ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1586/2021

Ședința publică din data de 15 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 28921/12.10.2016, emisă de prima - pârâtă, a Deciziei de soluționare a contestației nr. 160/P/11.07.2016, emisă de secund - pârâtă și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2010, încheiat la data de 27 mai 2016, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat, ca în cazul în care se va constata că a încasat necuvenit subvenții, reducerea sumelor de returnat la cele aferente suprafețelor de teren pentru care instanța va considera că nu se încadrează în condițiile de eligibilitate prevăzute de dispozițiile legale aplicabile.

Prin sentința nr. 2714 din 28 iunie 2017, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 2 august 2017, stabilindu-se termen de judecată la 18 septembrie 2017.

Prin încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2017, soluționarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ca urmare a soluționării dosarului penal nr. x/2016, cauza a fost repusă pe rol la data de 8 aprilie 2019.

Prin sentința nr. 93 din data de 04.11.2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava.

Împotriva sentinței nr. 93 din data de 04.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că motivele de recurs vizează atât legalitatea cât și temeinicia sentinței atacate, și ca atare solicită desființarea acesteia și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În mod concret, sub aspectul temeiniciei, arată că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că procentul de supradeclarare a terenurilor utilizate a depășit 20 % din totalul suprafețelor vizate de cererea mea de sprijin financiar pentru anul 2010 și nu a acordat efect sentinței penale pronunătă în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă, prin care instanțele penale au statuat că pretinsele fapte ce i-au fost imputate, de obținere fără drept a sprijinului financiar pentru-anul 2010, au fost săvârșite fără forma de vinovăție cerută de lege.

În aceste condiții instanța de judecată de contencios administrativ ar fi trebuit să cerceteze, în baza probatoriului de la dosar, existența oricărei culpe ce i-ar putea fi imputată.

Consideră că sancțiunea aplicată de APIA București nu poate subzista independent de stabilirea unei culpe concrete raportat la conduita de declarare a utilizării unor suprafețe de teren agricol.

Expertiza topo-cadastrală, inclusiv suplimentul la aceasta, arată fară echivoc în ce măsură terenurile ce compun suprafața de 4,66 ha pretins supradeclarată, au fost transpuse administrativ în alte blocuri fizice prin renumerotarea acestora din urmă.

Cu toate acestea, instanța de contencios administrativ nu a făcut nici o referire la rezutatele expertizei în cauză ci a dat prioritate exclusiv costatărilor făcute de către echipa de control APIA care nu s-a deplasat în teren și, mai mult decât atât, expertiza topo-cadastrală a avut la bază mult mai multe documente (schițe cadastrale, ortofotoplanuri), indicarea în teren de către recurentul-reclamant a suprafețelor, date esențiale în formarea unor concluzii de specialitate riguroase, mecanisme de calcul mai complexe și, nu în ultimul rând, examinarea și punerea în discuția contradictorie a tuturor participanților în procesul penal (a se vedea pagina 18 din raportul de expertiza tehnică judiciară întocmit în cadrul dosarului penal de către doamna expert tehnic ing. B. la 20.06.2017, concluzia nr. 7.3 lit. a). De asemenea, la pagina 17 punctul 7.2 este expusă detaliat chestiunea renumerotării blocurilor fizice așa cum a arătat mai sus.

În lumina acestor argumente solicită să se observe că suprafața de 4,66 ha nu a fost nicidecum rezultatul unei supradeclarări culpabile și imputabile recurentului-reclamant, ci consecința unei costatări superficiale făcute de organele de control ale APIA care au achiesat în mod tacit la concluziile raportului de expertiză necontestând aspectele esențiale sus menționate, deși APIA a participat integral la procesul penal ca parte civilă, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.

Prin urmare, scăzând această suprafață din totalul celor considerate supradeclarate pe anul 2010 se va ajunge la un procent de supradeclarare de aproximativ 10 % insuficient să genereze incidența art. 58 din Regulamentul 1122/2009.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii formulate, respectiv de restituire a sumei de bani ce i-a fos imputată prin procesul-vebal cotestat, actualizată cu rata inflației și dobânzile aferente.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 05 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte va respinge recursulm ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a arătat că motivele de recurs vizează atât legalitatea cât și temeinicia sentinței atacate și deși nu a invocat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 28921/12.10.2016, a Deciziei de soluționare a contestației nr. 160/P/11.07.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2010, încheiat la data de 27 mai 2016.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând în esență că, reclamantul avea obligația de a cunoaște amplasarea parcelelor pe care a declarat că le utilizează în blocuri fizice, precum și faptul că sentința penală nr. 76 din 29 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016 a statuat că suprafața pentru care reclamantul nu a putut dovedi dreptul de utilizare a terenului este de 3,6284 ha și că reclamantul nu deținea pentru aceasta niciun document.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este greșită.

Astfel, prin sentința penală nr. 76 din 29 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016 inculpatul A. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012. În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, ca rămasă fără obiect și s-a constatat că inculpatul A. a achitat prejudiciul în cuantum de 16.412 RON, la care se vor adăuga accesoriile în condițiile legii.

Astfel, în considerentele hotărârii penale s-a reținut că inculpatul nu ar fi trebuit să obțină sprijin financiar pentru următoarele suprafețe de teren: 2,00 ha (potrivit convenției verbale gratuită cu C.), 0,7684 ha (convenție verbală cu D., conform TP nr. 96516/19 iunie 2001), 0,35 ha (convenții verbale cu E., fiica lui F., conform TP nr. 84710/22 martie 1999), 0,51 ha (convenție verbală de schimb în baza promisiunii de vânmzare făcută de G. pentru suprafața totală de 9121 mp conform PT nr. 93729/21 iunie 2000) rezultând un total de 3,6284 ha.

Pentru campania 2010 persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma acordată inculpatului în totalitate, respectiv 18657,99 RON, însă instanța penală a reținut că doar pentru o parte a acestei sume inculpatul nu trebuia să obțină subvenția, respectiv pentru suprafața de 3,6284 ha - 1954 RON.

Aceleași aspecte rezultă și din Decizia de soluționare a Contestației nr. 160/P/11.07.2016 formulată de A. și înregistrată la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură/Centrul Județean APIA sub nr. x/02.08.2016 în care se menționează că "fermierul A. x a solicitat în campania 2010 sprijin pentru suprafața de 37,34 ha și a beneficiat de plată în sumă de 18657,99 RON.

Potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite."

Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute de instanța penală, precum și faptul că, suma de bani pretinsă de partea civilă (Agenția de de Plăți și Intervenție pentru Agricultură) a fost achitată de către recurentul-reclamant în timpul procesului penal, aspect față care acțiunea civilă a rămas fără obiect, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut fără temei că suprafața ce trebuie exclusă de la plată pentru campania 2010 ar fi 8,288 ha, în loc de 3,6284 ha, preum și faptul că sunt incidente dispozițiile art. 58 din Regulamentul 1122/2009 care prevede expres faptul că în cazul în care diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată este mai mare de 20% fără a depăși însă 50% din suprafața determinată, fermierul va fi exclus de la plată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea geșită a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava, va anula Decizia nr. 28921/12.10.2016, emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, Decizia de soluționare a contestației nr. 160/P/11.07.2016 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2010, încheiat la data de 27.05.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 93 din 4 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava.

Anulează Decizia nr. 28921/12.10.2016, emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, Decizia de soluționare a contestației nr. 160/P/11.07.2016 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2010, încheiat la data de 27.05.2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2021.