ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat desființarea rezoluțiilor Inspecției Judiciare din lucrarea nr. C20-1020, respectiv rezoluției inspectorului șef al Inspecției Judiciare, a rezoluției de clasare și trimiterea cauzei pentru completarea verificărilor.

Prin sentința civilă nr. 658 din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 658 din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că este nemulțumit de hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, apreciind că aceasta deși are o motivare amplă, această motivare este contradictorie.

Acesta afirmă că odată se motivează că se poate desființa rezoluția inspectorului judiciar dacă încalcă spiritul legii, legislația în vigoare, iar despre cele arătate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată se motivează o singură frază.

Mai susține recurentul-reclamant că deși nu a cerut să se modifice alte hotărâri judecătorești din alte dosare, instanța a precizat în cuprinsul hotărârii că se poate face revizuire dacă magistrații sunt sancționați.

Acesta apreciază că inspectorul judiciar trebuia să pronunțe o Rezoluție pe fond și ulterior să emită o altă rezoluție la plângerea sa. În acest sens apreciaz recurentul-reclamant că au fost încălcate prevederile art. 41 -54 din C. proc. civ., respectiv persoana din magistratură nu revine niciodată asupra soluției chiar dacă aceasta este greșită.

În drept, criticile propuse de recurentul-reclamant se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Initmata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de reclamant și a apărărilor formulate de către intimata-pârâtă, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce privește situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că, recurentul a formulat o contestație împotriva Rezoluție IJ c20-1176 și a Rezoluției c20 -1020 prin care a apreciat că aceste acte administrative sunt nelegale, deoarece ambele au fost semnate de către și soluționate de către același șef al Inspecției Judiciare.

Instanța de fond a reținut în esență, la pronunțarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată că, reclamantul unei acțiuni împotriva rezoluțiilor Inspecției judiciare nu se află într-o cale de atac specială împotriva soluției pe fondul raporturilor juridice primare, inițiale, ci este într-o acțiune prin care sesizează nereguli procedurale serioase ori interpretări iraționale pe fond și urmărește în final o eventuală sancționare a magistraților care au soluționat cererea lor inițială.

A mai arătat instanța de fond că, rezoluția inspectorului șef prin care a fost respinsă plângerea emisă conform art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este o formă de recurs ierarhic specific în materia contenciosului administrativ, iar rezoluția inițială de clasare este supusă confirmării sau infirmării inspectorului șef, fiind supusă plângerii care este soluționată de inspectorul-șef. Confirmarea rezoluției inițiale de inspectorul șef este condiție procedurală ulterioară obligatorie pentru valabilitatea acesteia, pe când rezoluția inspectorului șef de admitere/respingere a plângerii este un aspect care ține de recursul ierarhic. Inspecția Judiciară este organizată în secții, servicii, birouri care emit diverse acte specifice. Inspectorul șef este organ plasat pe o poziție superioară de organizare și ordonator de credite, conform art. 65, 66 din Legea nr. 317/2004, prin urmare poate fi considerat organ ierarhic superior, atunci când se stabilește natura plângerii depuse contra rezoluției unui inspector judiciar: recurs ierarhic, nu recurs grațios.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamant întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. conform căruia instanța de fond nu a motivat, ori a motivat contradictoriu hotărârea pronunțată, Înalta Curte apreciază că nu se confirmă temeinicia sa, având în vedere raționamentul mai sus, preluat din argumentația oferită de instanța de fond.

Instanța de recurs reține că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererea reclamantului.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de către instanța de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței toate elementele de fapt și de drept și le-a valorificat în raport de probatoriul propus de părțile litigante. Instanța de fond nu identifică argumente insufieciente, ori contradictorii în cuprinsul sentinței recurate și nici argumente așa cum afirmă prin cererea de recurs recurentul, astfel că susținerile sale în acest sens nu sunt fondate.

Înalta Curte subliniază că pronunțarea unei soluții care respectă îndeaproape cerințele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. și care prezintă în mod clar raționamentul juridic al judecătorului, inclusiv în situația în care soluția ar umra a a fi reformată de către instanța de control judiciar, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

În speță, instanța de fond a efectuat o analiză temeinică și legală a cauzei, explicând pe larg procedura care se defășoară în soluționarea plângerilor formulate în temeiul prevederilor art. 45

1

alin. (1)-(3) din Legea nr. 317/2004 și a subliniat că, natura rezoluțiilor față de care s-a formulat cerere de chemare în judecată au fost emise în cadrul unei proceduri administrative interne, deoarece se aflau încă în marja controlului de legalitate a inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

În ceea ce privește legalitatea celor două rezoluții atacate, Înalta Curte apreciază de asemeni că, instanța de fond a reținut în mod corect că instanța de contencios administrativ și fiscal poate efectua un control al legalității din perspectiva verificării competenței organului disciplinar și a formalităților procedurii, ori a respectării normelor materiale ierarhic superioare și a spiritului legii sau al actelor normative disciplinare, în raport cu prevederile art. 45

1

alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

Or, în raport cu faptul că în cuprinsul apărărilor exprimate de recurentul-reclamant prin cererea de chemare în judecată, reluate parțial și în cuprinsul cererii de recurs acesta nu a prezentat argumente concrete privitoare la nelegalitatea acestor rezoluții, soluția instanței de fond de respingere ca neîntemeiată a cererii este temeinică și legală și nu necesită o reformare din partea instanței de recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, și nici un alt motiv de casare, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 658 din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2022.