ÎCCJ, decizie (scj.ro #206210)

Acțiune în obligarea societății la emiterea unui certificat privind structura acționariatului acesteia. Necesitatea protecției datelor cu caracter personal. Limitele rejudecării în fond după casare. Încălcarea dispozițiilor art. 501 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Recursul/ Drept comercial. Societățile. Funcționarea societăților. Societățile pe acțiuni

Index alfabetic: Obligație de a face

Certificat de acționar

Registrul acționarilor

Excepția lipsei de interes

Protecția datelor cu caracter personal

Recurs

Limitele rejudecării după casare

Caracterul obligatoriu al deciziei de casare

Motive străine de natura cauzei

Regulament UE nr. 2016/679, art. 6

Directiva nr. 2015/849, art. 43

C. proc. civ., art. 425 alin. (1) lit. b), art. 478, art. 491, art. art. 501 alin. (1), alin. (3)

Legea nr. 677/2001, art. 3

Legea nr. 129/2018, art. V

Legea nr. 31/1990, art. 177 lit. a)

Dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc obligativitatea hotărârii instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate pentru instanța care judecă fondul, instanța de apel în rejudecare fiind ținută de dezlegările privind dreptul pozitiv incident ale instanței de casare, iar cele ale alin. (3) prevăd și că instanța de fond va judeca, din nou, în limitele casării, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Sunt încălcate dispozițiile art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ. în cazul în care prin decizia recurată, pronunțată în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea în fond după casare, instanța de apel deși a identificat,  în mod corect, obiectul analizei format din criticile pârâților privind necesitatea protejării datelor cu caracter personal în legătură cu soluția primei instanțe, de comunicare a structurii acționariatului care să cuprindă „numele și prenumele” acționarilor (persoane fizice) - elemente de identificare aflate sub protecția legală a actelor normative indicate de instanța supremă, prin decizia de casare -, și-a extins analiza prin considerentele deciziei recurate asupra altor elemente aflate sub protecția  datelor personale privind domiciliul, codul numeric personal, precum și prin trimiterea generică la datele prevăzute de art. 177 lit. a) din Legea nr. 31/1990, date care nefiind menționate în dispozitivul sentinței apelate de către pârâți nici nu formau obiectul căii de atac declarate de către aceștia.

Dispozițiile art. 481 C. proc. civ. prevăd că apelantului nu i s-ar putea crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, aceasta putând fi schimbată numai în favoarea celui care a exercitat apelul, adică a pârâților, principiu non reformatio in pejus care trebuie respectat și cu ocazia rejudecării după admiterea căii de atac a recursului reclamanților împotriva primei deciziei din apel, în lipsa unei derogări exprese.

I.C.C.J, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1421 din 13 iunie 2023

astfel cum a fost precizată și completată la data de 17 mai 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pârâții H. S.A. și I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la emiterea unui certificat privind structura integrală și detaliată a acționariatului societății H. S.A., în sensul comunicării numelui, prenumelui, datei și locului nașterii tuturor persoanelor care dețin acțiuni, numărului de acțiuni deținute, sechestrelor, ipotecilor și a altor garanții instituite asupra acțiunilor deținute, inclusiv cele de natură penală, precum și procentul din totalul acțiunilor emise de societate.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâților la comunicarea către reclamanți a unor copii certificate ale registrului ședințelor și deliberărilor adunărilor generale începând cu data de 01 ianuarie 2010 până la data introducerii acțiunii și ale registrului obligațiunilor care să releve totalul obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum și numele, prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, atunci când ele sunt nominative. Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Constanța, Secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S.A.

Prin sentința civilă nr. 236 din 06 februarie 2018, Tribunalul Constanța, Secția a II-a civilă,

a respins excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea către reclamanți a unor copii certificate ale registrului ședințelor și deliberărilor adunărilor generale începând cu data de 01.01.2010 până la data introducerii acțiunii; a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea capătului de cerere vizând comunicarea unor copii certificate ale registrului obligațiunilor, care să releve totalul obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum și numele, prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, atunci când ele sunt nominative și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes; a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată și a obligat pârâții la emiterea unui certificat privind structura acționariatului societății H. S.A., cuprinzând numele și prenumele tuturor acționarilor, numărul de acțiuni deținute, precum și procentul din numărul total de acțiuni emise de societate, precum și la comunicarea către reclamanți a unor copii certificate ale registrului ședințelor și deliberărilor adunărilor generale începând cu data de 01.01.2010 până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 23.03.2017, pe cheltuiala reclamanților; a respins, în rest, pretențiile reclamanților, ca nefondate și a obligat pârâții la plata către reclamantul A. a sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin

