ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal la data de 5 iulie 2021, reclamanta A.J.C.O.C Caraș-Severin a solicitat suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a actului administrativ individual intitulat "Notificare" cu nr. x/09.04.2021 – care i-a fost comunicat de către Agenția Națională pentru Zootehnie la data de 09 aprilie 2021.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 422 din 26 iulie 2021, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a respins excepțiile prematurității, inadmisibilității și lipsei de interes; - a admis acțiunea formulată de reclamanta A.J.C.O.C. Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu"; - a dispus suspendarea executării Notificării nr. x/09.04.2021, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui act administrativ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 422 din 26 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu", întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimata–reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2022, Înalta Curte, constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a fost legală îndeplinită, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 25 februarie 2022, constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 18 octombrie 2022, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." În conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". Încheierea de ședință din data de 25 februarie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 august 2022. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.