ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1164/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 10.02.2017 și înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava, a solicitat anularea în tot a Deciziei cu nr. de înregistrare x/25.10.2016, emisă de prim - pârâtă și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 163/P/ll. 07.2016, emisă de secund - pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2013, încheiat la data de 31 mai 2016 și pe fondul cauzei anularea și acestui ultim act menționat, deoarece le consideră netemeinice și nelegale.

Prin sentința civilă nr. 96 din 5 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a APIA Suceava, cu privire la capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. x/25.10.2016.

A respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. x/25.10.2016, în contradictoriu cu APIA Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava.

Împotriva sentinței nr. 96 din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a prezentat situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți și a reiterat motivele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată. Acesta a subliniat că instanța de fond, la pronunțarea soluției nu a făcut nicio referire la expertizei care s-a efectuat în cauză.

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale.

Intimatul-pârât Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. În critica sentinței recurate, reclamantul a precizat că instanța de fond nu a utilizat la raționamentul juridic care a stat la baza soluției pronunțate expertiza topo-cadastru, ci a preferat să dea prioritate exclusiv constatărilor făcute de către echipa de control al APIA.

Înalta Curte apreciază că această critică nu se circumscrie niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în susținerea cererii de recurs la prezentarea situației de fapt și la reluarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond.

Or, această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

Totodată, se subliniază că instanța de recurs nu poate efectua o readministrare a probatoriului, iar nemulțumirea recurentului privitoare la faptul că instanța de fond nu a utilizat expertiza topo-cadastru la pronunțarea hotărârii recurate, nu reprezintă o critică care să justifice formularea unei căi extraordinare de atac în măsura în care această conduită procesuală din partea instanței de fond nu se circumscrie concret unui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția reclamantului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond îl nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 96 din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2022.