ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1207 din 26 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, și a constatat nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinței civile nr. 3402 din 20 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 12.09.2018, iar recursul a fost înregistrat la data de 01.10.2018, conform ștampilei aplicate de Registratura Curții de Apel București pe exemplarul cererii de recurs, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi legală de exercitare a căii de atac fiind 28.09. 2018 (zi lucrătoare).

Decizia nr. 1207 din 26 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost atacată cu contestație în anulare de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului declarat în cauză.

În motivare, contestatorul a arătat că dezlegarea dată recursului declarat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care, din înscrisurile deținute de autoritatea pârâtă rezultă că recursul a fost transmis la Curtea de Apel București la data de 27.09.2018, prin fax, și la data de 28.09.2018 cu serviciul specializat (poșta militară), dată reținută de însăși instanța de recurs ca fiind ultima zi legală de exercitare a căii de atac.

Mai mult, instanța de recurs s-a raportat la soluționarea excepției doar la documentele aflate la dosarul cauzei, fără să formuleze vreo solicitare către recurent, în sensul dovedirii datei la care a introdus cererea de recurs, în condițiile în care, excepția tardivității recursului fusese invocată din oficiu.

În situația în care instanța ar fi pus în vedere recurentului, în exercitarea dreptului la apărare, să facă dovada datei declarării recursului, acesta ar fi fost în măsură să prezinte înscrisurile aferente transmiterii căii de atac la datele anterior menționate, conform dovezii de transmitere prin fax și a borderoului de ridicare a corespondenței de către reprezentantul UM 0356 (poșta militară), dovezi pe care înțelege să le anexeze prezentei cereri.

Contestatorul apreciază că modalitatea de soluționarea a cauzei s-a realizat cu încălcarea principiului rolului activ al instanței de judecată, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, drepturi consacrate și garantate inclusiv de art. 6 din CEDO.

În concluzie, solicită să se constate că excepția tardivității recursului nu subzistă în cauză, întrucât, recursul fiind depus și prin serviciu poștal special la data de 28.09.2018, ora 9:20, înlăuntrul termenului prevăzut de lege, nu sunt incidente dispozițiile art. 137 și art. 185 alin. (1) C. proc. civ. reținute de instanța de fond, ci sunt aplicabile dispozițiile art. 183 alin. (1) și (5) C. proc. civ., ale căror condiții sunt îndeplinite în cauză, în baza dovezilor de depunere a recursului prin fax și serviciul poștal specializat, în termenul prevăzut e lege.

În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a atașat la dosar, în copie conformă cu originalul, dovada transmiterii prin fax a cererii de recurs, datele de contact ale Curții de Apel București și borderoul de corespondență (predare -primire) din 28.09.2018 al UM 0356.

Deși legal citată, intimata A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând contestația în anulare, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este fondată și o va admite, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv de contestație în anulare specială vizează erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale recursului, care au avut drept consecință soluționarea greșită a căii de atac. Greșelile de fapt trebuie să fie unele involuntare și nicidecum greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.

În soluționarea excepției tardivității recursului declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței nr. 3402/20.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța de recurs a luat ca reper data înregistrării recursului la Curtea de Apel București, respectiv 01.10.2018, în raport de care a apreciat că recursul este tardiv formulat, în condițiile în care termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea sentinței se împlinea la data de 28.10.2018.

Din înscrisurile depuse în probațiune în calea de atac a contestației în anulare rezultă că, cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în dosarul nr. x/2018 a fost transmisă prin fax la Curtea de Apel București, la data de 27.09.2018 și, prin serviciul poștal (poșta militară) la data de 28.09.2018, ora 09:20, înregistrată sub nr. x/27.09.2018, conform borderoului de ridicare a corespondenței de către reprezentantul UM 0356, primind viză de înregistrare la Curtea de Apel București la data de 01.10.2018.

Potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ., Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen", chiar dacă actul va primi viză de înregistrare la instanța judecătorească căreia îi este destinat ulterior datei de împlinire a termenului în care trebuia îndeplinit, iar alin. (3) prevede că, (…) recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

La aprecierea încadrării în termenul legal al declarării recursului, Înalta Curte constată ca fiind relevantă data depunerii actului procedural prin intermediul serviciilor poștale speciale ale SRI- UM 0356, respectiv, 28.09.2018, dată care se situează înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se împlinea la data de 28.09.2018, ora 24:00.

Luarea în considerare a datei de 01.10.2018 (data înregistrării cererii de recurs la Curtea de Apel București) ca fiind data la care s-a declarat recursul, reprezintă o eroare materială evidentă care vizează aspectele formale ale judecății, și nu reprezintă o greșeală de judecată care nu ar putea fi abordată în contestația în anulare.

Se constată, astfel, că eroarea materială invocată de contestator se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., de natură să justifice contestația în anulare pendinte, dezlegarea dată de instanța de recurs excepției tardivității recursului fiind rezultatul unei greșeli materiale, constând în neobservarea corectă a datei depunerii cererii de recurs.

De asemenea, se apreciază îndeplinită și condiția ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost observată, instanța de recurs nu ar fi invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului și nu ar fi respins recursul ca tardiv formulat, aceasta cu atât mai mult cu cât, excepția a fost soluționată la primul termen de judecată, în lipsa părților, contestatorul din prezenta cauză nevând posibilitatea să facă dovada depunerii în termen a recursului.

În consecință, contestația în anulare formulată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este întemeiată, fiind incident motivul prevăzut în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Ținând seama de toate motivele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula decizia atacată și va acorda termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva Deciziei nr. 1207 din 26 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Anulează Decizia nr. 1207 din 26 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește termen pentru judecarea recursului la data de 07.12.2022, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.