ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2023

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 05.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A.J.C.O.C. Caraș-Severin în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională Pentru Zootehnie ’’Prof. Dr. G.K. Constantinescu" (în continuare ANZ), și A., director general al pârâtei Agenția Națională pentru Zootehnie ’’Prof. Dr. G.K. Constantinescu", a solicitat anularea actului administrativ individual intitulat "Notificare" cu nr. x/09.04.2021 comunicat la data de 09 aprilie 2021.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 546 din 14 octombrie 2021, a respins excepțiile prematurității și a lipsei de interes invocate de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.k. Constantinescu". A admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul A. și, în consecință, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A.J.C.O.C. Caraș-Severin în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională pt. Zootehnie "Prof. Dr. G.k. Constantinescu" având ca obiect - anulare act administrativ și a dispus anularea notificării cu nr. x/09.04.2021 emisă de pârâtă. Totodată, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă. 1.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 546 din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu", întemeiat pe dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea în parte a sentinței curții de apel și, în rejudecare admiterea în tot a acțiunii formulate. Recurenta- pârâtă a criticat sentința atacată, în esență, cu privire la modul în care prima instanță a aplicat dispozițiile de drept materiale a prevederilor art. 47 din Regulamentul UE nr. 1012/216. S-a susținut că prin intermediul Notificării atacate, a dispus ca intimata să inactiveze animalele în legătură cu care au fost descoperite neconformități în urma unei verificări dispuse și efectuate în baza legislației specifice asupra bazei de date administrate de intimată în calitate de societate de ameliorare, precum și să nu mai utilizeze aceste animale în programele de ameliorare. Ambele solicitări au ca bază legală art. 47 din Regulamentul 1012/2016. Recurenta -pârâtă a apreciat că ambele măsuri dispuse de autoritatea competentă a statului au suport legal, și anume prevederile art. 47 din Regulamentul 1012/2016, au conținut determinat, iar reclamanta, în calitatea sa de societate de ameliorare, ar fi trebuit să cunoască conținutul acestor măsuri și modalitatea de punere în aplicare, fiind obligată să aibă angajați specialiști în ameliorare, cu cunoștințe aprofundate în utilizarea platformei proprii, astfel ca rezultatele programului de ameliorare să fie unele corecte. Prin urmare, motivarea instanței de fond se bazează și din acest punct de vedere pe o analiză eronată și incompletă a prevederilor Regulamentului 1012/2016. S-a mai susținut că în mod greșit a reținut instanța faptul că Regulamentul nu ar fi aplicabil, în condițiile în care România nu a adoptat măsuri legislative care să reglementeze situația programelor de ameliorare aprobate anterior Regulamentului. Obligația de menținere și actualizare permanenta a programelor de ameliorare si a bazei de date vizând registrului genealogic este prevăzută în mod expres în legislația națională, și anume de art. 24 alin. (5) din Legea 32/2019 a zootehniei. Potrivit acestui act normativ, ia art. 24 alin. (5) se menționează ca "Societățile de ameliorare/Exploatațiile de ameliorare recunoscute au obligația realizării lucrărilor de selecție, înființării și actualizării permanente a bazelor de date, certificării originii animalelor și eliberării certificatelor zootehnice pentru animalele cuprinse în programul de ameliorare propriu. Recurenta a mai învederat faptul ca soluția instanței de font a avut la baza o surprindere greșită, inclusiv a situației de fapt. Astfel, Notificarea nr. x/09.04.2021 a fost emisă de către aceasta în urma unei verificări asupra bazei de date administrate de intimată, verificare desfășurată în deplină legalitate și în conformitate cu prerogativele date prin lege, în calitate de autoritate competentă a statului în ceea ce privește coordonarea și îndrumarea tehnică la nivel național privind exploatarea, ameliorarea și reproducția animalelor, ocazie cu care s-a constatat faptul că intimata utilizează în programul său de ameliorare animale în privința cărora există lipsă de identitate între informațiile înscrise pe certificatele tipărite și infomațiile existente în baza de date. Astfel, prin Notificarea atacată s-a adus la cunoștința reclamantei o listă a tuturor animalelor în legătură cu care au fost descoperite neconcordanțe. Recurenta a solicitat, prin Notificare, ca intimata să adopte voluntar măsurile necesare pentru a inactiva animalele care dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt actualizate în conformitate cu Regulamentul 1012/2016, și a solicitat, de asemenea, ca aceste animale să nu mai fie utilizate în programele de ameliorare, acordând termen de 30 de zile reclamantei pentru a lua aceste măsuri. În concluzie, autoritatea competentă a statului a efectuat, în virtutea atribuțiilor conferite prin lege un control în urma căruia a constatat anumite neconformități, motiv pentru care, în baza art. 47 din Regulamentul 1012/2016 a comunicat intimatei lista cu animalele în privința cărora s-au descoperit neconformități, iar prin Notificarea transmisă, a oferit acestora posibilitatea de a remedia voluntar respectivele neconformitățile. 