decizia civilă nr. 324 din 13 iunie 2019

,

Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

a respins cererea reclamantelor J. (fostă F.) și G. de renunțare la judecată, a admis apelurile și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată și a obligat pârâții la emiterea unui certificat privind structura acționariatului societății H. S.A., cuprinzând numărul de acțiuni și procentele deținute, cu protejarea datelor cu caracter personal ale acționarilor prin anonimizare; a menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate și a admis cererile de intervenție în folosul apelanților, formulate de K., L., M., N., O., P. și R.

3.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții B., A., C., D. și E.

Prin

decizia civilă nr. 575 din 10 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă

, a admis recursul reclamanților B., C., D., A. și E. împotriva deciziei civile nr. 324/13.06.2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Prin încheierea din 03 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 17 noiembrie 2021, ulterior fiind amânată la 24 noiembrie 2021.

Prin decizia civilă nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

, s-a respins excepția lipsei de interes.

Au fost admise apelurile declarate de pârâta H. S.A. și de pârâtul I. împotriva sentinței civile nr. 236/06.02.2018 pronunțate de Tribunalul Constanța, în sensul schimbării în parte a sentinței atacate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii, astfel cum a fost precizată și completată.

Au fost obligați pârâții la emiterea unui certificat privind structura acționariatului pârâtei H. S.A., cuprinzând numărul de acțiuni și procentele deținute, cu protejarea datelor cu caracter personal ale acționarilor prin anonimizare.

Au fost menținute restul dispozițiilor din hotărârea apelată.

S-au admis cererile de intervenție în folosul apelanților formulate de K., L., M., N., O., P. și R.

5.1.

Împotriva încheierii din 03 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 04 aprilie 2022, reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs

, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și a încheierii din 03 noiembrie 2021 de admitere în principiu a cererilor de intervenție accesorie, cu consecința trimiterii cauzei instanței de apel pentru rejudecare sau, dacă se va aprecia că sunt incidente dispozițiile art. 497 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, respectiv sentința civilă nr. 236 din 06 februarie 2018 a Tribunalului Constanța, Secția a II-a civilă. Totodată, s-a solicitat respingerea cererilor de intervenție accesorie formulate în cauză de către K., L., M., N., O., P., R.

În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală pentru că nu există o motivare a soluției în ceea ce privește comunicarea datelor pentru acționarii persoane juridice, fiind incident motivul de recurs prevăzut de

art. 488 alin. (1) pct. 6

C. proc. civ.

Totodată, s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și pentru că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de

art. 488 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ.

În acest sens, s-a arătat că solicitarea recurenților privește emiterea de informații ce derivă dintr-un drept fundamental al acționarilor de a fi informați permanent asupra persoanelor cu care sunt coacționari, procentul deținut de acestea din totalul acțiunilor societare, nefiind vorba de informații personale cum ar fi domiciliul personal ori de prelucrarea a CNP-ului. În cazul altor firme ce sunt acționare la societatea intimată nu se poate dispune limitarea accesului la nume din moment ce acestea sunt publice și nu există niciun text de lege național sau european care să limiteze dreptul la informare din partea oricărei persoane.

Mai mult, s-a subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, deținătorii cu orice titlu de acțiuni la purtător le vor depune la sediul societății emitente, iar consiliul de administrație al societății va înscrie pe titluri și în registrul acționarilor numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul acționarului persoană fizică sau denumirea, sediul, numărul de înmatriculare și codul unic de înregistrare ale acționarului persoană juridică, după caz.

S-a mai arătat că instanța de apel nu motivează de ce informarea acționarilor asupra numelui sau prenumelui persoanelor fizice ce dețin calitatea de comerciant, profesionist în cadrul unui operator economic ar fi nelegitimă, din moment ce proba contrară asupra unei pretinse prelucrări nelegale ulterioare incumbă intimatei.

