ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 9 martie 2022
Asupra recursului de față,
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (urmare declinării competenței Tribunalului București prin sentința nr. 2997 din 8 mai 2018), astfel cum a fost modificată, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerul Finanțelor, anularea Deciziei nr. 62/P/01.08.2017 privind soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Dispozitiei obligatorii nr. 114287/09.05.2017, precum și anularea în parte, respectiv a măsurilor nr. 1 și nr. 4 cuprinse în Dispoziția obligatorie nr. 114287/09.05.2017, întocmită ca urmare a inspecției economico-financiare desfășurate la A. S.A., în perioada 05.01.2017 - 04.05.2017, de către B. - inspector superior, C. - consilier superior și D. - consilier superior.
Hotărârea primei instanței
Prin sentința nr. 5261 din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerul Finanțelor, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.
II. Procedura în fața instanței de recurs
Intimații-pârâți Ministerul Finanțelor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la înrâmpinare.
La termenul de judecată din 20.10.2021, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentei-reclamante, față de lipsa mandatului acordat consilierului juridic pentru redactarea și semnarea cererii de recurs, iar prin încheierea de la același termen, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru ca recurenta-reclamantă să complinească lipsurile.
III. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentei-reclamante, invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară".
Analizând documentele depuse la dosar, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată și semnată, în numele recurentei-reclamante A. S.A., de către consilierul juridic E., fără a fi atașată la dosar dovada mandatului acordat de recurentă în vederea declarării și semnării căii de atac.
Conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".
În raport de mențiunile din cuprinsul cererii de recurs și de lipsa dovezii împuternicirii acordate consilierului juridic, prin încheierea de la termenul de judecată din 20.10.2021, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru ca societatea recurentă să facă dovada mandatului acordat consilierului juridic pentru formularea și semnarea cererii de recurs. Deși această obligație a fost comunicată recurentei în ședință publică, fiind emisă și citație cu această mențiune, partea nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă a fost formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, la dosarul cauzei nefiind depus mandatul acordat consilierului juridic E. în vederea declarării și semnării cererii de recurs, iar recurenta-reclamantă nu a acoperit aceste lipsuri, deși a fost acordat un termen în acest sens, conform art. 82 alin. (1) teza I C. proc. civ.
IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În consecință, în raport de prevederile art. 82 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și va anula recursul declarat de reclamantă A. S.A., pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentei -reclamante, invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor.
Anulează recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 5261 din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.