ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4988/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1130/06.10.2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 699/26.05.2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Prin încheierea din 20 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., reținându-se că prin precizările depuse de către revizuentă la data de 20.06.2022, partea nu a răspuns în mod concret solicitărilor instanței, astfel cum s-a solicitat la termenul din 23.05.2022, în sensul de a indica obiectul cererii de investire a instanței, respectiv dacă a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1130/06.10.2021 sau o cerere de revizuire împotriva aceleiași decizii.

Împotriva încheierii din 20 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta A..

În motivarea recursului arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 242 C. proc. civ., iar faptul că nu a răspuns instanței nu poate fi interpretat astfel cum a făcut instanța de fond, întrucât obiectul acțiunii este recurs-revizuire.

Susține că ori de câte ori vina părții lipsește, perimarea nu va opera; că cererea de revizuire nu era inadmisibilă, astfel cum în mod greșit s-a reținut prin decizia nr. 1130/06.10.2021.

Deși a fost legal citată, intimata Primăria Municipiului Tulcea-Serviciul Impozite și Taxe Locale nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin încheierea recurată, din data de 20 iunie 2022, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, reținând că prin precizările depuse de către revizuentă la data de 20.06.2022, partea nu a răspuns în mod concret solicitărilor instanței, astfel cum s-a solicitat la termenul din 23.05.2022, în sensul de a indica obiectul cererii de investire a instanței, respectiv dacă a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1130/06.10.2021 sau o cerere de revizuire împotriva aceleiași decizii.

Potrivit dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.: (1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile.

(2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua."

Textul are în vedere suspendarea judecății atunci când reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina acestuia în cursul judecății, iar desfășurarea normală a procesului este împiedicată din această cauză.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a circumscris măsura suspendării întemeiate pe dispozițiile legale anterior citate de neîndeplinirea culpabilă de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa, cu consecința împiedicării desfășurării normale a procesului.

Dispozițiile de mai sus reglementează un caz particular de suspendare facultativă a judecății, constituind o sancțiune procedurală, ce poate fi aplicată în condițiile în care se reține culpa reclamantului pentru neîndeplinirea unei obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății.

Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de suspendare a judecății, se impun a fi întrunite cumulativ două condiții: prima condiție presupune să fie stabilită o obligație în sarcina reclamantului a cărei neîndeplinire împiedică desfășurarea normală a procesului, iar a doua condiție este reprezentată de existența culpei reclamantului în neexecutarea obligației.

Înalta Curte reține că instanța a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând în mod corect neîndeplinirea de către revizuentă a obligațiilor stabilite în sarcina sa, în condițiile în care acesta nu a indica obiectul cererii de investire a instanței și nici dacă a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1130/06.10.2021 sau o cerere de revizuire împotriva aceleiași decizii.

Întrucât legiuitorul a prevăzut cu caracter imperativ elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererile adresate instanței, care să facă posibilă încadrarea și analiza cererii formulate, Înalta Curte constată că revizuenta nu s-a conformat acestor dispoziții și nu a precizat aspectele solicitate de către Curtea de Apel Constanța prin încheierea din 23.05.2022.

Din această perspectivă, nu sunt fondate nici susținerile recurentei, în sensul că instanța putea să califice cererea pe care a formulat-o, întrucât legiuitorul a prevăzut această obligație în sarcina reclamantului, iar pe de altă parte, în materia dreptului civil operează principiul disponibilității, conform căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.).

Pe cale de consecință, instanța de fond a stabilit în mod corect că în speță desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina revizuentei, prin neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor stabilite de către instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 20 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 20 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.