ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1175/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti - sectia a VIII-a în data de 25.04.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe paratul Fondul de Garantare a Asiguratilor, solicitand instantei, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispuna:

- Anularea deciziei nr. 13564/16.03.2018 emisa de paratul FGA.

- In principal, obligarea paratului la plata sumei de 33.907,86 RON (diferența dintre 42.332,86 RON stabilită prin devizul din 12.09.2016 și suma de 8.425 RON achitata de parat).

- In subsidiar, obligarea paratului la plata sumei de 6.000 euro (27.960 RON, la curs BNR din 20.04.2018) reprezentând valoarea de piața a autovehiculului.

Obligarea paratului la plata:

- transportului autovehiculului din Romania în Grecia, în suma de 1.300 euro

- transportului reclamantei din Romania în Grecia,in suma de 500 RON

- depozitarii autovehiculului în Grecia, din septembrie 2016 pana la executarea hotararii, în suma estimata la 2.000 euro.

- lipsei de folosinta a autovehiculului, estimata la 20.000 RON.

Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2524 din 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a anulat decizia nr. 13564/16.03.2018 emisă de pârâtul FGA.

A obligat pârâtul FGA la emiterea unei noi decizii prin care sa stabileasca în favoarea reclamantei dreptul la o despagubire în cuantum de 3.075 euro (echivalent în RON), reprezentând valoarea ramasa a autovehiculului avariat.

A obligat paratul FGA la plata către reclamanta a despagubirii de mai sus, din care se vor scadea sumele deja achitate pentru același dosar.

A respins acțiunea în privința: - transportului autovehiculului din Romania în Grecia - transportului reclamantei din Romania în Grecia - depozitarii autovehiculului în Grecia - lipsei de folosinta a autovehiculului.

A obligat paratul FGA la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, reprezentând taxa de timbru.

A respins cererile de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecată constand în onorariu expertiza și onorariu avocat, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 2524 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, pârâtul a susținut următoarele critici:

Sentința civila nr. 2524/13.11.2019 este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) și art. 52 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014 și cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) și (3) și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și ale Normei ASF 16/2015.

Astfel, pentru a decide anularea deciziei FGA nr. 13564/16.03.2018, Curtea de Apel București, reține în principal că: "Având de comparat valorile de piața propuse de reclamanta și cele propuse de parat, instanța retine ca atat timp cat toate cele 6 valori (2 ale reclamantei si 4 ale paratului) au fost generate in urma consultarii unor site-uri de specialitate, ele sunt reale si reflecta piata auto din Grecia.

Ca atare, instanta va realiza o medie a tuturor celor 6 valori (1.500+2.500+2.500+3.600+7.000+7.500 euro): 6=4.100 euro valoare medie de piata.

Se observa ca aceasta suma coincide si cu cea mentionata in inscrisul emis de D.Antonopolous S.A. (societate grecească specializata pe comertul cu mașini, piese de schimb și reparații de mașini), societate care afirma ca, datorită numarului limitat de producție, s-ar putea ca în viitor autovehiculul sa dobandeasca valoare de colecție cu o valoare estimata în prezent intre 4.000 euro și 6.000 euro (I, 45).

În concluzie, instanța reține ca reala valoarea medie avansata de parata, respectiv 4.100 euro.

Dat fiind faptul ca potrivit art. 51, alin. (10) si 12 din Norma ASF nr. 23/2014, in cauzul daunei totale, se considera de principiu ca valoarea epavei ar reprezenta 25%, va rezulta ca despagubirile vor reprezenta maxim 75% din valoarea de piata a autovehiculului, adica 4.100 euro x 75% = 3.075 euro."

Față de cele reținute de instanța de fond, recurentul-pârât apreciază că hotararea pronunțata incalca prevedrile art. 51 alin. (1) și art. 52 alin. (3) din Norma 23/2014.

