ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1278/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 5.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Compania de Căi Ferate "CFR" S.A. București-Sucursala Regională Timișoara în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Timișoara-Municipiul Timișoara prin Primar și Guvernul României a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1016/2005, anexa 2 nr. crt. 1584 prin care s-a trecut în mod nelegal și netemeinic imobilul înscris în CF nr. x având nr. top x în suprafață de 1885 mp, situat în Timișoara str. x, în proprietatea publică a Municipiului Timișoara și revenirea la situația anterioară prin recunoașterea dreptului de proprietate a Statului Român - prin CFR pentru imobilul înscris în cartea funciară nr. x nr. Top x in suprafață de 1885 mp.

Prin sentința nr. 314 din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Compania de Căi Ferate CFR S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar și Guvernul României și a dispus anularea numărului curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Timiș.

Împotriva sentinței nr. 314 din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara - Municipiul Timișoara prin primar și Guvernul României.

Pârâtul Guvernul României critică soluția instanței, întrucât Hotărârea Guvernului nr. 1016/2005 a fost adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată, și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea contestată a fost adoptată, prin însușirea de către Executiv a proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor, organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale, la elaborarea și adoptarea actului fiind respectate normele de tehnică legislativă prevăzute atât de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificări și completări, cât și de Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare aprobat prin H.G. nr. 50/2005, în vigoare la momentul adoptării.

Prin hotărârile autorităților publice locale, nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu privire la bunurile lor, voința juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau județean aparținând, deci, autorităților locale. Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ-teritoriale. De altfel, intervenția Guvernului asupra inventarelor astfel cum au fost ele însușite prin acte ale autorităților locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar fi reprezentat o ingerință în autonomia locală, consacrată prin Constituție și prin Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale (în vigoare la acea dată), cât și o depășire a atribuțiilor conferite prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea prezentului recurs, reiterează pârâtul Guvernul României faptul că, aceste completări la inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului Timișoara, au fost însușite de Consiliul Local Timișoara prin hotărâre - act administrativ, de sine stătător, emis de o autoritate a administrației publice locale. Actele autorităților administrației publice locale sunt aduse la cunoștință publică (prin afișare în locuri autorizate și prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj) în condițiile prevăzute de art. 81 din Legea nr. 24/2000, republicată și de Legea nr. 215/2001, republicată și pot fi contestate în fața instanțelor judecătorești competente.

Concluzionează recurentul-pârât că, deși instanța a invocat, în motivarea soluției de admitere a acțiunii în anulare, dispozițiile art. 1 și art. 3 din Legea nr. 213/1998, consideră că s-a făcut o interpretare/aplicare greșită a legii în acest sens.

Recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Timișoara - Municipiul Timișoara prin Primar consideră că acțiunea în contencios administrativ are caracter subiectiv, astfel încât simpla enumerare a nelegalităților unui act administrativ, fără ca acestea să cauzeze o vătămare celui ce reclamă, conduce la constatarea caracterului nefondat al acțiunii.

Actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local, prin natura sa juridică, nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, deci nu este de natură a vătăma vreun drept. Prin astfel de acte administrative, consiliile locale stabilesc doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavand niciun efect asupra proprietății altor persoane.

Raportat la cele învederate recurentul precizează că, Hotărârea nr. 1016/2005 este temeinică si legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României si ale art. 21 alin. (3) din Legea 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia. Aceasta hotărâre nu necesită vreo motivare, având in vedere că prin insusi obiectul actului administrativ, constând în atestarea apartenenței la domeniul public, nu se impune vreo motivare mai amplă, având practic scopul de a proba un inventar al bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Timișoara.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de față, instanța de contencios a fost învestită cu o acțiune ca are ca obiect anularea numărului curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș. Anexa nr. 2 suplimentează inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Timișoara, reclamanta solicitând recunoașterea dreptului de proprietate al Statului Român prin CFR pentru imobilul în litigiu.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Compania de Căi Ferate CFR S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar și Guvernul României și a dispus anularea numărului curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Timiș.

În examinarea legalității trecerii în domeniul public al Municipiului Timișoara al bunului respectiv, instanța de fond, în mod corect a observat că, legea permitea Guvernului să dispună această măsură doar în anumite condiții, iar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public, astfel cum rezultă din prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 anterior redate, preluate de dispozițiile art. 858 din C. civ.

Contrar susținerilor recurenților, instanța constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005, nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ și nici din cuprinsul HCL nr. 166/2003 și a documentației ce a stat la baza emiterii acesteia, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea terenului în litigiu ca fiind de uz sau de interes public.

De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea terenului respectiv din proprietatea statului în domeniul public al municipiului Timișoara.

Instanța de control judiciar observă că interesul public care a determinat trecerea acestui teren în domeniul public al Municipiului Timișoara nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură nici în hotărârea contestată în cauză, nici în nota de fundamentare care a stat la baza emiterii acestei hotărârii și nici în HCL nr. 166/2003 și documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii de consiliu local, fiind nerelevant asupra aprecierii legalității hotărârii contestate faptul că ulterior emiterii acesteia s-a emis o nouă hotărâre de consiliu local, respectiv HCL nr. 373/2013 privind alocarea unor terenuri pentru construire locuințe modulare pe structuri metalice P+2E.

Prin urmare, correct s-a constatat că trecerea terenului în domeniul public al Municipiului Timișoara nu a fost justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public, iar în absența cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în domeniul public al Municipiului Timișoara s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1) și (4), și ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate.

Mai mult decât ataât, inclusiv în Anexa însușită de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 166/2003 prin care s-a completat anexa la HCL nr. 245/1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Timișoara, și în Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005, în coloana "Situația juridică actuală" este menționat pentru bunul imobil de la număr curent 1584 "Statul Român prin C.F.R. cumpărare 1949", fiind astfel neîntemeiate susținerile recurenților că la data emiterii HCL nr. 166/2003, respectiv la data emiterii H.G. nr. 1016/2005 nu ar fi cunoscut că terenul respectiv se află în proprietatea Statului Român, atâta timp cât acesta era înscris atât în CF x Timișoara cât și în Anexa 2 însușită de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin Hotărârea nr. 166/2003.

De asemenea, judecătorul fondului în mod corect a reținut că, potrivit mențiunilor din Anexa nr. 1 și Anexa nr. 16 la H.G. nr. 1016/2005, terenul înscris la numărul curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005, teren înscris în CF x nr. top x în suprafață de 1885 mp situat în Timișoara, se afla la data emiterii H.G. nr. 1016/2005, respectiv la data emiterii HCL nr. 166/2003 care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1016/2005 în proprietatea Statului Român prin CFR, iar la data de 31.07.2018 era menționat pe lista bunurilor cu terenurile ce alcătuiesc domeniul public al Statului aflate în concesiunea CN CFR S.A., Secții de circulație interoperabile.

În concluzie, în mod judicios s-a constatat că, trecerea terenului în litigiu din proprietatea Statului prin CFR în domeniul public al Municipiului Timișoara (teren care face parte din domeniul public al Statului în concesiunea CFR conform mențiunilor din Anexa nr. 16 sus amintită) s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1) și (4), și ale art. 7 alin. (1), art. 8 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara - Municipiul Timișoara prin primar și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 314 din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2022.