ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 03.02.2021, sub dosar nr. x/2021, petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr. x încheiat la data de 19.01.2021 și înlăturarea sancțiunilor aplicate, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

2.1. Prin sentința nr. 3963 din 06.20.2021, Judecătoria Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând incidența art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

2.2. Prin sentința nr. 31 din 02.02.2022, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu; a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența în speță a Deciziei nr. 31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

A reținut că excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sibiu a fost pusă în discuție abia la al doilea termen de judecată acordat în cauză, cu depășirea termenului/pragului procesual reglementat de prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că a avut loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în favoarea acestei instanțe.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul acțiunii îl constituie plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/19.01.2021, emis de către autoritatea intimată, prin care petenta a fost sancționată pentru neîndeplinirea obligațiilor legale prevăzute în sarcina sa de dispozițiile art. 4 pct. 33.2 și 33.9 din H.G. nr. 69/2012.

În cauză sunt aplicabile prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora "Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."

În procesul-verbal contestat se menționează că locul săvârșirii contravenției este DN7, km 226+300, localitatea Robești, jud. Vâlcea.

Cum localitatea menționată se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

Cât privește soluția de dezînvestire pronunțată de Judecătoria Brezoi, aceasta este greșită.

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Sintagma "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii", cuprinsă în art. 131 alin. (1) C. proc. civ., semnifică momentul procesual în care părțile sunt în măsură să își exprime poziția în legătură cu orice aspect al litigiului, trasându-se astfel limitele cadrului procesual.

În speță, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată prin întâmpinare, a fost pusă în discuția părților, cu respectarea momentului procesual prevăzut de textul de lege anterior enunțat, la primul termen de judecată, respectiv la 9 iunie 2021, când Judecătoria Sibiu a dispus amânarea cauzei pentru ca petenta să-și exprime punctul de vedere cu privire la această excepție, având în vedere cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, neimputabile părții, formulată de apărătorul petentei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că motivele pentru care excepția a fost soluționată la al doilea termen de judecată sunt justificate, iar nesoluționarea excepției în cel mult un termen, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., nu încalcă exigențele procesual civile și nu poate împiedica trimiterea dosarului instanței judecătorești competente.

Așadar, decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu este incidentă în prezenta cauză, câtă vreme verificarea competenței teritoriale s-a realizat cu respectarea dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. și pe intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul Traficului Rutier, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.