ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1110/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2019 și declinată în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Comuna Cogealac, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la:

- soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014;

- plata prejudiciului cauzat prin nesoluționarea în termen legal a contestației - daune în cuantum de 0,033%/zi întârziere din suma de 9.068.728,39 RON până la data soluționării contestației;

- plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 22/CA din 20 februarie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului și a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta societatea A. S.R.L. -în contradictoriu cu pârâta Comuna Cogealac - prin Primar, obligând pârâta Comuna Cogealac prin Primar la soluționarea contestației formulate de reclamanta A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014.

De asemenea, Curtea de apel a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata prejudiciului cauzat prin nesoluționarea contestației și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 22/CA din 20 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special B. S.R.L. și pârâta Comuna Cogealac - prin Primar.

3.1 Reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea capătului doi al cererii de chemare în judecată, respectiv la obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune, a sumei în cuantum de 0,033%/zi întârziere din suma de 9.068.728,39, RON până la data soluționării contestație

În esență, recurenta-reclamantă a susținut că a solicitat raportat la conduita de totală rea-credință a intimatei-parate, aplicarea sancțiunilor prevăzute de Codul de procedură fiscală aprobat prin O.G. nr. 92/2003 și Lg. 554/2004, respectiv plata de despăgubiri/daune cu titlu de penalități in cuantum de 0,033% pe zi întârziere.

Astfel, in conformitate cu dispozițiile art. 124

1

Codul de procedură fiscală este prevăzut cuantumul majorărilor de întârziere pentru neachitarea la termenul de scadenta de debitor, iar la alin. (4) dispoziția expresă privind nivelul penalităților, pentru sume de restituit de la buget, în prezenta speța de neexecutarea prevederilor legale de soluționare a contestației in termen legal.

Refuzul autorității publice locale emitenta a Deciziei de Impunere s-a materializat prin nesoluționarea în termenul legal a contestației, reprezentând un raport de drept public, administrativ si nu un raport juridic civil. În opinia recurentei-reclamante, pentru aceste considerente, nu trebuie dovedit eventualul prejudiciu civil.

Daunele solicitate prin capătul doi al cererii reprezintă sancțiunea aplicabila pentru neîndeplinirea obligației legale de soluționare a contestației.

In conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) si alin. (5) Lg. 554/2004, instanța prin soluția pronunțata de admitere a capătului unu al cererii de soluționare a contestației, trebuia sa stabilească si daunele, respectiv sub sancțiunea unei penalități aplicabile pârtii obligate pentru fiecare zi întârziere.

Prin respingerea ca nefondat a capătului doi al cererii a fost încălcat dreptul la respectarea legalității a dispozițiilor art. 1, art. 2, art. 8 alin. (1) si art. 18 alin. (1) si alin. (5) Lg. 554/2004 si respectiv a prevederilor art. 124 indice 1, art. 70 alin. (1) si alin. (2) O.G. nr. 92/2003.

3.2. Pârâta Comuna Cogealac - prin Primar a criticat sentința în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, pârâta a susținut în esență că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii.

Potrivit art. 281 alin. (5) Codul de procedură fiscală, contestatorul se poate adresa instanței pentru anularea actului, dacă contestația nu se soluționează în termen de 6 luni, sens în care intimata - reclamantă se putea adresa direct instanței de judecată pentru anularea actului administrativ atacat.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta-reclamantă a susținut că se impunea respingerea acțiunii, întrucât contribuabilul are obligația de a acționa diligent în raporturile sale comerciale, cât și în cele cu autoritățile, iar împrejurarea că intimata - reclamantă a formulat acțiuni greșite nu poate fi imputată autorității pârâte.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În fapt, în urma inspecției fiscale, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. x/09.01.2014 și decizia nr. 510/28.01.2014, prin care s-au stabilit obligații de plată pentru societatea A. S.R.L. față de bugetul local al comunei Cogealac și accesorii, respectiv pentru sumele:

- 4.067.948,60 RON, reprezentând taxa emitere autorizație conform art. 267 alin. (8) Codul fiscal

- 2.610.951,81 RON, reprezentând valoare cumulata majori aferente taxelor de emitere autorizații de construire conform art. 124

1

alin 2 Codul de procedură fiscală

- 1.749.873,31 RON, reprezentând taxa prelungire

- 639.954,67 RON, reprezentând valoare cumulată majori aferente prelungiri conform art. 124

1

alin. (2) Codul de procedură fiscală.

