ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2110/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 12.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Consiliul de etică și management universitar, ca în urma administrării probatoriului în cauză, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar, ca neîntemeiată și nelegală, precum și anularea tuturor actelor subsecvente, emise ulterior, și care au la bază hotărârea contestată. Totodată, în baza art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea Hotărârii nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul prezentului dosar; precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința nr. 337 din 20 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul de etică și management universitar; a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii. A admis acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, și Consiliul de etică și management universitar.

A admis cererea de intervenție forțată formulată de A., în contradictoriu cu intervenienta-reclamantă Universitatea Eftimie Murgu din Reșița; a anulat Hotărârea nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar, precum și actele subsecvente emise în baza acestei hotărâri, inclusiv Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4867/2019 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare specială a Universității "Eftimie Murgu" din Reșița.

Totodată, a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar până la soluționarea definitivă a prezentei cauze și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 150 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva hotărârii de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 483 alin. (3) și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii introductive formulate de intimatul-reclamant A..

În dezvoltarea recursului promovat recurentul-pârât a susținut, sub un prim aspect, că instanța de fond a pronunțat soluția de respingere a excepției de necompetență teritorială cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii aplicabile, în speță a art. 1 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. În acest sens a reiterat argumentele invocate în susținerea excepției formulate, făcând trimitere la prevederile Ordinului nr. 4867/2019 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare specială a Universității "Eftimie Murgu" din Reșița și la Hotărârea Consiliului de etică și management universitar nr. 43/2019 și arătând că intimatul-reclamant a chemat în calitate de intervenient forțat Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița, unitatea care nu are calitatea de persoană juridică de drept privat, fiind astfel în contradicție cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentului, Hotărârea nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar nu reprezintă un act administrativ, fiind un act de constatare a unor disfuncționalități existente la nivelul unei universități, care nu produce o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim al unei persoane fizice sau juridice de drept privat. Totodată, a subliniat că Ministerul Educației și Cercetării este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce sistemul național de educație, formare profesională și cercetare științifică, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și acte normative din sfera sa de activitate, iar în exercitarea atribuțiilor ce îi revin emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii, citând în acest sens dispozițiile art. 217 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În continuare a criticat soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Consiliului de etică și management universitar, arătând că acest Consiliu este un organ consultativ, fără personalitate juridică, înființat prin Ordinul nr. 4783/2017 al Ministerului Educației Naționale, care efectuează acte C. proc. civ. efecte juridice numai pentru Ministerul Educației și Cercetării. Cu alte cuvinte, Consiliul de etică și management universitar este constituit și funcționează în baza Regulamentului de organizare și funcționare a acestuia, emis de Ministerul Educației Naționale și aprobat prin Ordinul nr. 4783/2017, astfel că prin raportare la dispozițiile care-l reglementează nu se justifică calitatea procesuală a acestuia în prezenta cauză.

Ca urmare, a apreciat că nu pot fi reținute dispozițiile art. 56 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât excepția prevăzută de aceste dispoziții legale imprimă o strictă interpretare și aplicare, în sensul că pot fi parte în proces numai entitățile juridice, dacă sunt constituite potrivit legii, iar nu oricare alte entități juridice lipsite de capacitatea procesuală de folosință.

A mai criticat recurentul soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind că aceasta a fost pronunțată în mod nelegal prin raportare la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, în contextul citării dispozițiilor art. 124 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor art. 125 din același act normativ, a susținut că acest Consiliu de etică și management universitar nu are competența revocării din funcție a rectorului, având doar abilitarea de a formula o propunere, și aceasta numai cu consultarea senatului universitar.

A considerat recurentul că, deși intimatul-reclamant dă hotărârii emise de Consiliul de etică și management universitar un caracter de act administrativ, care poate fi anulat de către o instanță de contencios administrativ, din prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, citate în cuprinsul cererii de recurs, rezultă că actul administrativ nu este o adresă emisă de o direcție din cadrul unei instituții publice sau de un organism consultativ, ci, este actul emis chiar de instituția publică abilitată prin lege să emită acte cu acest caracter.

