ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Consiliul De Etică Și Management Universitar-Entitate iară Personalitate Juridică Din Cadrul Ministerului Educației Naționale a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, instanța de judecată, să constate nelegalitatea raportului de evaluare întocmit de Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU) privind Universitatea de Vest din Timișoara și să dispună anularea acestuia; să oblige pârâtul Ministerul Educației Naționale la aplicarea sancțiunii adecvate prevăzute de Legea Educației Naționale nr. 1/2011 Universității de Vest din Timișoara pentru încălcarea prevederilor legale care conturează regimul juridic al răspunderii publice în ceea privește instituțiile de învățământ superior și să oblige pârâtul Ministerul Educației Naționale să determine Universitatea de Vest la restituirea dosarului ce conține Diploma de Bacalaureat și Foaia matricolă ale reclamantului prin Poșta Română sau prin curier.

Prin sentința civilă nr. 3/2020 din 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Consiliul de Etică și Management Universitar-entitate Iară personalitate juridică din cadrul Ministerului Educației Naționale.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, și Consiliul de Etică și Management Universitar-entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Educației Naționale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința de judecată, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a norme/or de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva-modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

În ceea ce îl privește pe recurent, prin rezoluția din 20.02.2020, comunicată la data de 28.02.2020 i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiții recurentul avea obligația să se conformeze obligației instituite de către instanța de recurs, privind plata taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x ds. recurs, recurentul-pârât nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3/2020 din 10 ianuarie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3/2020 din 10 ianuarie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2022.