Decizia nr. 438/2024 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin cererea înregistrată la 23 martie 2017 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, astfel cum a fost precizată și completată la data de 17 mai 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat obligarea pârâților H. S.A. și I. la emiterea unui certificat privind structura integrală și detaliată a acționariatului societății H. S.A., în sensul comunicării numelui, prenumelui, datei și locului nașterii tuturor persoanelor care dețin acțiuni, numărului de acțiuni deținute, sechestrelor, ipotecilor și a altor garanții instituite asupra acțiunilor deținute, inclusiv cele de natură penală, precum și procentul din totalul acțiunilor emise de societate. De asemenea, au solicitat obligarea pârâților la comunicarea către reclamanți a unor copii certificate ale registrului ședințelor și deliberărilor adunărilor generale, începând cu data de 1 ianuarie 2010 până la data introducerii acțiunii și ale registrului obligațiunilor care să releve totalul obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum și numele, prenumele ori denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, atunci când ele sunt nominative. Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S.A. Prin sentința civilă nr. 236 din 6 februarie 2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea către reclamanți a unor copii certificate ale registrului ședințelor și deliberărilor adunărilor generale începând cu data de 01.01.2010 până la data introducerii acțiunii; a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea capătului de cerere vizând comunicarea unor copii certificate ale registrului obligațiunilor, care să releve totalul obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum și numele, prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, atunci când ele sunt nominative și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes; a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată și a obligat pârâții la emiterea unui certificat privind structura acționariatului societății H. S.A., cuprinzând numele și prenumele tuturor acționarilor, numărul de acțiuni deținute precum și procentul din numărul total de acțiuni emise de societate, precum și la comunicarea către reclamanți a unor copii certificate ale registrului ședințelor și deliberărilor adunărilor generale începând cu data de 01.01.2010 până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 23.03.2017, pe cheltuiala reclamanților; a respins, în rest, pretențiile reclamanților, ca nefondate și a obligat pârâții la plata către reclamantul A. a sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâții H. S.A. și I. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 324 din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantelor F. și G. de renunțare la judecată, a admis apelurile și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată și a obligat pârâții la emiterea unui certificat privind structura acționariatului societății H. S.A., cuprinzând numărul de acțiuni și procentele deținute, cu protejarea datelor cu caracter personal ale acționarilor prin anonimizare; a menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate și a admis cererile de intervenție în folosul apelanților, formulate de J., K., L., M., N., O. și P..

Împotriva acestei decizii, reclamanții B., A., C., D. și E. au declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 575 din 10 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă a admis recursul reclamanților B., C., D., A. și E., a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2017*, iar prin încheierea din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 17 noiembrie 2021 și ulterior la 24 noiembrie 2021. Prin decizia civilă nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes și au fost admise apelurile declarate de pârâții H. S.A. și I., în sensul schimbării în parte a sentinței atacate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii, astfel cum a fost precizată și completată. Au fost obligați pârâții la emiterea unui certificat privind structura acționariatului pârâtei H. S.A., cuprinzând numărul de acțiuni și procentele deținute, cu protejarea datelor cu caracter personal ale acționarilor prin anonimizare. Au fost menținute restul dispozițiilor din hotărârea apelată. S-au admis cererile de intervenție în folosul apelanților formulate de J., K., L., M., N., O. și P..

Împotriva încheierii din 3 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 4 aprilie 2022, reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și a încheierii din 3 noiembrie 2021, de admitere în principiu a cererilor de intervenție accesorie, cu consecința trimiterii cauzei instanței de apel pentru rejudecare sau, dacă se va aprecia că sunt incidente dispozițiile art. 497 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, respectiv sentința civilă nr. 236 din 6 februarie 2018 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă. Totodată, s-a solicitat respingerea cererilor de intervenție accesorie formulate în cauză de către J., K., L., M., N., O., P.. Împotriva aceleiași decizii pârâta H. S.A. și intervenientul P. au declarat recurs incident. Prin decizia civilă nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de recurenții-reclamanți. A fost anulat recursul principal declarat de reclamanții E., D., C., A. și B. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și recursurile incidente declarate de pârâta H. S.A. și de intervenientul P. împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A fost admis recursul principal declarat de reclamanții E., D., C., A. și B. împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe. 6.1. Prin cererea de revizuire formulată de recurenta H. S.A. la 30 octombrie 2023, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a solicitat schimbarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului principal declarat de reclamanți. În motivare, revizuenta a susținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a dat mai mult decât s-a cerut. În acest sens, revizuenta a susținut că nu s-a solicitat prin cererea de recurs casarea hotărârii pentru încălcarea dispozițiilor art. 501 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., din perspectiva extinderii analizei considerentelor instanței de apel asupra altor elemente aflate sub protecția datelor cu caracter personal privind domiciliul și codul numeric personal. Având în vedere că intimații nu au invocat în sine un motiv de nelegalitate în ceea ce privește aceste considerente, iar acest lucru nu a făcut obiectul dezbaterii în fața instanței de judecată, recurenta apreciază că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Totodată, revizuenta subliniază faptul că recurenții-reclamanți nu au invocat ca motiv de recurs existența unor motive străine de natura cauzei privind comunicarea domiciliului și codului numeric personal. Potrivit revizuentei, deși recurenții-reclamanți nu au invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. atunci când au susținut încălcarea dispozițiilor art. 501 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., instanța a încadrat criticile în acest motiv de recurs fără însă a mai pune în discuție această chestiune. În contextul în care acest aspect nu a format obiectul recursului și nici nu a fost pus în discuția părților de instanța de judecată, revizuenta apreciază că prin pronunțarea hotărârii și motivarea acesteia pe un motiv și temei de drept ce nu au făcut obiectul judecății, instanța s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut și implicit a dat mai mult decât s-a cerut. De asemenea, în opinia revizuentei nici nemotivarea hotărârii din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) teza finala C. proc. civ. nu a format obiectul recursului și nici nu a fost pusă în discuția părților. 6.2. La 30 octombrie 2023 pârâtul I. a formulat cerere de revizuire a aceleiași hotărâri, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat schimbarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului principal declarat de reclamanți. În susținerea cererii de revizuire, pârâtul I. a invocat aceleași motive ca recurenta H. S.A., cele două cereri fiind identice. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 ianuarie 2024 intimații E., D., C., A. și B. au invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea revizuirii.