1.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimata-reclamantă AJCOC Caraș-Severin și intimatul-pârât A., nu au formulat întâmpinare în cauză. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 11 februarie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 26 aprilie 2023, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. Este de necontestat că, prin Notificarea nr. x/09.04.2021, recurenta Agenția Națională pentru Zootehnie a adresat reclamantei A.J.C.O.C. Caraș- Severin, luarea măsurilor necesare pentru a inactiva animalele ce dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt actualizate în conformitate cu Regulamentul nr. 1012/2016 (conform tabelului atașat), solicitându-se de asemenea ca aceste animale să nu mai fie folosite în programele de ameliorare, în termen de 30 de zile de la primirea notificării. De asemenea, prin această notificare, autoritatea competentă a statului în zootehnie, având atribuții în coordonarea și îndrumarea tehnică la nivel național privind exploatarea, ameliorarea și reproducția animalelor, conservarea și managementul durabil al resurselor genetice la animale și alte specii de interes zooeconomic, conform art. 3, lit. (b) din H.G. nr. 1188/2014, a informat societatea de ameliorare cu privire la constatările stabilite prin acțiunea de verificarea a certificatelor de origine și zootehnice eliberate. Astfel, prin termenul acordat, respectiv 30 de zile de la data luării la cunoștință, s-a solicitat ca reclamanta să întreprindă măsurile necesare în vederea inactivării animalelor din registrele genealogice ce dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt emise în conformitate cu Regulamentul 1012/2016. Recurenta-pârâta s-a prevalat în justificarea solicitării adresate intimatei- reclamante prin Notificarea contestată, în sensul de a lua măsurile necesare pentru a inactiva animalele care dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt actualizate în conformitate cu Regulamentul 1012/2016, respectiv de a nu mai utiliza aceste animale în programele de ameliorare, de prevederile art. 47 din Regulamentul 1012/2016. Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe, potrivit căreia, din examinarea conținutului actului administrativ contestat, măsurile dispuse de pârâtă în cazul reclamantei în privința celor 114 certificate de origine sau zootehnice, enumerate în anexa la Notificarea nr. x/09.04.2021, vizează animale deja înscrise în registrul genealogic, cărora le fuseseră emise certificate înainte de adoptarea ori punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1012/2016, a căror valabilitate și conformitate cu legislația națională în vigoare la data emiterii este recunoscută expres de pârâtă prin chiar întâmpinarea din prezenta cauză. Concluzia primei instanțe este confirmată de faptul obligația pozitivă stabilită în sarcina intimatei-reclamantei, aceea de a "inactiva animalele ce dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt actualizate în conformitate cu Regulamentul nr. 1012/2016", în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, se dovedește a fi lipsită de fundament legal, în măsura în care aceasta este impusă în baza Regulamentului nr. 1012/2016, atât asupra unor acte emise anterior aplicării acestui Regulament, cum sunt certificatele de origine sau zootehnice emise de reclamantă anterior datei de 1 noiembrie 2018, respectiv a unor situații tranzitorii, aflate în curs de derulare la data punerii acestuia în aplicare, fără a fi însă indicat în cuprinsul actului administrativ contestat vreun temei legal identificat în dreptul intern care să permită aplicarea dispozițiilor Regulamentului față de situații tranzitorii. Prin critice aduse sentinței, recurenta pârâtă a reluat apărările, cu o motivare identică celei din fond, încercând să justifice că ambele solicitări (inactivarea animalelor în legătură cu care au fost descoperite neconformități în urma unei verificări dispuse și efectuate în baza legislației specifice asupra bazei de date administrate de intimată în calitate de societate de ameliorare, precum și neutilizarea acestor animale în programele de ameliorare) au la bază incidența Regulamentului nr. 1012/2016. O altă critică a recurentei vizează aplicarea în timp a legii, respectiv a incidenței Regulamentului nr. 1012/2016, arătând că în cazul abrogării exprese indirecte a legislației naționale, revine organului care aplică legea să rezolve situația de contradictorialitate dintre două acte normative. În această apreciere, recurenta, în virtutea atribuțiilor conferite a trebuit să țină seama de două principii fundamentale, respectiv Lex posterior derogat prior și Lex superior derogat inferior. