ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1380/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra recursului de față,

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura derulată în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29.06.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. aflate în Conservare - Registrul Genealogic al Rasei Țigaie Ruginie a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu", suspendarea executării Notificării nr. x/09.04.2021 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu" a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar prin notele scrise depuse la data de 20.07.2021, aceeași parte a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii.

Prin sentința nr. 83 din 21 iulie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și excepția lipsei de interes, invocate de pârâtă, a admis cererea formulată de reclamanta A. aflate în Conservare- Registru Genealogic al Rasei Țigaie Ruginie, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu" și, pe cale de consecință, a suspendat executarea Notificării nr. x/09.04.2021 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr. x/2021.

Împotriva sentinței nr. 83 din 21 iulie 2021, a formulat recurs pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu", invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu" a solicitat, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., repunerea în termenul de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, precedată însă, de analizarea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta pârâtă.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

În cauză, sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 25.08.2021, ultima zi de declarare a recursului fiind 10.09.2021.

Recursul pârâtei fost înregistrat la Curtea de Apel Brașov la data de 21.09.2021, peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut.

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, odată cu cererea de recurs, susținând că s-a aflat în imposibilitatea obiectivă a declarării căii de atac, întrucât la data comunicării sentinței - 25.08.2021, unicul consilier juridic al instituției avea suspendat raportul de muncă încă din luna iulie 2021, iar contractarea serviciilor noului reprezentant convențional a avut loc abia la data de 06.09.2021.

Potrivit art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora.

Din analiza coroborată a prevederilor legale de mai sus, rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.

În literatura de specialitate, s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.

Împrejurarea relevată de recurenta-pârâtă, potrivit căreia unicul consilier juridic avea suspendat raportul de muncă la data comunicării sentinței, iar contractarea serviciilor noului reprezentant convențional care a redactat cererea a avut loc abia la data de 06.09.2021, nu este de natură a constitui un motiv temeinic justificat care să impună repunerea părții în termenul de declarare a căii de atac, întrucât partea nu a făcut dovada faptului că s-a aflat în imposibilitatea contractării serviciilor altui consilier juridic, sau a unui avocat, care să formuleze recurs în termenul prevăzut de lege. De altfel, pentru a nu a pierde termenul de recurs, recurenta putea să promoveze calea de atac prin reprezentantul său legal, nefiind obligatorie reprezentarea convențională.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că recurenta pârâtă nu a depus vreo dovadă în susținerea motivelor invocate prin cererea de repunere în termen și nici cu privire la data încetării împiedicării exercitării recursului, astfel că nici condițiile privind dovedirea de către parte a motivelor și formularea cererii de repunere în termen și a îndeplinirii actului de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării nu sunt îndeplinite.

În contextul prezentat, în conformitate cu dispozițiile enunțate, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta pârâtă.

Prin urmare, reține Înalta Curte că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, recurenta pârâtă nefiind suficient de diligentă pentru conservarea drepturilor sale procesuale, aceasta neaflându-se într-o situație prevăzută de 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Față de aspectele prezentate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu", va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu", ca fiind tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu" împotriva sentinței nr. 83 din 21 iulie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.