Întrucât Hotărârea nr. 48/2019 a Consiliului de etică și management universitar a fost emisă de un organism consultativ, având astfel rol consultativ și nu rol de decizie, a considerat recurentul că nu are caracterul unui act administrativ, astfel încât pretențiile intimatului-reclamant nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă. Sub acest aspect a făcut trimitere la jurisprudența instanței supreme în materie, exemplificând în acest sens deciziile nr. 5977/2005 și nr. 5412/2006 și arătând astfel că activitatea administrativă nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între petiționar și instituția emitentă, neputând fi asimilată unui act administrativ.

În referire la soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat a arătat că a fost pronunțată în mod nelegal, fără ca instanța să ia în considerare că intimatul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de lege referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, a opinat recurentul, din moment ce Hotărârea nr. 43/2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar, a cărei suspendare s-a solicitat, nu produce efecte de natură să nască, să modifice sau să stingă raporturi juridice, nu se poate susține că ar avea un efect de natură a vătăma activitatea instituției de învățământ superior, în general. Or, a considerat că motivația reclamantului că acest act este de natură a "provoca grave disfuncționalități", aducând "un prejudiciu de imagine greu de reparat", nu poate fi primită în considerarea argumentului arătat, precum și ținând cont de faptul că prejudiciul pretins nu este previzibil. În plus, paguba iminentă, care ar justifica suspendarea actului, implică existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

A concluzionat recurentul-pârât că argumentele reținute de instanța de fond sunt în contradicție cu art. 124 și art. 125 din Legea nr. 1/2011 privind răspunderea publică, având în vedere că în urma controlului efectual de Consiliul de etică și management universitar au fost constatate numeroase deficiențe, cu repercusiuni grave asupra administrării bugetului universității și asupra actului de învățământ. Ca atare, a considerat că este nelegală suspendarea executării actului administrativ întemeiată pe simpla afirmație că sunt întrunite condițiile de suspendare, fără să rezulte dovezi care să reflecte temeinicia cererii.

Cu privire la soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de anulare/revocare a Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4867/2019 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare specială a Universității "Eftimie Murgu" din Reșița a arătat că ordinul în discuție a fost emis în aplicarea Legii educației naționale nr. 1/2011, astfel cum prevăd în mod obligatoriu normele de tehnică legislativă, respectiv art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, a susținut că intimatul-reclamant nu a invocat un temei de drept în vederea anulării/revocării ordinului, nedovedind astfel că a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege, ci, a reiterat criticile aduse hotărârii emise de Consiliul de etică și management universitar, încercând să transfere neîndeplinirea obligațiilor legale de către conducerea instituției în sarcina Consiliului și inducând astfel instanței ideea că acesta a propus, cu rea-credință, unele măsuri în vederea remedierii situației, fără să arate că acest ordin a fost emis cu respectarea procedurii prevăzute de Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și de Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4783/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de etică și management universitar.

În fine, a criticat recurentul soluția instanței de fond de admitere a cererii de intervenție formulată de intimatul-reclamant, în condițiile în care acesta nu a arătat care este interesul Universității "Eftimie Murgu" din Reșița în promovarea acțiunii de anulare/revocare a ordinului, în acord cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Din această perspectivă a susținut că interesul personal al rectorului se suprapune cu interesul universității, ceea ce este în contradicție cu dispozițiile art. 125 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, citate în cuprinsul cererii de recurs. Totodată, a susținut că prin acest ordin Ministerul Educației și Cercetării pune în vedere conducerii Universității să remedieze aspectele constatate ca fiind în afara prevederilor legale, în acest sens fiind monitorizată pe o perioadă de 3 luni, și anume 6 septembrie - 6 decembrie 2019, interesul legitim public al Universității fiind, așadar, acela de a respecta legea.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind în acest sens că partea a reluat apărările prezentate și în fața primei instanțe. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat și a reținut în hotărârea pronunțată ca fiind întemeiate apărările sale vizând nelegalitatea actelor administrative contestate, în ceea ce privește tardivitatea și nulitatea prin raportare la componența comisiei.

Intimata-intervenientă Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița a formulat, la rândul său, întâmpinare față de recursul pârâtului Ministerul Educației și Cercetării, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe fondul cauzei solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță. Totodată, a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant A. prin care a susținut că este de acord cu apărările formulate de acesta sub aspectul excepției nulității recursului și pe fondul cauzei.