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. În speță, se constată că, în conformitate cu dispozițiilor art. 69 din Regulament, prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 noiembrie 2018. Articolul 65 se aplică de la 19 iulie 2016 emise de statele membre și comunicate Comisiei, or sub acest aspect, în cuprinsul Notificării contestate nu au fost menționate prevederi legale identificate în legislația națională care să reglementeze situațiile tranzitorii, de natura celei la care se referă notificarea în speță. Fără îndoială că regulamentele europene au o aplicabilitate directă în dreptul intern, însă este evident că, în ceea ce privește transpunerea, Regulamentul nr. 1012/2016 prevede la dispozițiile art. 68, că Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 66 și 67 până la 1 noiembrie 2018. Mai mult decât atât, așa cum bine a punctat judecătorul fondului, de principiu, Regulamentul nr. 1012/2016 se aplică pentru animalele de rasă pură care urmează a fi înscrise într-un registru genealogic după intrarea sa în vigoare, iar punerea în aplicare pe teritoriile statelor membre urmează a se realiza începând cu data de 1 noiembrie 2018, în baza actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 66 și 67 până la 1 noiembrie 2018 emise de statele membre și comunicate Comisiei, or sub acest aspect, în cuprinsul Notificării contestate nu au fost menționate prevederi legale identificate în legislația națională care să reglementeze situațiile tranzitorii, de natura celei la care se referă notificarea în speță. În plus, a apreciat că, în lipsa unor astfel de prevederi normative, actul administrativ supus analizei nu are o fundamentare legală, neputându-se stabili baza legală de drept intern emisă în vederea transpunerii Regulamentului nr. 1012/2016 și care a fundamentat măsurile tranzitorii dispuse împotriva reclamantei. Este locul aici a aminti faptul că în soluționarea prezentei cauze instanța a mai reținut că Notificarea emisă nu are un conținut determinat printr-o motivare adecvată a actului de autoritate, întrucât nu se poate înțelege din cuprinsul acestuia maniera în care ar putea opera "inactivarea" impusă de autoritatea publică: prin radierea din Registrul genealogic, prin suprimarea fizică a animalelor, prin înlăturarea acestora în alt mod din programele de ameliorare, etc., pentru a permite subiectului de drept administrativ căruia îi este adresat să își conformeze conduita în mod corespunzător față de obligațiile impuse prin actul în cauză, iar instanței de judecată să evalueze dacă acesta a fost emis cu exces de putere. Or, invocatul aparat argumentativ a fost examinat de curtea de apel într-o manieră extrem de detaliată, în cadrul unui silogism judiciar corect, logic și convingător, fiind stabilită situația de fapt pe baza aprecierii întregului probatoriu administrat incluzând și mijloacele de probă administrate în cauză. În mod judicios a argumentat curtea de apel în analiza actului administrativ, din perspectiva noțiuni dată de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004, reținând că în lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Împrejurările de fapt reținute pe baza aprecierii coroborate a probatoriului - ce nu mai pot fi reexaminate în calea de atac a recursului în care se exercită exclusiv un control de legalitate - au fundamentat raționamentul judiciar al instanței de fond, potrivit cu care pârâta-recurentă prin notificarea emisă nu a expus vreo altă cauză de nevalabilitate a certificatelor, de vreme ce respectivele certificate nu au fost anulate ori desființate în vreun mod, neputându-se reține așadar că ar fi încetat automat efectele acestora ca urmare a intrării în vigoare și a împlinirii termenului de aplicare a Regulamentului nr. 1012/2016, la 1 noiembrie 2018, pentru a se justifica astfel "inactivarea" a unor animale și interdicția de a participa în campania de montă din anul 2021. Celelalte nemulțumiri expuse în memoriul de recurs, cu referire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 47 din Regulamentul 1012/2016, aduc în discuție exclusiv împrejurări de fapt stabilite pe baza aprecierii mijloacelor de probă, aspecte care prezintă, după cum s-a arătat în cele ce preced, valențele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului. În ceea ce privește excepția prematurității invocată de pârâtă, instanța de fond în mod corect a respins-o, constatând că în motivarea acestei excepții au fost redate argumente ce țin mai degrabă de lipsa caracterului de act administrativ al notificării, așadar de o inadmisibilitate a atacării acestuia în mod separat prin acțiunea în anulare. Referitor la excepția lipsei de interes, instanța a reținut corect că, interesul reclamantei în formularea prezentei cereri este unul legitim și actual, câtă vreme prin notificarea menționată, i s-a impus luarea anumitor măsuri, pe care aceasta le consideră prejudiciabile, justificând așadar interesul de a solicita instanței de contencios administrativ efectuarea controlului de legalitate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtul A., instanța a constatat just existența unui fine de neprimire, după cum rezultă fără echivoc că demersul judiciar inițiat în contradictoriu cu acest pârât nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 16 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Concluzionând asupra criticilor de nelegalitate, în baza argumentelor expuse punctual, Înalta Curte reține că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.