În conformitate cu procedurile de lucru ale registrului comerțului, s-a învederat că acesta emite informații certificate asupra numelui și prenumelui, în legătură cu locul, data nașterii, numărul de părți sociale deținute, ponderea din total pentru societățile cu răspundere limitată, în nume colectiv, în comandită simplă unde este abilitat de lege să prelucreze informațiile privind asociații. Din cuprinsul soluției recurate rezultă că actele normative în baza cărora Oficiul Național al Registrului Comerțului emite certificate de informare privind structura socială a firmelor unde este obligat să asigure prelucrarea ar fi ilegale. Sub acest aspect, s-a arătat că soluția judiciară atacată este nelegală, fiind motivată cu argumente străine de natura cauzei, cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind îndeplinite condițiile de casare prevăzute de art. 488 alin. (l) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

5.2.

Împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 06 iunie 2022, pârâta H. S.A. a declarat recurs incident

întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii excepției lipsei de interes invocată de către intervenientul R.

Recurenta-pârâtă a învederat că, în cauză, interesul trebuie analizat și din perspectiva efectului admiterii unei astfel de acțiuni și, totodată, din perspectiva scopului promovării acesteia. În acest sens, s-a precizat că reclamanții au arătat în mod expres că „solicitarea de informații are un scop particular și unic -simpla informare personală”. Astfel, aceștia nu au indicat, în concret, care este scopul promovării acestei acțiuni. Nefiind indicat un motiv concret care să justifice interesul demersului lor judiciar și de ce este necesară această acțiune și fiind invocat un motiv care nu se circumscrie scopului definit de lege, recurenta-pârâtă a susținut că, în realitate, nu există niciun interes legitim și implicit niciun drept subiectiv încălcat, situație în care cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condiția ce vizează existența unui interes, nefiind identificat folosul efectiv pe care recurenții-reclamanți l-ar obține în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată.

5.3.

Împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 06 iunie 2022, intervenientul R. a declarat recurs incident

, solicitând admiterea acestuia.

În esență, s-a susținut că instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor legale, a apreciat faptul că excepția lipsei de interes este neîntemeiată, procedând la o motivare sumară și superficială a acesteia, sens în care s-a solicitat admiterea recursului incident, casarea deciziei civile pronunțate cu referire la excepția lipsei de interes și, în rejudecare, să se dispună admiterea excepției lipsei de interes în promovarea litigiului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

S-a învederat că recurenții-reclamanți nu pot justifica un interes legitim, personal și actual întrucât justificarea interesului promovării unei cereri în justiție este strâns legată de justificarea unui drept subiectiv și litigios actual, iar interesul, fie că este un folos material sau moral, urmărește ocrotirea unui drept considerat încălcat.

Prin întâmpinarea la

recursul recurenților-reclamanți

înregistrată la 02 iunie 2022,

intimatul-pârât I.

a invocat

excepția nulității recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 521

din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la recursul declarat împotriva

încheierii din 03 noiembrie 2021

s-a invocat

excepția inadmisibilității

.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La 06 iunie 2022, odată cu recursul incident, pârâta H. S.A. a formulat și întâmpinare la recursul recurenților-reclamanți,

prin care a invocat

excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei nr. 521 din 24.11.2021

, raportat la obiectul litigiului, respectiv obligația de a face, fiind incidente dispozițiile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ. coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Un alt motiv de

inadmisibilitate

invocat se referă la faptul că reclamanții nu au formulat recurs împotriva încheierilor de admitere în principiu în faza de apel (prima judecată a apelului) motiv pentru care, prin decizia nr. 575/10.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/118/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat faptul că „dispozițiile art. 64 C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, impune părții interesate formularea căii de atac împotriva încheierii de admitere în principiu a intervenției odată cu fondul.”

Din acest punct de vedere, art. 483 alin. (1) și art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. impun recurentului indicarea hotărârii care se atacă, inclusiv a hotărârilor date în cauză cu titlu premergător (încheierile) care, fără a soluționa procesul, rezolvă o chestiune litigioasă în cursul acestuia.