Cauza a fost înregistrată la 2 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, completul de judecată nr. C1. Prin încheierea din 15.11.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de abținere formulată de membrii completului de judecată C1 și la 24.11.2023 cauza a fost repartizată aleatoriu completului de judecată C3. Prin rezoluția din 27 noiembrie 2023 s-a fixat termen de judecată la 29 februarie 2024. 7.1. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de revizuire formulate de pârâtul I., invocată din oficiu, pe care a admis-o la termenul de judecată de la 29 februarie 2024. În consecință, reținând dispozițiile art. 197 C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii", Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de acest text legal și să anuleze, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul I. împotriva deciziei civile nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017. 7.2. Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată de recurenta H. S.A., în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, urmează a o respinge pentru următoarele considerente: În prealabil, este de subliniat faptul că intimații E., D., C., A. și B. au invocat inadmisibilitatea cererii din perspectiva faptului că este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, și nu ca urmare a neîndeplinirii unei condiții generale privind exercitarea căii de atac. În același timp, se constată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Totodată, este de menționat faptul că prin cererea de revizuire se solicită retractarea deciziei prin care a fost admis recursul, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe de apel. Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Totodată, conform art. 509 alin. (2) din același cod pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Din textele de lege evocate rezultă că pentru a se putea solicita retractarea unei hotărâri în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., legiuitorul a impus condiția ca hotărârea solicitată a fi revizuită să fie pronunțată asupra fondului sau să fi evocat fondul. Este de subliniat faptul că noțiunea dezbatere asupra fondului este reglementată de art. 389 și art. 476 C. proc. civ., fiind specifică instanțelor fondului, spre deosebire de evocarea fondului, caracteristică etapelor procesuale desfășurate la instanțele de control judiciar și care implică o reevaluare a elementelor de fapt și de drept ale cauzei, urmată de schimbarea dezlegării date de instanțele anterioare problemei deduse judecății, fie prin stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie prin aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite anterior. În acest sens sunt și dezlegările Curții Constituționale, cuprinse în Decizia nr. 250 din 20.04.2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 706 din 16 iulie 2021, care, la paragr. 18, a reținut că revizuirea hotărârilor date de instanțele de recurs se poate cere "atunci când acestea evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment. Curtea a arătat că hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins (Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, paragraful 17)". Prin urmare, nu sunt susceptibile de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ca nefondat, s-a admis recursul și s-a dispus casarea cu trimitere, precum și hotărârile prin care a fost soluționată calea de atac în temeiul unei excepții procesuale absolute. Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cerința impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. privind admisibilitatea cererii de revizuire nu este întrunită în speță, câtă vreme prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei. Astfel, prin decizia civilă nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis recursul, fiind găsite întemeiate motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe de apel. Drept urmare, prin hotărârea instanței de recurs nu a fost evocat fondul, întrucât prin soluția de admitere a recursului instanța nu a rejudecat cauza prin schimbarea dezlegării date de instanțele anterioare problemei deduse judecății, ci a constatat nelegalitatea soluționării căii de atac a apelului și a trimis cauza spre o nouă judecată asupra fondului, instanței de apel. Având în vedere faptul că decizia prin care a fost admis recursul și trimisă cauza spre o nouă judecată nu se circumscrie hotărârilor date asupra fondului sau care evocă fondul, rezultă că revizuirea exercitată împotriva acestei decizii nu întrunește cerința de admisibilitate impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. Se va avea în vedere și faptul că motivul de revizuire invocat, respectiv pct. 1 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nu se regăsește printre excepțiile de la cerința privind evocarea fondului. Această concluzie face de prisos cercetarea celorlalte argumente, prin care s-a justificat îndeplinirea condițiilor reglementate pentru ipoteza de revizuire prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta H. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.