Prevederile indicate au fost avute in vedere atât de pârât cat si de către instanța de fond, cu singura diferența ca instanța de fond a hotărât ca valoarea de piata ce trebuie stabilită potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Norma nr. 23/2014 este cea rezultată din însumarea valorilor de piata prezentate de ambele părți din cauză, respectiv atât cele ale FGA cat si cele prezentate de intimata- reclamanta, având in vedere ca ofertele de preț ale pârtilor care au fost "generate in urma consultării unor site -uri de specialitate", "fiind reale și reflectând piata auto din Grecia".

În mod cert valoarea de piață a autovehiculului în acest caz trebuie să reprezinte o medie a valorii autovehiculelor aflate pe piața Greciei - aceasta pentru ca norma RCA aplicabila stabilește faptul ca, in cazul in autovehiculul avariat este înmatriculat in străinătate, atunci trebuie avuta in vedere piata auto din tara in care este înregistrata autovehiculul.

În niciun caz norma RCA nu stabilește ca valoarea de piata a autovehiculul este cea rezultata prin însumarea valorii unor autovehicule care nu au aceleași caracteristici tehnice sau număr comparabil de kilometri, pentru că în acest caz ne-am îndepărta de la obiectul despăgubirii, respectiv un autovehicul având o anumita marca, o anumita valoarea fiscală, un număr propriu de kilometri parcurși, o anumită stare reflectând întreținerea, posibilitatea existentei/inexistentei unei noi versiuni și existența/inexistența cazului de exclusivitate.

În critica senitnței recurare, recurentul-pârât consideră că instanța de fond a dat o aplicare greșita a prevederilor art. 2 alin. (1) și (3) și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și ale art. 21 din Norma ASF nr. 16/2015.

Din aceste dispoziții rezultă faptul că Fondul protejează creditorii de asigurări de consecințele insolventei, nu faptul că fondul se substituie asigurătorilor, obligațiile fondului fiind obligații proprii, noi, și nu o continuare/preluare a obligațiilor asigurătorilor faliți, aceste obligații fiind limitate atât in timp - la falimentul unui asigurător cât și ca plafon de garantare.

Intimata-reclamantă A. nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând fondul recursului, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză apreciindu-l ca fiind fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte reține că la data de 06.09.2016 reclamanta a deschis dosarul de dauna la asiguratorul B. S.A., având în vedere că autovehicul marca x, înmatriculat în Grecia sub nr. x, apartinand reclamantei, a fost accidentat pe DN 67 Copăcelu, la intersecția cu str. x, de autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, asigurat RCA la B. S.A. la data de 30.08.2016.

Initmata-pârâtă a deschis dosar de daună la asiguratorul B. S.A. la 06.09.2016 iar la data de 21.10.2016 aceasta a depus cerere de despăgubire la FGA (cererea nr. x/21.10.2016), fără a mentiona vreo sumă.

În urma acestei cereri, pârâta FGA a aprobat la plata suma de 3.061 RON. Intimata-reclamantă fiind nemulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate, la data de 15.12.2017 a formulat o cerere de reanalizare a dosarului de dauna (cererea nr. x/15.12.2017) prin care a solicitat acordarea unei despăgubiri in cuantum de 42.322,86 RON (pe devizului intocmit de C. S.R.L. Valcea) la care sa se adauge cheltuielile ocazionate de: transportul autoturismului pe platforma în Grecia unde acesta era înmatriculat și transportul reclamantei în țara de reședință.

În urma analizării acestei solicitări, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 13564/16.03.2018 prin care a admis doar plata sumei de 8.425 RON, respingând cererea de plata cu privire la restul sumei de 33.897,86 RON ca reprezentând diferența nejustificată și, totodată, neluând în considerare căpătul de cerere cu privire la celelalte cheltuieli aferente.

Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă a formulat contestație prin care a solicitat anularea sa și acordarea integrală a sumelor solicitate prin cererea de reanalizare a cunatumului despăgubirilor.