În măsura în care se va trece peste această excepție, pârâta a invocat

excepția nulității recursului

, raportat la faptul că motivele invocate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 06 iunie 2022

, a formulat întâmpinare și pârâtul R., prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului declarat de recurenții-reclamanți.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La aceeași dată,

intimatul-intervenient N. a formulat întâmpinare

, prin care a invocat

excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții-reclamanți

, din perspectiva art. 94 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la obiectul litigiului - obligația de a face.

În subsidiar, s-a invocat

excepția nulității recursului recurenților-reclamanți

, având în vedere că nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți,

la data de 18 iulie 2022,

au formulat întâmpinare la recursul recurentei-pârâte H. S.A

., prin care au invocat

excepția nulității recursului

, raportat la faptul că acesta nu conține critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului.

Prin același înscris, s-a formulat și

răspuns la întâmpinarea pârâtei

, solicitându-se respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de aceasta.

Totodată,

recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare la recursul intervenientului R.

, prin care au invocat

excepția nulității

recursului, pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului.

Prin același înscris, s-a formulat și

răspuns la întâmpinarea intervenientului

, solicitându-se respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de acesta.

Recurenții-reclamanți au mai depus

răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât I.

, prin care au solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și

răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-intervenient N.

, prin care au solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate prin întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la dosar în data de 05.12.2022, recurentul-intervenient R. a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de recurenții-reclamanți împotriva deciziei 521/24.11.2021 față de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de recurenții-reclamanți împotriva încheierii din 03.11.2021; admiterea excepției nulității recursului declarat de recurenții-reclamanți împotriva deciziei 521/24.11.2021; respingerea excepției nulității recursurilor incidente.

La data de 05.12.2022 recurenta-pârâtă H. S.A. a depus un

punct de vedere

cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor, solicitând admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de recurenții-reclamanți, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv obligația de a face; admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de recurenți împotriva încheierii din 01.11.2021; admiterea excepției nulității recursului principal și respingerea excepției nulității recursurilor incidente.

Prin punctul de vedere depus în data de 08.12.2022, recurenții-reclamanți au solicitat respingerea excepției nulității recursului principal, admiterea în principiu a recursului, fixarea unui termen de judecată și citarea părților.

Prin încheierea din 07 februarie 2023 s-au respins excepțiile nulității și inadmisibilității recursului principal având ca obiect decizia civilă nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Au fost admise în principiu recursul principal formulat împotriva încheierii din 03 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și recursurile incidente declarate împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, fiind stabilit prim termen de judecată la 04 aprilie 2023, cu citarea părților în ședință publică.

De asemenea, a fost prorogată discutarea excepțiilor nulității recursului principal având ca obiect încheierea din 03 noiembrie 2021 și a recursurilor incidente declarate de pârâta H. S.A. și de intervenientul R. împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La 29 martie 2023 recurenții-reclamanți au transmis prin e-mail

cerere de adresare a unei întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene

cu următoarea întrebare preliminară:

„

Dacă dispozițiile art. 6 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016, privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), respectiv art. 30 alin. (5) lit. c) și art. 43 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2006/70/CE a Comisiei se opun ca numele/prenumele acționarilor persoane fizice, respectiv dacă numele firmelor – persoane juridice/alte entități juridice acționare, pot fi comunicate altor acționari persoane fizice din cadrul aceleiași întreprinderi în scop de informare, fără ca aceștia să prelucreze/transfere către terți asemenea date?

”

La 12 iunie 2022

intimata-pârâtă

H. S.A.

a transmis la dosar punctul de vedere

cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care a solicitat respingerea acesteia.

Înalta Curte, analizând

cererea de sesizare a

Curții de Justiție a Uniunii Europene

și

recursurile declarate în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele:

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate,

excepțiile

nulității

recursului principal având ca obiect încheierea din 03 noiembrie 2021 și a recursurilor incidente

declarate de pârâta H. S.A. și de intervenientul R. împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, urmând a le admite pentru considerentele ce succed.

În ceea ce privește r

ecursul principal având ca obiect încheierea din 03 noiembrie 2021

, reține instanța supremă că recurenții-reclamanți critică faptul că admiterea cererii de intervenție s-a bazat pe constatarea eronată a calității de acționar, chestiune care a fost analizată prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului declarat de către reclamanți în primul ciclu procesual.