La data de 26.10.2021, Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca a formulat cerere de continuare a judecății, în calitate de intimat-intervenient forțat, având în vedere că a fuzionat cu Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița, conform contractului de fuziune prin absorbție anexat în dovedire. De asemenea, a depus note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și excepția lipsei de interes a recurentului-pârât Ministerul Educației și Cercetării în susținerea recursului.

La termenul de dezbateri din data de 7 aprilie 2022, Înalta Curte a admis cererea formulată de Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca, de introducere în cauză și continuare a judecății în calitate de intimat-intervenient, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 235 alin. (1) din C. civ. și art. 38 din C. proc. civ.

De asemenea, a respins excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimatul-reclamat A. și intimata-intervenientă Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca, apreciind că motivele invocate de recurent pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Întrucât în cauză a fost invocată și excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în susținerea recursului, Înalta Curte a luat act de această excepție și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recurentului-pârât Ministerul Educației și Cercetării în susținerea recursului exercitat în cauză, excepție invocată de către intimata-intervenientă Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să o admită și să respingă recursul pârâtului ca lipsit de interes, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În cauză, în faza procesuală a recursului, Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca a depus la dosar o cerere de continuare a judecății, în calitate de intimat-intervenient forțat, având în vedere că a fuzionat cu Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița, conform contractului de fuziune prin absorbție anexat în dovedire. De asemenea, a depus note scrise în cuprinsul cărora a invocat, printre altele, excepția lipsei de interes a recurentului-pârât Ministerul Educației și Cercetării în susținerea recursului, având în vedere că Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița și-a pierdut capacitatea civilă la data de 02.07.2020, ca urmare a contractului de fuziune prin absorbție încheiat cu Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca, iar intimatul-reclamant nu mai deține funcția de rector al Universității "Eftimie Murgu" din Reșița.

În acest context, la termenul de dezbateri din 7 aprilie 2022, Înalta Curte a admis cererea de continuare a judecății, formulată de Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca, și a introdus-o în cauză în calitate de intimată-intervenientă. De asemenea, a luat act de excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în susținerea recursului, invocată de intimata-intervenientă menționată, și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

Referitor la excepția lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepție de fond, întrucât se invocă încălcarea cerințelor interesului-condiție de exercitare a acțiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii, și absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

În argumentarea soluției adoptate Înalta Curte are în vedere faptul că, în conformitate art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

De asemenea, urmează a fi avute în vedere și prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prezenta cauză are ca obiect anularea Hotărârii nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar (prin care s-a decis propunerea de revocare a intimatului-reclamant A. din funcția de rector al Universității "Eftimie Murgu" din Reșița și monitorizarea Universității în vederea reorganizării UEMR, dată fiind gravitatea situației financiare și interne a acesteia), și a tuturor actelor subsecvente, respectiv suspendarea executării hotărârii contestate până la soluționarea definitivă a cauzei, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Sub aspectul reliefat Înalta Curte reține că prin sentința de fond, ce face obiectul demersului judiciar pendinte, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul de etică și management universitar; au fost respinse excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii; a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, și Consiliul de etică și management universitar.

A fost admisă cererea de intervenție forțată formulată de A., în contradictoriu cu intervenienta-reclamantă Universitatea Eftimie Murgu din Reșița; s-a dispus anularea Hotărârii nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar, precum și actele subsecvente emise în baza acestei Hotărâri, inclusiv Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4867/2019 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare specială a Universității "Eftimie Murgu" din Reșița. Totodată, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 43/25.07.2019 emisă de Consiliul de etică și management universitar până la soluționarea definitivă a prezentei cauze și au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 150 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

La data de 26 octombrie 2021 Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca a depus la dosar, în faza procesuală a recursului, o cerere prin care a solicitat continuarea judecății, în calitate de intimat-intervenient forțat, având în vedere că a fuzionat cu Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița, conform contractului de fuziune prin absorbție anexat în dovedire. Totodată, a depus note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția lipsei de interes a recurentului-pârât Ministerul Educației și Cercetării în susținerea recursului promovat, având în vedere că Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița și-a pierdut capacitatea civilă la data de 02.07.2020, ca urmare a contractului de fuziune prin absorbție încheiat cu Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca, iar intimatul-reclamant nu mai deține funcția de rector al Universității "Eftimie Murgu" din Reșița.

