ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5453 din 08.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 52 din 30 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul A., invocând in drept ptrevederile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ.

La data de 21 ianuarie 2022, intimata Agenția Națională de Integritate, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar în măsura în care se va trece peste această excepție, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.

La termenul din data de 23 februarie 2022 Înalta Curte, a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității contestației în anulare.

Analizând excepția tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă ".

Din interpretarea literală și gramaticală a prevederilor legale redate reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părții, termenul pentru exercitarea contestației în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

În cauza de față, se constată că potrivit înscrisurilor atașate la dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 5453 din 08.11.2019, pronunțată de aceeași instanță, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată recurentului la data de 10. 08.2021, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației în anulare.

Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;"

În aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru declararea contestației în anulare s-a împlinit la data de 29 .08.2021.

Or, contestatorul a promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 07. 10. 2021 (așa cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul aflat la fila nr. x ds.)

Așadar, în speță, contestația în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu dă posibilitatea părților să opteze în a formula contestația în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situația în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate.

Din interpretarea literală și gramaticală a dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ. reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părții, termenul pentru exercitarea contestației în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu dă posibilitatea părților să opteze în a formula contestația în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situația în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate.

Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În consecință, curtea va admite excepția tardivității și va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității contestației în anulare invocată din oficiu.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5453 din 8 noiembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca fiind tardivă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2022.