În considerentele deciziei de casare nr. 575 pronunțate la 10 martie 2021 s-a constatat autoritatea de lucru judecat a admisibilității cererilor de intervenție accesorie în lipsa declarării unei căi de atac care să aibă ca obiect această chestiune.

Mai mult, din verificarea actelor dosarului reține Înalta Curte că încheierea din 03 noiembrie 2021, recurată de către reclamanți, a avut ca obiect dezbaterile asupra fondului cauzei, nefiind discutată admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție accesorie.

Dată fiind autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare și obiectul încheierii recurate, nu este cazul indicării eronate de către reclamanți a încheierii recurate. În plus, prin criticile formulate, recurenții-reclamanți nu pun în discuție aspecte de nelegalitate, ci aspecte probatorii privind dovedirea calității de acționar, incompatibile cu controlul judiciar efectuat în calea extraordinară de atac a recursului, care nu vizează aspecte de netemeinicie.

Față de considerentele precedente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, nefiind nici cazul unor motive de ordine publică din oficiu, Înalta Curte

a anulat recursul reclamanților având ca obiect încheierea din 03 noiembrie 2021

.

În continuare, referitor la

recursurile incidente

declarate de

pârâta H. S.A. și de intervenientul R. împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021

, constată instanța supremă că acestea vizează doar excepția lipsei de interes a acțiunii reclamanților, chestiune care, deși reluată în apel, a fost analizată prin decizia de recurs din primul ciclu procesual.

Instanța de recurs a statuat că excepția lipsei de interes, susținută de intimatul R., a vizat lipsa interesului legitim și personal al reclamanților cu privire la drepturile valorificate prin acțiune, iar, din perspectivă procesuală, această excepție trebuia invocată numai prin declararea unei căi de atac, iar nu prin invocarea în temeiul art. 248 C. proc. civ. în recurs, neputând fi valorificată în acest cadru procesual și, deci, nici după casare, în raport cu limitele judecății, potrivit art. 501 C. proc. civ.

Având în vedere că prin recursurile incidente nu au fost formulate și alte critici de nelegalitate, nefiind cazul invocării unor motive de ordine publică din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 491 C. proc. civ. raportat la art. 496 alin. (1)  și art. 489 alin. (2) din același cod,

a anulat recursurile incidente

declarate de pârâta H. S.A. și de intervenientul R. împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând recursul principal având ca obiect decizia civilă nr. 521 din 24 noiembrie 2021, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente

:

Recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cu care se poate cere casarea unei hotărâri când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori doar motive străine de natura cauzei și atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ., motivul de casare va fi analizat din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Susțin recurenții-reclamanți că instanța de apel nu a respectat limitele judecății în fond după casarea dispusă de instanța supremă, fiind eronate referirile la comunicarea codului numeric personal și la domiciliul titularilor de acțiuni, prin cererea de chemare în judecată solicitându-se doar numele, prenumele, numărul de acțiuni deținute, ponderea din total, iar în ceea ce privește acționarii persoane juridice, denumirea și sediul social.

În ceea ce privește cadrul procesual al judecății, Înalta Curte reține că prin sentință, prima instanță a admis acțiunea reclamanților în parte și a obligat pârâții la emiterea unui certificat privind structura acționariatului pârâtei H. S.A. care să cuprindă numele și prenumele tuturor acționarilor, numărul de acțiuni deținute, precum și procentul din numărul total de acțiuni emise de societate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri doar pârâții H. S.A. și I.

Instanța de apel din primul ciclu procesual a admis apelurile și a schimbat în parte sentința, în sensul că pârâții au fost obligați ca la emiterea certificatului privind structura acționariatului pârâtei H. S.A. - cuprinzând numărul de acțiuni și procentele deținute - să fie protejate datele cu caracter personal ale acționarilor prin anonimizare.

Dispozițiile art. 478 C. proc. civ. stabilesc limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, în timp ce dispozițiile art. 477 C. proc. civ. statuează limitele devoluțiunii în apel determinate de ceea ce s-a apelat de către pârâți, în limitele stabilite expres de către aceștia, respectiv doar în legătură cu soluția de admitere în parte a acțiunii.

