadrează în ipoteza legală menționată anterior.

A mai susținut că instanța de recurs nu a analizat capătul de cerere nr. XII prin care recurentul solicitase să se pronunțe cu privire la declasificarea înscrisurilor pe dorea să le administreze ca probe în dosarul instanței.

Instanța de recurs nu a analizat capătul de cerere nr. x prin care a solicitat anularea actului administrativ de înființare în cadrul SRI a unei structuri, cu obligația pentru revizuent de a-și desfășura activitatea în cadrul acesteia deoarece constituirea acesteia s-a realizat cu nerespectarea legilor în vigoare.

Totodată, a precizat că nelegalitatea deciziei din recurs rezidă în faptul că instanța nu a analizat motivul de nelegalitate ce viza administrarea probatoriului în cauză. A fundamentat această pretenție invocând disp. art. 28 din Legea nr. 182/2002.

Ulterior, a mai precizat revizuentul că instanța de recurs nu a analizat motivele de nelegalitate ale sentinței civile recurate invocate din perspectiva calificativului pe care instituția angajatoare i l-a acordat, din perspectiva compensației normei de hrană aferente perioadei în care a fost internat precum și din perspectiva scoaterii acestuia la raport.

Pentru toate aceste motive, a apreciat că se impune admiterea cererii de revizuire așa cum a fost motivată.

Intimații, deși legal citați cu copie a cererii de revizuire, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția pronunțată asupra cererii de revizuire

Motivarea cererii de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În concret, revizuentul face referire la teza a 2-a a acestui motiv, anume la situația în care instanța care evocă fondul nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Cu titlu prealabil, se impune a se preciza faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi promovată numai în cazurile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice, ca element fundamental aflat în conținutul unei hotărâri judecătorești definitive, să nu fie lezată sub niciun aspect. Or, securitatea juridică presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive iar în temeiul acestui principiu, niciuna dintre părți nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și executorii numai cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei sale și o nouă hotărâre în ceea ce o privește.

Instanța de grad superior trebuie să uzeze de puterea de control doar pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a realiza o nouă judecată. În acest sens, s-a reținut în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului că procesul de control judiciar nu trebuie să devină un apel mascat și simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra aceleiași teme nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase o impun(cauza Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52).

În cauză, analizând, cu prioritate, aspectul vizând modalitatea de cercetare a motivelor de nelegalitate invocate de revizuent în fața instanței de recurs, rezultă că instanța poate răspunde printr-un argument comun mai multor critici de nelegalitate astfel încât aceasta să nu conducă în mod direct la o încălcare a disp. art. 425 C. proc. civ.. Prin urmare, instanța poate subsuma criticile formulate unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege și să le ofere un răspuns comun, fără a fi nevoită să ofere un argument diferit pentru fiecare critică în parte.

Ca atare, este nefondată critica revizuentului întrucât în teza a 2-a a motivului de revizuire prevăzut de punctul 1 al art. 509 C. proc. civ., respectiv atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute de părți, prevede că trebuie verificate toate solicitările părților formulate prin cererile cu care a fost învestită instanța de judecată. Prin urmare, trebuie identificate acele pretenții ale părților din cererea de chemare în judecată, cererile de probe, excepțiile invocate sau din cererea de recurs, asupra cărora instanța a omis să se pronunțe.

Totodată, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins.

Din examinarea deciziei civile nr. 1523 de la data de 15 martie 2022 atacate, rezultă că soluția din recurs a fost de respingere ca nefondate a căii de atac declarate de A., astfel că nu se poate susține că aceasta ar evoca fondul.

Cu referire la criticile revizuentului încadrate, așa cum s-a arătat, în cazul prevăzut de art. 509 pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ., Înalta Curte reține că, lato sensu, acest motiv de revizuire reprezintă o exigență a principiului disponibilității procesuale, idee fundamentală în conformitate cu care instanța este obligată să statueze numai în limitele în care a fost sesizată. A doua ipoteză, cea în care instanța s-a pronunțat minus petita are în vedere situația în care principiul disponibilității a fost ignorat prin omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei pretenții dedusă judecății, indiferent dacă aceasta a fost formulată în acțiunea principală sau în alte cereri cu caracter incident.

Ceea ce este însă de esența acestui motiv de revizuire este caracterul univoc al omisiunii de a statua asupra pretenției, și nu acele situații în care motivele respective au fost respinse explicit sau implicit prin respingerea cererii principale.

Or, în cauză, prin decizia nr. 1523/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărei revizuire se solicită a fost respinsă cererea de recurs, în temeiul unei argumentații solide și având la bază normele de drept incidente speței.

Observând considerentele acestei decizii raportat la aspectele arătate de revizuent ca fiind unele esențiale asupra cărora instanța de recurs nu s-a pronunțat, se constată că susținerile acestuia nu își găsesc temei.

Astfel, în cuprinsul considerentelor sunt analizate detaliat și argumentat și aspectele referitoare la:

- accesul la informații clasificate care, în temeiul art. 33 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, este permis cu respectarea principiului necesității de a cunoaște numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

- incidența disp. art. 26 din Legea nr. 14/1992, care prevăd că structura, efectivele, mobilizarea rezerviștilor Serviciului Român de Informații, precum și Regulamentul de funcționare a acestuia se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

- aprecierea instanței fondului pe marginea pertinenței, concludenței și utilității unei probe care nu poate face, însă, obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, instanță îndrituită, potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ., să verifice exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

- calificativul acordat revizuentului, reținându–se că a fost respectată procedura regulamentară,

- acordarea normei de hrană și a contravalorii transportului aferente mutării din Garnizoana Ploiești la Garnizoana București.

Așadar, s-a realizat de către instanța de recurs o examinare a tuturor aspectelor invocate, neregăsindu-se ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ. la care face trimitere revizuentul în care instanța omite a se pronunța cu privire la cereri cu caracter esențial cu care a fost învestită, nemulțumirea revizuentului vizând de fapt, modul în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile legale.

Mai mult decât atât, examinând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată că toate criticile expuse de parte sunt reluări ale motivelor de nelegalitate invocate și în calea de atac a recursului, apreciind că revizuentul de fapt, prin prezentul demers procesual, dorește repunerea în discuție a cererii de recurs, cale de atac neprevăzută de lege. Prin urmare, un astfel de demers nu poate fi întemeiat și va fi respins în consecință.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor solicitărilor cu care a fost învestită de către revizuent iar nemulțumirea acestuia, în sensul că nu au fost interpretate aspectele invocate în maniera dorită, nu poate face obiect de analiză în cadrul prezentei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ., care are în vedere pronunțarea minus petita în raport de pretențiile deduse judecății și nu în raport de maniera de reținere și interpretare a dispozițiilor legale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1523 din 15 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2023.