ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 03.08.2017 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (veche) sub dosar nr. x/2017, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comuna Cogealac, Primăria Comunei Cogealac și Primarul Comunei Cogealac: anularea înștiințării de plată nr. x/05.04.2017 și actelor/operațiunilor premergătoare reprezentate de raportul solduri din data de 04.04.2017, emise de Comuna Cogealac prin Primar, comunicate prin adresa nr. x/05.04.2017; anularea deciziei nr. 5588/30.05.2017, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac privind soluționarea contestației nr. 5365/23.05.2017 formulate de A. împotriva înștiințării de plată nr. x/05.04.2017; cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 25 din 5 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche a dispus următoarele:

"Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâții COMUNA COGEALAC, PRIMĂRIA COMUNEI COGEALAC și PRIMARUL COMUNEI COGEALAC.

Anulează Decizia nr. 5588/30.05.2017, înștiințarea de plată nr. x/05.04.2017 și actele/operațiunile premergătoare comunicate cu adresa nr. x/05.04.2017.

Obligă pârâții la plata către partea reclamantă a sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat în cond. art. 451 – 453 C. proc. civ.."

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 25 din 5 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche a formulat cerere de recurs reclamanta Societatea A. S.A, și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată; înlăturarea considerentelor instanței de fond în ceea ce privește analiza motivului subsidiar de anulare invocat, potrivit căruia "autoritatea a realizat în mod nelegal imputația plății", și înlocuirea acestora în sensul că, față de incidența motivului de anulare privind neîncadrarea turnurilor de susținere a turbinelor eoliene în categoria clădirilor în sens fiscal, motivul subsidiar privind greșita imputație a plăților nu se mai impunea a fi analizat.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, intimații-pârâți Comuna Cogealac, Primăria Comunei Cogealac și Primarul Comunei Cogealac nu au formulat întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Societatea A. S.A. este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiileart. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce privește sentința atacată prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei, iar referitor la considerentele instanței de fond privind imputația părților au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către instanța de fond a unor norme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv a dispozițiilor art. 425 alin. 1 pct. c) C. proc. civ. conform căruia:

"(1)Hotărârea va cuprinde

c)dispozitivul, în care se vor arăta soluția dată tuturor cerințelor deduse judecății"

Se invocă nelegalitatea sentinței recurate prin care s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, în condițiile în care toate cererile deduse judecății de anulare a actelor administrativ-fiscale au fost admise, fiind admisă în totalitate cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Iar soluția de admitere în parte a fost dispusă nelegal de prima instanță în raport de faptul că nu au fost însușite de instanță toate motivele de nelegalitate ale actelor contestate.

Pentru acest motiv se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecare cum a fost formulată.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. se invocă faptul că prin sentința atacată, care cuprinde motive contradictorii în mod nelegal, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 249 alin. 3 din vechiul Codul fiscal și a art. 453 lit. b) din noul Codul fiscal și aspectul de nelegalitate privind imputația plăților. Dar această verificare avea caracter subsidiar și era inutilă în raport de soluția de anulare a actelor fiscale contestate, avându-se în vedere faptul că reclamanta nu datorează impozitul pe clădiri pentru turnurile de susținere a turbinelor eoliene aflate în proprietatea sa.

Plecând de la această premisă care a determinat anularea actelor de impunere, inclusiv a înștiințării de plată, aceasta din urmă pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 46 alin. 2 Codul de procedură fiscală, în cauză nu se mai impune analiza criticilor cu privire la imputația plăților. Această analiză era inutilă nefiind de natură a influența soluția dispusă.se solicită înlăturarea acestor considerente din cuprinsul hotărârii în raport de motivele de recurs invocate de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului recurenta-reclamantă a depus practică judecătorească, respectiv un extras Decizia nr. 45 din 11.01.2023 a ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal și copia Deciziei nr. 1928/30.03.2022 pronunțată de ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește soluția cuprinsă în dispozitiv, respectiv soluția recurată de admitere în parte a acțiunii .

În raport de soluția dată prin prezenta decizie în cauză Curtea apreciază că motivul subsidiar privind greșita imputație a plătitorilor nu se mai impunea a fi analizat și în consecință nu vor fi analizate considerentele cu privire la acest motiv subsidiar față de care în mod nelegal prima instanță a admis în parte acțiunea.

Soluția de admitere în parte a acțiunii cuprinsă în dispozitivul sentinței atacate este nelegală în raport de dispozițiile art. 425 alin. 1 pct. c C. proc. civ. în cauză fiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Aceasta deoarece soluția dată tuturor cererilor reclamantei astfel cum au fost menționate în cererea de chemare în judecată a fost de admitere și în consecință în baza art. 425 alin. 1 pct. c C. proc. civ. soluția din dispozitiv era de admitere în tot a cererii de chemare în judecată și nu de admitere în parte.

În mod nelegal soluția din dispozitiv de admitere în parte a fost dispusă de prima instanță pe motiv că nu au fost admise toate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă. Aceste critici de nelegalitate priveau un capăt subsidiar privind imputația plăților.

Iar analiza criticilor cu privire la imputația plăților era inutilă în raport de dezlegarea dată anterior în sensul că reclamanta nu datorează impozitul pe clădiri pentru turnurile de susținere a turbinelor eoliene aflate în proprietatea sar.

Iar această analiză, cu caracter subsidiar nu era de natură a determina o soluție de admitere în parte a acțiunii, cum în mod nelegal s-a hotărât prin dispozitivul sentinței atacate.

În condițiile în care prima instanță a anulat în tot toate actele contestate prin petitul cererii de chemare în judecată soluția dispusă prin dispozitiv de admitere în parte a acțiunii pe considerentul că nu au fost acceptate o parte din critici privind modul de imputare a plăților, este nelegală, în cauză fiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Curtea urmează a rejudeca în urma admiterii recursului și casării în parte a sentinței, în sensul că va admite în tot cererea de chemare astfel cum a fost formulată, toate capetele de cerere din acțiune fiind analizate de prima instanță, apreciate ca întemeiate și admitere ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocat privind considerentele instanței de fond privind imputația plăților urmează a nu fi analizat dobândind un caracter subsidiar față de faptul că în urma rejudecării instanța de recurs a dispus admiterea în tot a cererii de chemare în judecată.

În raport de această rejudecare nu se mai impune analiza considerentelor primei instanțe cu privire la imputația plăților, aceste considerente cu caracter subsidiar neavând relevanță în ceea ce privește dispozitivul. Iar acesta va fi stabilit conform art. 425 alin. 1 pct. c C. proc. civ. admiterea în tot a cererii de chemare în judecată fiind determinată de soluția de admitere a cererii de anulare pentru toate actele administrativ fiscale deduse judecății.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul și va casa în parte sentința atacată și rejudecând:

Va admite în tot cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Conform art. 453 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va obliga intimații-pârâți la plata sumei de 4.937,58 RON constând în onorariu de avocat și 200 RON taxă judiciară de timbru aferentă recursului în favoarea recurentei-reclamante cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 25 din 5 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București– secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche.

Casează în parte sentința civilă recurată și rejudecând:

Admite în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâții COMUNA COGEALAC, PRIMĂRIA COMUNEI COGEALAC și PRIMARUL COMUNEI COGEALAC.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Obligă intimații – pârâți la plata sumei de 4.937.58 RON, constând în onorariu de avocat și 200 RON, taxă judiciară de timbru aferentă recursului, în favoarea recurentei –reclamante Societatea A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.