Înalta Curte reține că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei în ceea ce privește sumele solicitate de reclamantă prin cererea de reanalizare a cuantumului despăgubirilor nr. 65004/15.12.2017 și care vizau cheltuielile de transport al autoturismului din România în Grecia, depozitarea acestuia in țara în care era înmatriculat (Grecia) și transportul intimatei-reclamante din Romania în Grecia, lipsa de folosință a vehiculului, reținând just că reclamanta nu oferit documente justificative care să confirme plăți pentru aceste operațiuni.

Însă, în ceea ce privește modalitatea de calcul a valorii reparațiilor autoturismului intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului propune o modalitate de calcul neautorizată și nedefinită în niciunul din actele normative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (Norma ASF nr. 23/2014 și nr. 16/2015) și nici în Legea nr. 213/2015, la care se raportează recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților în calitatea sa de debitor de asigurare, atunci când acesta efectuează evaluarea în vederea despăgubirii pentru daunele materiale produse de accidente produse de creditorii de asigurare ai societăților aflate în faliment.

În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) și alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014:,,(1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA." (...), (3) În cazul vehiculelor înmatriculate în alte state sau a celor care nu sunt înmatriculate permanent în România, valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabilește pe baza valorilor de piață din statul în care vehiculul este sau a fost ultima dată permanent înmatriculat, precum și în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit."

În același sens, prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 rețin că: "În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență."

Iar prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Norma ASF nr. 16/2015 subliniază că:,,(1) Fondul asigură plata despăgubirilor/indemnizațiilor către creditorii de asigurări ai asigurătorilor aflați în faliment, în limitele plafonului de garantare și în condițiile prevăzute de Legea nr. 213/2015 și de prezenta normă.

(2) În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susținerea cererii de plată, a dosarelor de daună și a evidențelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

În speță, instanța de recurs reține că respingerea parțială a cererii de despăgubire de către recurentul-pârât a avut la bază argumente privitoare la lipsa documentelor justificative pentru suma solicitată în dovedirea efectuării reparației, dar și un calcul al valorii de piață a autoturismului avariat, în lipsa acestor documente justificative în măsura în care asupra autoturismului avariat s-a reținut caracteristica avariei totale, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (9) lit. a) și alin. (12) din Norma ASF nr. 23/2014.

Totodată, pentru a dispune această măsura, instanța reține că recurentul-pârât a făcut apel la prevederile art. 52 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, conform căruia:

"În cazul vehiculelor înmatriculate în alte state sau al celor care nu sunt înmatriculate permanent în România, valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabilește pe baza valorilor de piață din statul în care vehiculul este sau a fost ultima dată permanent înmatriculat, precum și în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit." Astfel, pentru a stabili suma de despăgubire, recurentul a avut în vedere elemente precum marca autoturismului, an de fabricație, numar de kilometri și preț de piață al unor autoturisme propuse pentru vânzare în țara de înmatriculare cu caracteristici apropiate.

Înalta Curte constată că, derogând de la textele actelor normative indicate anterior, judecătorul fondului, în analiza cererii de chemare în judecată a propus pentru cuantificarea valorii de depspăgubire o metodă de calcul eronată, respectiv efectuarea unei medii aritmetice a prețului tuturor celor 6 autoturisme de aceeași marcă, găsite pe site-urile de profil grecești și propuse de reclamantă în vederea cuantificării prejudiciului material.

Înalta Curte reține că această procedură nu poate fi acceptată, în condițiile în care raportarea judecătorului fondului nu a vizat autoturisme similare, din perspectiva nivelului de dotare și al gradului uzurii acestora, procedându-se la decelarea unei valorii mediane, rezultate din compararea unor vehicule ce prezintă un grad de uzură net inferior celui aflat în proprietatea reclamantei și implicit valori de revânzare superioare.

Este corectă, în schimb, procedura aplicată de recurenta-pârâtă în vederea evaluării autoturismului prin raportare la autovehicule cu grad similar de dotare și uzură, această procedură reflectând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, și apreciind că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2524 din 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2022.