Prima instanță de apel și-a motivat soluția privind necesitatea protejării datelor cu caracter personal ale acționarilor persoane fizice, prin referirea la art. 3 din Legea nr. 677/2001 și la Decizia pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanței supreme nr. 37/07.12.2015.

Această soluție a fost contestată prin recursul reclamanților, care a fost admis. Instanța supremă a motivat casarea hotărârii în sensul că instanța de apel a aplicat dispoziții legale abrogate și a constatat incidența în cauză a Legii nr. 129/2018, care prin art. V menționează expres că toate trimiterile din alte acte normative la dispozițiile Legii nr. 667/2001 se vor considera făcute la Regulamentul U.E. nr. 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în privința prelucrării datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, de abrogare a Directivei 95/46/CE.

Dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc obligativitatea hotărârii instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate pentru instanța care judecă fondul, instanța de apel în rejudecare fiind ținută de dezlegările privind dreptul pozitiv incident ale instanței de casare.

În același timp, dispozițiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ. prevăd și că instanța de fond va judeca, din nou, în limitele casării, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Prin decizia recurată, pronunțată în al doilea ciclu procesual, instanța de apel a identificat, în prealabil, în mod corect obiectul analizei format din criticile pârâților privind necesitatea protejării datelor cu caracter personal în legătură cu soluția primei instanțe, de comunicare a structurii acționariatului care să cuprindă „numele și prenumele” acționarilor (persoane fizice), elemente de identificare aflate sub protecția legală a actelor normative indicate de instanța supremă, prin decizia de casare.

Înalta Curte reține, în plus, că dispozițiile art. 481 C. proc. civ. prevăd că apelantului nu i s-ar putea crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, aceasta putând fi schimbată doar în favoarea celui care a exercitat apelul, adică a pârâților, principiu

non reformatio in pejus

care trebuie respectat și cu ocazia rejudecării după admiterea căii de atac a recursului reclamanților împotriva primei deciziii din apel, în lipsa unei derogări exprese.

Prin urmare, instanța de apel, în rejudecarea în fond după casare, extinzându-și analiza prin considerentele deciziei recurate asupra altor elemente aflate sub protecția  datelor personale privind domiciliul, codul numeric personal, precum și prin trimiterea generică la datele prevăzute de art. 177 lit. a) din Legea nr. 31/1990, date care nefiind menționate în dispozitivul sentinței apelate de către pârâți nici nu formau obiectul căii de atac declarate de către aceștia, a încălcat dispozițiile art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți au criticat hotărârea recurată și din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de apel este motivată prin argumente străine de natura cauzei, ce vizează comunicarea codului numeric personal și domiciliul acționarilor persoane fizice, date care nici nu au fost pretinse prin cererea de chemare în judecată a reclamanților și, deci, nu formau obiectul cauzei.

Înalta Curte apreciază întemeiate criticile recurenților-reclamanți.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, deși instanța de apel a reținut că obiectul apelurilor vizează numele și prenumele acționarilor persoane fizice, într-un mod lipsit de coeziune logică, după expunerea teoretică a textelor legale incidente în speță, în argumentarea soluției pronunțate nu a efectuat nicio analiză proprie a motivelor de apel în raport cu aceste limite ale învestirii, ci s-a referit exclusiv la elementele de identificare a persoanelor fizice privind adresa de domiciliu și codul numeric personal, considerente care, în această situație, sunt străine cauzei.

Prin urmare, se constată că decizia recurată nu respectă nici exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ., considerentele expuse în această modalitate neputând susține în mod direct și necesar soluția cuprinsă în dispozitiv și nici temeiul în raport cu care s-a dispus admiterea căilor de atac și schimbarea sentinței.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care s-a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât nu există o motivare a soluției în ceea ce privește comunicarea datelor pentru persoanele juridice, Înalta Curte urmează a-l înlătura, având în vedere limitele rejudecării, astfel cum rezultă din considerentele precedente.

În această situație, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., care atrag casarea deciziei recurate, nu se mai impune analiza criticilor circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând interesul analizei asupra cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, privind interpretarea normelor de drept european la care recurenții fac referire în memoriul de recurs.

Față de temeinicia motivelor de recurs împotriva deciziei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, expuse prin considerentele precedente, cu consecința casării, a admis recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs care, urmare a soluției pronunțate, nu pot fi acordate în această etapă procesuală.