Așa cum a susținut și intimata-intervenientă Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca și cum rezultă din înscrisurile depuse în sprijinul excepției invocate, în urma autentificării contractului de fuziune prin absorbție, prin încheierea nr. 1973 din 02.07.2020 a B. "B.", Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița și-a pierdut capacitatea civilă.

Într-adevăr, este de observat că potrivit art. 244 din C. civ., capacitatea de folosință a persoanei juridice se sfârșește odată cu încetarea ființei (desființarea) acesteia, încetarea persoanei juridice putând avea loc prin unul dintre următoarele moduri: constatarea ori declararea nulității, fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

De asemenea, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere, în acest sens art. 209 din C. civ. stabilind că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.

În fine, se reține că sfârșitul capacității de exercițiu a persoanei juridice corespunde cu încetarea capacității sale de folosință.

În speță, conform art. 3 din Legea consorțiilor universitare nr. 287/2004, "(1) Membrii consorțiului universitar pot fuziona într-o singură instituție de învățământ superior prin încheierea unui contract în formă autentică", iar alin. (3) al aceluiași text legal prevede că: "Fuziunea prin absorbție într-o instituție de învățământ superior acreditată a altor instituții acreditate se face cu păstrarea statutului de instituție de învățământ superior acreditată și a legii de înființare a acesteia. La momentul încheierii contractului legile de înființare a instituțiilor absorbite se abrogă."

Prin Hotărârea nr. 43/25.07.2019 emisă de pârâtul Consiliul de etică și management universitar s-a decis propunerea de revocare a rectorului, în speță intimatul-reclamant A., din funcția de rector al Universității "Eftimie Murgu" din Reșița, pentru încălcarea art. 124 alin. (1) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, precum și monitorizarea Universității "Eftimie Murgu" din Reșița în vederea reorganizării UEMR, dată fiind gravitatea situației financiare și interne a universității.

În temeiul hotărârii amintite pârâtul Ministerul Educației Naționale a adoptat Ordinul nr. 4867/21.08.2019, publicat în Monitorul oficial nr. 733/6 septembrie 2019, prin care a fost aprobată Metodologia de monitorizare specială a Universității "Eftimie Murgu" din Reșița, pentru o perioadă de 3 luni, respectiv până la data de 6 decembrie 2019.

În acest context, având în vedere că în urma încheierii în formă autentică a contractului de fuziune prin absorbție, din data de 2 iulie 2020, între Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca și Universitatea "Eftimie Murgu" din Reșița, aceasta din urmă și-a pierdut capacitatea civilă, legea de înființare a acesteia abrogându-se în conformitate cu prevederile Legii consorțiilor universitare nr. 287/2004, iar intimatul-reclamant A. nu mai deține funcția de rector al acestei universități, Înalta Curte reține că interesul procesual în susținerea recursului pârâtului Ministerul Educației și Cercetării nu mai este actual, în condițiile în care o eventuală soluționare favorabilă a demersului părții ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un asemenea demers judiciar.

Aceasta întrucât împrejurarea încheierii contractului de fuziune prin absorbție lipsește de efecte Ordinul nr. 4867/21.08.2019 emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale, prin care a fost aprobată Metodologia de monitorizare specială a Universității "Eftimie Murgu" din Reșița, acesta devenind, într-adevăr, caduc. Pe de altă parte, ordinul în discuție a avut oricum aplicabilitate redusă, doar pentru o perioadă de 3 luni, și anume 6 septembrie 2019 - 6 decembrie 2019, astfel că nici din această perspectivă folosul practic al recurentului în susținerea recursului formulat nu mai este actual.

În fine, nici în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant A., interesul recurentului-pârât în susținerea recursului promovat nu mai subzistă, ținând cont de faptul că acesta nu mai deține funcția de rector al Universității "Eftimie Murgu" din Reșița, astfel încât soluționarea favorabilă a prezentului demers judiciar, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a Hotărârii nr. 43/25.07.2019 emisă de pârâtul Consiliul de etică și management universitar, prin care s-a decis propunerea de revocare a intimatului-reclamant din funcția de rector, nu ar mai avea finalitatea practică urmărită de titularul căii de atac supuse analizei instanței de recurs.

În atare situație, cum interesul de a acționa al pârâtului trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, invocată de intimata-intervenientă Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca, și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței nr. 337 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes, menținând astfel sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței nr. 337 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.