ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 5 iulie 2019, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Comisia de analiză a soluționării contestațiilor împotriva deciziilor de angajare a răspunderii solidare, anularea actului de îndreptare a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.2018.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Comisia de analiză a soluționării contestațiilor împotriva deciziilor de angajare a răspunderii solidare.

1.3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Impotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamata A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii civile atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse de recurenta-reclamantă sentinței atacate vizează, în esență, următoarele aspecte:

- judecătorul instanței de fond a săvârșit o eroare in ceea ce privește interpretarea și aplicarea normelor de drept material incidente, mai precis, argumentele reclamantei prezentate în toate înscrisurile procesuale depuse, nu au fost văzute cu adevărat de instanța fondului si, cu atât mai puțin analizate in vederea stabilirii stării de fapt reale;

- în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare împotriva prezentului act de îndreptarea erorii materiale cel interesat poate face contestație în condițiile legii în care putea fi contestat actului inițial;

- de asemenea, în dispozitivul actului administrativ fiscal menționat se face mențiunea că se angajează răspunderea solidară a reclamantei "în vederea realizării în parte" a creanței fiscale, în limita sumei de 181.784,63 RON;

- ulterior, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a emis actul de îndreptare a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.2018 prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 846/31.10.2017 în sensul înlocuirii sintagmei "în vederea realizării în parte" cu sintagma "în vederea realizării în tot" a creanțelor fiscale;

- față de prevederile legale ale art. 281 Codul de procedură fiscală se poate constata că legiuitorul a prevăzut o excepție de la posibilitatea corectării actului în cazul în care corecturile privesc fondul actului;

- stabilirea întinderii obligației fiscale este o chestiune ce ține de fondul actului administrativ emis, ori în astfel de situații potrivit excepției instituită de art. 55 alin. (2) teza finală Cod de procedură fiscal, nu se poate emite un act de corectare a erorii așa cum în mod nelegal s-a emis in cazul subsemnatei, prin urmare consideram ca actul administrativ fiscal contestat nu a respectat condiția conformității conținutului sau, drept urmare, fiind un act emis cu încălcarea prevederilor legale se impune anularea actului de îndreptarea erorii material.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, in rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anularii actului de îndreptare a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.20i8e a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.2018.

1.4. Apărările formulate

Prin întâmpinarea formulată în cauză la recursul declarat de reclamantă, intimata -pârâtă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiurilor de drept încadrate, relativ la motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., dar și din perspectiva apărărilor formulate în întâmpinările intimaței, Înalta Curte reține că instanța de fond a efectuat o corectă interpretare și aplicare a legii referitor la modul de soluționare a cererii reclamantei încât, criticile evocate se vădesc a fi nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamantei vizând nelegalitatea sentinție atacate, în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin apărările formulate la fond.

De asemenea, se reține că cele reclamate de către recurentă sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Soluția pronunțată de instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu elementele de fapt ale speței, prin prisma cărora judecătorul a ajuns la concluzia că din considerentele deciziei nr. 846/31.10.2017 rezultă implicit, dar fără echivoc, că organele fiscale au înțeles să îi atragă răspunderea solidară a reclamantei pentru toate obligațiile fiscale ale terței debitoare, neexistând nicio mențiune care să poată fi interpretată în sensul că s-ar fi dorit angajarea răspunderii solidare a reclamantei numai pentru o parte din creanța totală neplătită în cuantum de 18178463 RON.

Mai mult decât atât, în cuprinsul actului administrativ fiscal menționat se face referire la întreaga creanță fiscală datorată de debitor în cuantum de 18178463 RON și sunt analizate condițiile legale de angajare a răspunderii solidare a reclamantei raportat la întreaga creanță fiscală astfel stabilită, fără a se face vreo distincție pe subcategorii de creanțe de unde ar fi putut rezulta că s-ar fi dorit angajarea răspunderii solidare a reclamantei numai în parte, pentru anumite creanțe fiscale.

Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă tinde a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a cadrului de reglementare incident în cauză.

Relativ la motivul de casare avut în vedere de către recurentă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reluând succint situația de fapt, este de necontestat că prin Decizia nr. 846/31.10.2017 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, i s-a atras recurentei -reclamante, în calitate de administrator și asociat, răspunderea solidară cu terța B. S.R.L. pentru recuperarea sumei de 18178463 RON în temeiul art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, reținându-se reaua credință a reclamantei privind nedeclararea obligațiilor fiscale ale terței B. S.R.L.

În dispozitivul actului administrativ fiscal menționat se face mențiunea că se angajează răspunderea solidară a reclamantei "în vederea realizării în parte" a creanței fiscale, în limita sumei de 18178463 RON.

Ulterior, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a emis actul de îndreptare a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.2018 prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 846/31.10.2017 în sensul înlocuirii sintagmei "în vederea realizării în parte" cu sintagma "în vederea realizării în tot" a creanțelor fiscale.

Împotriva actului de îndreptare a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.2018 reclamanta a formulat contestație administrativă care nu a fost soluționată.

Pornind de la această stare de drept, Curetea reține că singura critică formulată de reclamantă cu privire la legalitatea actului de îndreptare a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.2018 vizează pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 alin. (3) teza a II-a din Codul de procedură fiscală.

Astfel, Recurenta -reclamantă susține in esență, că stabilirea întinderii creanței fiscale, pentru care se angajează răspunderea solidară trebuie să fie stabilită în mod temeinic, în mod justificat și trebuie motivate limitele acestei întinderi, apreciind că este incidență excepția prevăzută de art. 55 alin. (2), teza finală, Codul de procedură fiscală, care stabilește cu titlu de excepție că, prin actele de eroare materială nu se pot realiza chestiuni de fond, fiind evident că stabilirea întinderii creanței este o chestiune de fond.

Or, pe de o parte, dispozițiile art. 53 alin. (5) Codul de procedură fiscală stipulează clar că actul de îndreptare a erorii materiale și decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial și pot fi contestate în condițiile legii în care putea fi contestat actul inițial".

Așa cum corect a precizat și instanța fondului din interpretarea acestui text de lege rezultă că legiuitorul a înțeles să facă aplicabil pentru actul de îndreptare a erorii materiale numai regimul juridic al actului inițial ceea ce nu înseamnă că o contestație administrativă formulată împotriva actului de îndreptare a erorii materiale se soluționează prin decizia de soluționare a contestației administrative formulate împotriva actului inițial ci presupune numai că actul de îndreptare a erorii materiale se supune acelorași condiții legale de contestare ca și actul inițial.

Pe de altă parte potrivit art. 53 din Legea 207/2015 îndreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal prevede:

(1) Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătito rului.

(2) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

(3) în cazul în care, după comunicarea actului administrativ fiscal, organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii materiale."

Așadar, prin erori materiale, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

Cum bine a punctat judecătorul fondului, din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că nu pot forma obiectul procedurii de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în actele administrative fiscale erorile care privesc însăși fondul actului administrativ fiscal.

Ca atare, prin emiterea actului administrativ fiscal atacat, nu s-a încălcat această dispoziție legală, nefiind astfel incidentă sancțiunea nulității invocată de reclamantă, astfel că in mod corect instanța fondului a achiesat la concluziile pârâtei, în sensul că legal și temeinic a procedat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor la emiterea actului de îndreptare a erorii materiale nr. BHG REG x/12.03.2018.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă A., va respinge recursul formulat de aceasta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 152 din 16 septembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2022.