În data de 28.02.2014, reclamanta a formulat în termen legal contestație împotriva celor două acte administrative fiscale, ce a fost depusă la organul fiscal competent.

În data de 10.03.2014, Comuna Cogealac, prin Adresa nr. x/3.03.2014, a solicitat clarificări cu privire la:

- Dovada calității de administrator/administrator special al dl-ui C. pentru A. SRL

- Certificat constatator de la Registrul Comerțului cu privire la declararea stării de insolvență

- Hotărârea de deschidere a procedurii prevăzută de Legea 85/2006 cu mențiunea definitivă, adresă la care a răspuns în data de 13.03.2014

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Cogealac, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la: soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014, precum plata prejudiciului cauzat prin nesoluționarea în termen legal a contestației - daune în cuantum de 0,033%/zi întârziere din suma de 9.068.728,39 RON până la data soluționării contestației.

Curtea de apel a admis acțiunea în parte, a obligat pârâta să soluționeze contestația și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat prin nesoluționarea în termen legal a contestației

Recurenta-reclamantă critică soluția instanței de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat prin nesoluționarea în termen legal a contestației - daune în cuantum de 0,033% pe zi întârziere din suma de 9.068.728,39 RON, până la data soluționării contestației.

Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală sub acest aspect, întrucât din modul de formulare a petitelor cererii de chemare în judecată, rezultă că recurenta-reclamantă se referă la acoperirea prejudiciului, astfel că sunt corecte considerentele instanței de fond în sensul că nu a fost dovedit prejudiciul despre care reclamanta-recurentă susține că i-a fost cauzat prin nesoluționarea contestației.

De asemenea, se reține că prevederile art. 124

1

din O.G. nr. 92/2003, invocate în susținerea acestei critici se referă la dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, astfel că nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, sunt nefondate și lipsite de suport juridic susținerile recurentei-reclamante referitoare la lipsa obligației de dovedire a prejudiciului cauzat.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat și aplicat corect în cauză, normele de drept material din O.G. nr. 92/2003, argumentele recurentei-reclamante fiind nefondate.

Din analiza cererii de recurs rezultă că principala critică formulată de către pârâta Comuna Cogealac vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 181 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, recurenta-pârâtă susținând că reclamanta trebuia să se adreseze direct instanței de judecată pentru anularea actului administrativ atacat.

Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestei critici, întrucât la momentul emiterii Raportului de inspecție fiscală nr. x/09.01.2014 și Deciziei nr. de 510/28.01.2014, erau în vigoare și incidente în cauză dispozițiile O.G nr. 92/2003, iar prevederile art. 181 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, invocate de recurenta-pârâtă, au fost adoptate prin Legea 207/2015, astfel că nu erau aplicabile raportului juridic din prezenta cauză.

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prin care au fost adoptate dispozițiile art. 181 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, a intrat în vigoare la data de 01.01.2016, respectiv ulterior momentului emiterii Raportului de inspecție fiscală nr. x/09.01.2014 și Deciziei nr. de 510/28.01.2014.

Prin urmare, în mod corect a stabilit instanța de fond că în cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 92/2003, iar potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, obiectul acțiunii în justiție este decizia de soluționare a contestației, nu actul administrativ contestat în mod direct.

Ca atare, perioada lungă de timp în care nu a fost soluționată contestația reclamantei este de natură a afecta drepturile și interesele legitime ale acesteia, situație ce se impune a fi remediată prin obligarea organului fiscal de a soluționa pe fond contestația administrativă cu care a fost învestit, cu atât mai mult cu cât reclamanta a pus la dispoziție pârâtei documentele solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special B. S.R.L. și de pârâta Comuna Cogealac - prin Primar împotriva sentinței nr. 22/CA din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.