ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 8 martie 2022
Deliberând asupra prezentei cauze și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26 aprilie 2021 pronunțată de 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția nulității cererii de intervenție accesorie pentru lipsa semnăturii și, pe cale de consecință, a anulat cererea de intervenție accesorie formulată de către A..
Totodată, instanța a amânat judecarea cauzei la data de 07.06.2021 - C3 Recurs Achiziții publice (11-12), pentru când: se va comunica numitului A. încheierea de ședință pronunțată cu privire la cererea de intervenție accesorie, se va verifica dacă încheierea a rămas definitivă sau s-a exercitat calea de atac, se vor pune în discuția părților excepțiile și recursurile din prezenta cauză.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, intervenietul A. nu s-a conformat dispoziției instanței de la termenul anterior ca autorul cererii de intervenție să depună la dosarul cauzei cererea de intervenție semnată, obligație care nu era necesară a fi pusă în vedere prin citarea sau comunicarea unui alt act al instanței dat fiind că numitul A. nu avea calitate de parte iar cererea de intervenție a fost de intervenție voluntară în dosar, având obligația în calitatea sa de potențial intervenient să urmărească cursul dosarului în care el însuși a formulat cerere de intervenție.
A mai reținut instanța că cererea de chemare în judecată este formulată anterior modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 și dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. iar, pentru verificarea rămânerii definitive a încheierii de ședință pronunțată cu privire la cererea de intervenție accesorie a amânat cauza.
De asemenea, mai reține instanța că soluția pronunțată asupra cererii de intervenție este cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru autorul cererii de intervenție care este lipsă de la dezbateri, căruia i se va comunică încheierea, urmând ca la termenul următor să se verifice dacă încheierea a rămas definitivă sau s-a exercitat calea de atac.
1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate
Împotriva acestei încheieri a promovat recurs intervenientul A., in condițiile art. 483 C. proc. civ.
În argumentarea memoriului de recurs, recurentul critică încheierea atacată, apreciind că instanța de fond a încălcat normele de procedură ce vizează complinirea lipsurilor unei cereri în ceea ce privește semnarea, potrivit art. 63 C. proc. civ.
Arată că instanța de fond a încălcat regulile de procedură imperative, respectiv citarea părții căreia ar fi trebuit să i se pună în vedere obligațiile ce le avea de împlinit.
1.4. Apărările formulate în cauză
Legal citată, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, fiind comunicată, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția tardivității, solicitând admiterea excepțiilor astfel cum au fost formulate.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Examinând recursul în raport de excepția tardivității recursului promovat de intervenient și invocată din oficiu,a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare,Înalta Curte urmează să o admită, și să respingă recursul, ca fiind tardiv formulat, având în vedere următoarele considerente:
Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Dispozițiile legale aplicabile
"Art. 64 - (…)
(4) încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.
(…)
Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menționat, termen legal imperativ, care are ca punct/moment de plecare data comunicării hotărârii, moment de la care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru formularea cererii de recurs deduse judecății, ce se calculează potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârșit acestea).
În cauză, se reține că termenul imperativ prevăzut de lege pentru declararea recursului este de 5 zile de la comunicare, către partea lipsă.
În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că încheierea instanței de fond a fost comunicată recurentului la data de 5 mai 2021 și, în aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 11 mai 2021. Or, conform datei menționate pe plicul de expediere,(data poștei) recursul a fost exercitat la data de 14 mai 2021, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Prin urmare, recursul a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. 64 alin. (4) din C. proc. civ.
Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a recursului- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.
Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 185 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reține-, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susținut-, Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a admite excepția tardivității invocată din oficiu și a respinge recursul declarat de intervenientul A., ca fiind tardiv formulat.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de intervenientul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2022.